9,794 matches
-
a face ceva , scrie Legiunii de jandarmi că așa și pe dincolo, învățătorul Brumă pune sătenii să asculte posturi rusești, bulgărești, franțuzești ceea ce, nu-i așa, contravine și bla, bla, zeamă de cucută. Ancheta plutonierului Dumitrescu, șeful de post, a liniștit lucrurile și totul decurgea normal. Ascultam împreună cu cei care veneau duminica la noi, la fereastră, ascultam și muzică românească dar și de la posturi rusești sau din Bulgaria. Duminica, lângă aparatul de radio instalat într-o sală de clasă, femeile participau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
acasă, iar eu să vin la sfârșitul săptămânii. A mai spus că atâta timp cât va răspunde el de comună, va avea grijă să nu știe primul secretar că nu m-am mutat cu serviciul aici. Cele spuse de soț m-au liniștit aproape deplin. Și am început să simt o bucurie tainică în suflet. O SĂPTĂMÂNĂ LA MARE Concediul a trecut repede, mult prea repede. O săptămână petrecută în lumea civilizată mi-a fost de ajuns pentru a înțelege cât de cumplită
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Începuse să semene a om. Așteaptă puțin în anticameră, mi-a spus cu telefonul în mână și mi-a făcut semn să ies din încăpere. În anticameră, consilierul zâmbitor m-a întrebat: Vă servesc cu o cafea, ca să vă mai liniștiți? Mirosul de cafea naturală și apoi gustul minunat al acesteia, dar și speranța că problema se va rezolva, mi-au subțiat supărarea. Mergi mâine cu actele apartamentului, cu buletinul soțului și cu certificatul de naștere al copilului la Evidența 150
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și compasiune, mi-au spus să nu-mi fie frică de ei, că nu-mi vor face nimic. Am plecat spre un sătuc apropiat, unde oamenii erau cuminți și muncitori. Aceștia m-au întâmpinat zâmbitori și au încercat să mă liniștească. Acolo aveam niște „prieteni”, credeam eu, doctorița de la dispensar și pe inginerii agronomi alături de care am fost ori de câte ori au avut lipsuri sau greutăți. Am bătut la ușa 217 locuinței lor și într-un târziu a ieșit președintele de la Cooperația de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
au auzit, sau nu au vrut să audă, de drepturile noastre istorice de durerea sutelor de mii de frați ai noștri care de aproape șase decenii trăiesc În afara granițelor firești lăsate de strămoșii noștri." Există prevederi În Tratat menite să liniștească pe români prin garantarea dreptului la Învățământ În limba maternă, libera informare și circulație a conaționalilor din teritoriul ocupat, păstrarea tradițiilor, reprezentare proporțională În forul legislativ ucrainean, dreptul la afirmarea identității naționale. Din multele asemenea prevederi cităm paragraful 7, Art.
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
după instalarea telefonului în apartamentul "proprietate personală", soția comentându-mi, în diverse ocazii, că "aude voci străine în telefon, muzică, discuții, interferențe...", trăgând concluzia că "suntem ascultați". Dată fiind condiția mea de pion oareșicare al societății, am căutat s-o liniștesc, demonstrându-i că discuțiile noastre "bilaterale" sau cele cu nămoteniile, prietenii, cunoștințele, colegii... sunt atât de banale și lipsite de interes încât nu văd de ce cineva ar considera că merităm o atare prețioasă "atenție". În sinea mea gândeam că blocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Higgins intră în 1823 în dispute cu aristocrația locală, demisionează și se stabilește în Peru, unde moare în 1842. În cei 13 ani după consacrarea independenței, chilienii aveau să schimbe 5 constituții și 11 guverne! Ulterior, lucrurile s-au mai liniștit și țara a început să prospere, la aceasta contribuind și emigrația europeană germani, francezi, englezi, sârbi, croați... Au apărut bănci, căi ferate, telegraful și la 1843 a apărut și prima universitate, Universidad de Chile. În 1879 Chile avea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în Ministerul Turismului, aveam să-mi întâlnesc unii colegi exilați înaintea mea, respectiv trei foști ambasadori, câțiva foști diplomați și doi foști colegi de la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale. Eram, cum s-ar spune, "în familie", ceea ce m-a mai liniștit. În contextul de mai sus, îl citez din nou pe "sifonul" Liviu, care în NOTA R 381/ LA, referitoare la Săvescu Alin, precizează: În cadrul unei acțiuni de purificare în rândurile oamenilor din MAE a fost transferat la ONT. La transfer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fapt dumnezeiesc; dar am fost decepționat când am aflat că lumina este "electrică", nici vorbă de a se produce "din nimic"; nici un dumnezeu interior nu avea farul, numai ceasul era dumnezeiesc. * Ne-au prins zilele de început de toamnă, mă linișteam, ceasul era o durere trecută. Spre seară, lipovenii pescari afumau chefalii un leu bucata în niște colibe de stuf. Unși cu ou, chefalii străluceau când bătea asfințitul, reflectând o lumină caldă, ca o aură. Lumina putea să fie dumnezeiască. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pitoresc și divers ar fi fost, era posibil ca o stradă oarecare să se cheme atât de ciudat, fără noimă, "Munții Gurghiului"? Ceva nu suna bine, ceva scotea povestea și personajul din realitate și confirma ficțiunea. Această rațiune parcă mă liniștea. Dacă nu ar fi fost acest minor amănunt, nu aș fi avut niciodată nici un dubiu că povestirea face parte din propriul meu univers. Totul era, într-adevăr, veridic, ba chiar foarte probabil. Ion, un student sărac, puțintel tuberculos și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prosternat la picioarele mele, rugându-mă "să-l iert". Aproape în convulsii, lovindu-și fruntea de podea, țipând la mine: "De ce îmi dați, ca să mă insultați, asta-i, că v-am furat păhărelul, clopoțelul, și faceți pe mărinimosul!..." L-am liniștit, dându-i suplimentar niște votcă. Mi-a mărturisit, cinstit, când s-a liniștit, cum mi-a furat clopoțelul, păhărelul, din ochii mei, pe când scriam nu știu ce. Se mai liniștise, dar iarăși a luat-o repede de la capăt cu fabulația... Că nu știu cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-și fruntea de podea, țipând la mine: "De ce îmi dați, ca să mă insultați, asta-i, că v-am furat păhărelul, clopoțelul, și faceți pe mărinimosul!..." L-am liniștit, dându-i suplimentar niște votcă. Mi-a mărturisit, cinstit, când s-a liniștit, cum mi-a furat clopoțelul, păhărelul, din ochii mei, pe când scriam nu știu ce. Se mai liniștise, dar iarăși a luat-o repede de la capăt cu fabulația... Că nu știu cine i l-a confiscat, i-a luat obiectul, era un extraterestru... "Dar o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că v-am furat păhărelul, clopoțelul, și faceți pe mărinimosul!..." L-am liniștit, dându-i suplimentar niște votcă. Mi-a mărturisit, cinstit, când s-a liniștit, cum mi-a furat clopoțelul, păhărelul, din ochii mei, pe când scriam nu știu ce. Se mai liniștise, dar iarăși a luat-o repede de la capăt cu fabulația... Că nu știu cine i l-a confiscat, i-a luat obiectul, era un extraterestru... "Dar o să-l găsiți, m-a asigurat, plângând. Obiectele acestea ies la suprafață, au suflet, va veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vapoarelor, două-trei pe zi, din potrul mic un fel de jucărie a porturilor în localitatea Carolina. Singurătatea, imensa întindere de ape și cer, melancolia portului, despre care Radu Tudoran avea să scrie fermecătorul său roman "Un port la răsărit", mă linișteau, îmi vindecau melancolia și dezamăgirea, decepția se atenua. Aveam acum energia necesară acțiunii. Spre seară, peisajul era sublim. Se vedeau, într-o parte, valurile line ale limanului Nistrului devenit un uriaș lac în care copiii localnici se aruncau ageri pescuind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
spiritul dogmei, un "vinovat". Oricum, tratamentul a fost prea dur și pacienta a murit. Făptașul principal, la un prim examen, s-a dovedit un delirant mistic, un fanatic dotat cu puțină inteligență; în cuvinte simple, "un prost". Apele s-au liniștit, la propriu și la figurat. Povestea se poate încheia aici, ca un fapt ceva mai neobișnuit, care nedumerește, dar nu merită prea multă atenție. Rămân totuși câteva întrebări. Mai întâi: cine sunt reprezentanții noștri pe lângă Dumnezeu? Se vede că hirotonisirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
copiii. Insă în ziua de Paști a apărut, vie și fără coș, Țurcănița. "Am înviat de Paști", mi-a spus ea, râzând; spaima și uluirea mea au fost extraordinare. Nu văzusem niciodată un mort înviat. Abia de am putut fi liniștit din plâns. Nu știu de ce plângeam. Pe urmă a început din nou să aducă ouă și smântână. Am aflat că fusese "închisă" pentru o datorie, o sumă furată de undeva de copilul ei cel rău, pentru care se dăduse ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
puțin, că „nemții” taie mâna dreaptă tuturor băieților ceva mai răsăriți!), sau și un dram cam mare de dorință de necunoscut, de aventură, oricum, am fost convingător: tata s-a hotărât să mă ia și pe mine, așa că m-am liniștit și m-am îmbrăcat de drum. La Iași, unde nu mai fusesem niciunul dintre noi, ne-am dus chiar de la gară la un fost profesor al tatii, Hulubei (altă familie, nu aceea a rectorului din ultimii ani de la Universitatea din
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
la Ministrul Brăileanu, dar nici acest demers n-a avut alt efect decât să mă indigneze împotriva sistemului de a-și apăra interesele (nu drepturile, pe care nu le avea) cu sprijinul germanilor. Nici acest nou refuz nu l-a liniștit, ci a trimis o scrisoare lui Horia Sima, plângându-se de „persecuțiile” mele, așa încât acesta m-a chemat la Președinție și m-a întrebat: „Ce ai cu Tzigara-Samurcaș?”. Am zâmbit și i-am răspus: „Eu n-am nimic cu el
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
că acceptă să continue guvernarea dacă i se dă și conducerea Mișcării Legionare. În dezbaterile furtunoase ce au urmat în sfatul fruntașilor legionari, Horia Sima s-a arătat gata, la un anume moment, să primească și această condiție, pentru a liniști lucrurile, dar cei mai mulți dintre cei de față au fost, pe bună dreptate, împotriva acestei concesiuni, care ar fi însemnat o capitulare politică în mâinile unui om ce ne dușmănea și, chiar dacă ar fi avut alte sentimente, avea o structură sufletească
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
statele de salarii întocmite la Muzeu. Am mai spus însă că istoricii nu par tocmai cei mai indicați să scrie istorie contemporană... În orice caz, i-am răspuns tânărului Nițu (acum asistent al lui Radu Vulpe, la Iași) să-și liniștească profesorul [242] deoarece nu mă voi amesteca în niciun fel în chestiunea care-l privește pe Lambrino, iar dacă mi se va cere avizul îmi voi declina competența, eu fiind specialist în arheologia preistorică, nu în epigrafie grecească. De altfel
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
face acum are la bază în primul rând criterii de ordin moral, iar acestea ne împiedică să ne atingem de acești doi profesori”. Au sfârșit toți prin a-mi da dreptate - chiar acel ce formulase obiecțiile - și lucrurile s-au liniștit. Puțin timp după aceea, din proprie inițiativă, fără să mă roage nimeni, am dispus ordonanțarea unor ajutoare pentru cumpărare de cărți celor trei seminarii de Arheologie din țară, inclusiv acelui al profesorului Andrieșescu, deși nu depindeau de Culte și Arte
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mi-a comunicat că nu e niciun motiv să vă rețin, așa că sunteți liber”. I-am mulțumit, mi-am luat rămas bun și am plecat spre casă, fiind încă prea devreme spre a mă duce la Minister. După ce mi-am liniștit soția, am trecut pe la Muzeu și apoi m-am dus la Minister, unde am aflat că și Herseni trecuse pe sub aceleași furci caudine, dar pentru el situația era mai simplă, căci lipsise din București. Noii miniștri militari fiind numiți abia
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
precedenți, noi continuam să lucrăm în două registre: al cercetării teoretice și al celei empirice. Această „inerție” a durat doar trei ani (1974-1977). De-a lungul ei, lucrurile stăteau foarte diferit față de cele văzute prin ochii prejudecății populare care ne liniștește prin sintagma comodă: era o facultate marxist-leninistă care îndoctrina studenții cu documente de partid. Sau a celei potrivit căreia filosofie s-a făcut pe vremea lui Ceaușescu doar la Păltiniș. Deși unele cursuri se numeau „cum trebuia”: materialism dialectic, materialism
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sud). Motivul detensionării? Cumva argumentele specialiștilor de la institutele de fizică a pământului și de la stația Vrâncioaia? Nici vorbă. În acea zi, presa mediatizase cu fotografii și interviuri conclavul vrăjitoarelor, cititorilor în stele și ghicitoarelor în cărți de Tarot. Ele au liniștit spiritele: nu moare nimeni de cutremure și nici de inundații în acest an în România. Între timp, gheața de pe trotuare face victime, țevile curg, lifturile sunt devastate și transformate în toalete publice, oamenii cred că statul trebuie să le plătească
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sau abilități să producă suporturi și să caute resurse electronice pentru cursuri. Desigur, unii profesori ignoră astfel de alternative, își cară vechea geantă diplomat cu manuscrise de la pașopt de la un curs la altul, de la o universitate la alta și dialoghează liniștiți cu veșnicia. Carierele universitare sunt, mai ales pentru cei tineri (asistenți, lectori, conferențiari), „un sport periculos” și mai ales hazardat, dacă nu au „sponsori”. Seniorii și maturii au mai multe norme, uneori în multe universități (minunate sinecuri de status!), eventual
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]