12,849 matches
-
a talentului) mai îndelungat, acest "al doilea film" nu trebuie să urmeze automat celui dintâi dar nici să se lase așteptat prea multă vreme; tocmai pentru ca, între unul și celălalt, imaginația spectatorului să poată închipui acel arc voltaic capabil să lumineze un destin... [...] realizarea discursului printr-o sugestivă împletire de real și fantastic, capacitatea de-a analiza stările paroxistice... elemente definitorii ale personalității lui Alexa Visarion (ca cineast)... verva ideilor... calitatea lucrului cu actorii cu care ar trebui să sfârșească analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de-a dreptul senzațională... (Călin Căliman) Această a treia experiență cinematografică... Năpasta... o adaptare după Caragiale, ultimul film al lui Alexa Visarion vine să rotunjească coerent un veritabil ciclu care, privit acum retrospectiv, din noua perspectivă deschisă de Năpasta, se luminează de noi semnificații, își descoperă recurența evidentă a unor motive și personaje reluate aproape tale quale și totuși în cheie diferită. Ca și în Înainte de tăcere și încă mai apăsat decât în Înghițitorul de săbii, scenariul progresează pe două planuri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
personajului de orice privire indiscretă. Alura conferită lui exprimă forță, personalitate, vitalitate, virilitate. Filmat de aproape, în prim-planuri îndrăznețe Ovidiu Iuliu se lasă iscodit de privirea contemporanilor dar niciodată descoperit pe deplin. Enigmaticul este sugerat, nu căutat. Jocul actorului luminează nesfârșitele reverberări interioare asupra evenimentelor prin care trece. Încălzirea, destinderea, zâmbetul final descătușează un tonus vital convingător. Regizorul în repetiție cu Camelia Maxim și Ovidiu Iuliu Moldovan Este totuși un paradox că acest film nu poate fi omologat ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noapte de dragoste, întâia noapte de război). În textul liric, finalul deschis proiectează ideatica poeziei dincolo de încheierea textului: Mai lasămă un minut. / mai lasămă o secundă. [...] mai lasămă un ano timp, un an, un timp (N. Stănescu, Viața mea se luminează). 2.9. Repere stilistice ale textului: f iguri de stil Figurile de stil și procedeele stilistice iau naștere prin transformarea cuvintelor din limbajul comun, neutre din punct de vedere expresiv, în semn artistic. Această transformare se produce prin modificarea sensului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
între stele). Portretul luceafărului apare oglindit în ochii preafrumoasei pământence. Văzut din lumea de jos, eroul imposibilei nuntiri pare unicul reper de lumină întro lume menită întunericului, stea fixă după care se călăuzesc muritorii: Pe mișcătoarele cărări/Corăbii negre duce. Luminând tărâmul fetei de împărat, el intră sub zodia iubirii, a fiorului sufletesc, dar și a timpului omenesc. Invocațiile fetei de împărat au rezonanțele unui descântec stilizat, forțând apropierea celor două lumi întrun spațiu imaginar, ideal, în „oglinda visului“. Cele două
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mijloacele artistice încercare de comentare 1 p. - respectarea precizării privind numărul de cuvinte În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus. SUGESTII DE REZOLVARE Modelul 1 1. sinonime: licărește - sclipește, luminează; singur - solitar, însingurat 2. În secvența reprodusă, cratima îndeplinește un dublu rol. La nivel fonetic, are rolul de a marca rostirea legată a celor două cuvinte și elidarea sunetului „î“. La nivel stilistic, are rolul de a menține măsura și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ei, să învățăm mai rapid, cum poate ea să dea savoare momentelor speciale din viața noastră sunt întrebări pentru care nu poți găsi un singur răspuns. Totuși, Platon, încer când săl găsească, afirma: „Muzica dă suflet universului, dăruiește aripi minții, luminează imaginația și învăluiește în farmec și veselie lumea și tot ce ne înconjoară“. Pe de altă parte, muzica pe care o ascultăm este oglinda în care se reflectă personalitatea noastră. În unele situații, muzica este o „etichetă“, reflectând emoții, atitudini
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fragile, inefabile, ușor de strivit. În textul poetic, corola mundană se asociază altei imagini, definitorie pentru întregul volum: lumina, semnificant al cunoașterii. Ideile poetice prin care se dezvoltă tema cunoașterii și cea a singularității artistului modern sunt sugerate prin antiteza lumina altora/lumina mea. Cele două sintagme figurează metaforic cunoașterea paradiziacă (cunoașterea rațională, considerată de Blaga relativă, fragmentară) și cunoașterea luciferică (implicând toate nivelurile cognitive, de la cel senzorial până la cel supralogic; cunoaștere totală, „extatică“). Antiteza exprimată și prin opoziția singular/plural
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de structură și de compoziție ale textului narativ studiat semnificative pentru construcția personajului feminin ales Eroina este astfel construită prin însumarea unor perspective divergente, scriitorul optând pentru tehnica pluriperspectivismului. Pentru Giurgiuveanu, ea este fefefetița, Otilica sa cea scumpă, care îi luminează bătrânețea și singurătatea. Pentru Pascalopol, este tânăra strălucitoare, cu suflet capricios, de artistă dezinteresată de latura practică a vieții, având însă nevoie să fie protejată. Pentru Felix, este o fată admirabilă, o fată superioară pe care no înțeleg. Pentru Stănică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
omului și un <<fragment>> din această existență în sine" (s.n.), fiindcă, potrivit antropologiei filozofice promovate de autorul citat, "toate formele de existență sunt dependente de existența omului"163. Așadar, proiectul unei "critici a rațiunii istorice" consideră omul ca "structură metafizică, luminând dintr-o anumită perspectivă înțelesul total al lumii"164. Spre deosebire de Kant, care are în vedere "un subiect general" al cunoașterii, Dilthey aidoma celorlalți reprezentanți ai istorismului se raportează "numai la indivizi istorici"165. Subliniem istorici, întrucât am văzut că, altminteri
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
excelență la nivelul fiecărei părți ("fiecare e ceea ce poate el cel mai bine"), aprehensiunea celuilalt din perspectivă proprie, conform condițiilor particulare ce ne sunt date, astfel încât nu ne rămâne decât să propunem relativul nostru punct de vedere, prin care să luminăm unilateral absolutul "corelației universale înseși" ("din perspectiva ochiului, mâna și piciorul nu sunt mână și picior, ci ochi"), caracterul nemijlocit al trăirii care, ca unitate originară, "conține embrionar întreaga structură a vieții"184 -, dar și integrarea armonioasă a părților în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Femeile nu mănîncă cap de cucoș, că nasc ploduri rele. Barba de cucoș (cele două pielițe ce atîrnă) nu se mănîncă. Pe beregata cocoșului să nu sufli: e rău de sărăcie. Cînd cîntă cocoșii dimineața, din noapte și pînă se luminează de ziuă bine, va fi ziua bună. în orice timp al anului, de vor cînta cocoșii în pătul, vremea are să se schimbe. Cînd cîntă cocoșii ziua e a moloșag*. Cînd cîntă cocoșul la culcare, se îndreaptă vremea. De vor cînta
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în timpul acela se ceartă Dumnezeu cu diavolul; dacă scuipi, face pe voia diavolului, iar de nu, pe a lui Dumnezeu. Focul din Joia Mare înainte de Paști se face aprinzînd pentru fiecare mort cîte-o grămăgioară, dacă vrei să fie și ei luminați pe lumea cealaltă. Să nu lași copiii să umble cu tăciuni aprinși prin casă seara; să nu dai foc din casă după scă pătatul soarelui, că-ți mănîncă lupii vitele de pe cîmp. Foc peste foc să nu pui, că-i
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de ceară aprinsă, ca dîndu-și sfîrșitul să nu se apropie duhurile necurate de dînsul și pe lumea cealaltă să aibă lumină. Cel care va muri fără lumînare în mînă pe lumea cea laltă șade în întuneric. Lumînarea de la capul mortului luminează căile întunecoase din lumea în care se duce. Dacă n-a avut parte de lumînare, rudele [mortului] împart lumînări trei ani în șir. (Gh.F.C.) Lunatic Dacă ai doi copii lunateci (născuți în aceeași lună) și unul moare, pe cellalt îl
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de moară, fiindcă ar fi furat la măsură; fecio rului boieresc i se vîră o prăjină în casă pe fereastră și i se pune în mînă, fiindcă a măsurat strîmb ogorul. Cînd moare cineva, nu-i bine să-i ție lumina unul din neamurile mai de aproape, căci bolnavul se chinuiește pînă moare. După ce o persoană a murit, corpul i se scaldă într-o albie, ca să se ducă curat pe ceea lume. Cine scaldă un mort, dacă nu-i spală lipul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trebuie să stai pînă sfințește și apoi să începi lucrul. Cînd vor fi trei sori pe cer, e a sfadă între împărați. Omul care are noroc l-a văzut soarele. (Gh.F.C.) Soarele e un tînăr frumos cu fața strălucitoare, care luminează pămîntul. Umblă zi de zi pe bolta cerului călare. Pînă la prînz călărește un bivol, de la prînz la amiază, un cal și de la amiază pînă sara, un leu. După ce a cinat, la apus, soarele călătorește pe tărîmul celălalt, dar merge
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fuge de la noi. (Gh.F.C.) Soarele e ochiul lui Dumnezeu, scaunul lui Dumnezeu sau fața lui Hristos. (Gh.F.C.) Soarele și luna sînt frați. Soarele a vrut să-și ia de nevastă sora; atunci Dumnezeu i-a blestemat să cutreiere cerul, să lumineze pămîntul, dar să nu se vadă niciodată. (Gh.F.C.) Soc Lemnul de soc nu-l arde nimeni, crezîndu-se că la din contra, omul ar avea durere de mă sele. Solniță Chiperul și sarea din solniță de se varsă, te vei sfădi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
temperamentului, eredității (hirsutismul!) sau solitudinii poetului care-a prezis, profetic, pizma visceral-anxioasă a detractorilor în Scrisoarea I: "/ Dar afară de acestea, vor cătă vieții tale / Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - / Astea toate te apropie de dânșii ... Nu lumina / Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina / Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; / Toate micile mizerii unui suflet chinuit / Mult mai mult îi vor atrage decât tot
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cum aveam la mine o sticlă de votcă, l-am îmbiat să tragă o gură: nu m-a refuzat (portarii de teatru sînt întotdeauna sensibili la asemenea argumente!). Apoi, s-a petrecut un alt spectacol, uluitor: pe scena goală, slab luminată de un bec de serviciu, portarul acela nanist și buclucaș fost interpret în trupa lui Tănase, cum aveam să aflu ulterior! a prezentat un one man show cu texte & cuplete de-ale marelui revuist. Desigur, nu era în formă; nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
e, încă, incompletă. Și nu-s speranțe ca vreun sinucigaș să se apuce s-o continue de-acolo de unde a lăsat-o Massoff (1945). Cărțile de tipul celeia scoasă de Florica Ichim (ca supliment al revistei "Teatrul azi") încearcă să lumineze, ce-i drept, pe porțiuni, adevărata viața publică și secretă a teatrului național în a doua jumătate a secolului trecut. Politicul își permitea (în deceniile 6-9) o imixtiune dăunătoare în artă. Dacă n-ar fi tragice de-a dreptul, unele
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
privirii nesățioase, veritabile puneri în scenă ale actului perceptiv. Universul Hortensiei Papadat-Bengescu se alcătuiește din viziuni arhitectural-ambientale întretăiate: camera de primire, salonul de boală și salonul de bal (reunite în palatul Walter), palatul de marmoră...mortuar (reședința Razu / Maxențiu), sanatoriul luminat de candelabre, pe jumătate confiscat de colecțiile muzeului, "apartamentul sanitar" al prințului tuberculos spații paradoxale, impregnate de "originalitatea" compromisului existențial. Spații devia(n)te, în care impuritatea se acomodează structural lumii personajelor. Viziunea "casei de simțire" nu este o figură
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
victorii diplomatice în chestiuni minore, aparent ridicole, dar care țin de importanța (și presiunea) ritualului. Survin episoade insolite, precum pierderea cailor în stepă, transformarea înalților dregători în căutători de perle (mai înainte, "askaniama spusese solului că uneori găseau mărgăritare care luminează noaptea"), întîlnirea cu idolii de piatră ("Unul era îmbrăcat ca un filosof, celălalt ca un războinic") și chiar momente de nostalgie neașteptată ("În ziua aceea, askaniama l-a rugat pe ambasador să-și pună oamenii să cînte cîntecul Dunăre, Dunăre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cel mai năpăstuit, între milogi, cel mai opresat, între deținuți răscumpără cumva condiția comună. Uneori în nesperată izbucnire sublimă (a vieții sau a morții). În mizeria, derelicțiunea lor, acești salvatori se ridică din magma miezul moral al negativității, spre a lumina subterana umană. Zahei îndeplinește pe rînd, în toate lumile traversate, o funcție cathartică. Pentru el, singur, purificarea devine mersul vieții pînă în punctul cînd se vede în afara zidurilor ocnei. Bouc émissaire, dar și mîntuit recăzut în patima răscolitelor simțuri. Povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
filme, dar uite că nu mai ploua, curgeau picături răzlețe de la balconul de deasupra, suficiente ca băiatul să-și ude palmele și să-și spele tîmplele. Sufla un vînt rece și blînd și mirosea a ploaie, iar soarele începea să lumineze printre norii încă întunecați, cît pe ce să se ducă în treaba lui, la apus. Forța lui de supererou pozitiv era apa. S-a uitat jos, înspre trecători, ca niște soldăței ceva mai mari. Nu-i plăceau înălțimile. O pasăre
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a trimis să bată covorul. Credea că special îl lăsase așa, se făcuse că uită atîtea zile, ca să-și facă acel domn simpatic o impresie greșită și s-o pună pe ea într-o lumină proastă, acum cînd fericirea îi lumina din nou ochii. Cine știe unde-ar fi ajuns toată povestea, dacă mama nu și-ar fi uitat telefonul acasă, tocmai cînd bărbatul a sunat și Cornel a răspuns. Îmi pare rău, dar mama nu este acasă. A plecat la întîlnire cu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]