11,339 matches
-
în preț de 1 florin și 66 dinari. 1590-1843 În acest răstimp satul ajunge să fie dat prin donații succesive către nobili mărunți, nu mai puțin de 31 de proprietari nobili de origine maghiară. Satul este iobăgit. Au loc defrișări masive pentru extinderea suprafețelor agricole lucru care a redus substanțial suprafețele de pășunat. Gospodării țărănești au împânzit locurile și urmele trudei lor de veacuri se mai văd și azi prin răzoarele ce se întind peste tot pe Maotea, coborând pe la Pilei
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
a fost atestată prima oară în 1423 ("Villa olachalis Mojgrad"). De-a lungul timpului, a apărut în diverse documente sub câteva forme, apropiate între ele: "Mojgrad" (1450), "Mojgradu" (1894). La Moigrad a fost descoperit cel mai vechi tezaur de aur masiv din România. Cântărește 780 grame, datează din perioada neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Pe teritoriul extravilan al acestui sat se găsește marele castru roman Porolissum. În trecut, vatra satului a fost mult mai aproape de Brebi. Actuala vatră
Moigrad-Porolissum, Sălaj () [Corola-website/Science/301812_a_303141]
-
încă , declarată monument istoric și păstrată ca atare. În Nadiș a existat o biserică mai veche de 1400, dar a fost vqnduta credincioșilor din satul Sălsig și a fost transportată pe butuci. De la ea ăă rămas numai talpă de lemn masiv, foarte grea, pe care există o inscripție. Preoții care au slujit în sat în diferite perioade sunt: -în 1733-prot greco-catolic-Popa George -în 1747-preot Pop Gheorghe Ghiurco -în 1820-preot Augustin Carșai, cantor Ioan Rognean -în 1824-preot Georgius Maior, cantor Ioan Radu
Nadiș, Sălaj () [Corola-website/Science/301813_a_303142]
-
bivoli și 18 cu vaci. Conform aceluiași document, numărul pomilor fructiferi pe specii era următorul: 297 meri, 163 peri, 6 cireși, 20 vișini, 13 piersici, 7 caiși, 24.394 pruni, 100 nuci, 13 tufe de arbuști fructiferi. De remarcat prezența masivă a prunului. Din același recensământ aflăm că mărinanii dețineau 9 tăurași, 158 de juninci și 138 de boi. Cele 305 cornute mari aparțineau următoarelor rase: 228 - Ardeleană, 25 - Mocănească și 52 de bivoli. Alte animale prezente în gospodării: 39 de
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
tip "la Tène". La prima catagrafie a Moldovei și anume cea de la 1803, numită și "Condica Liuzilor", satul "Canțerești" a fost înregistrat cu "2 liuzi hrisovoliți scutiți de bir (deci, două familii n.n) ai spatarului Petrache Cazimir". Datorită afluxului masiv al populației dinspre Basarabia ocupată de ruși spre Principatul Moldovei, la catagrafia din 1820 satul (de acum) Cănțălărești, este înregistrat cu 62 "liude" din care 32 birnici, 28 de bejenari supuși spătarului P.Cazimir, un "preut" și un "dascal". La
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
Călugăreni a funcționat în local închiriat (casa Chiratcu) abia în 1940 dându-se în folosință un local nou prin intervențiile tenace ale învățătorului Gheorghe Cihodaru la autoritățile vremii. Din păcate, după atâtea strădanii și sacrificii, în anul 1944, după afluxul masiv al trupelor sovietice, tot mobilierul școlii ca și părțile din construcție care erau din lemn au fost arse de invadatori la cazanul trupei, fiind nevoie de alte și alte intervenții pentru refacerea ei. Acum, școala nu mai funcționează din lipsă
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
postproterozoică ce cuprinde depozite paleozoice, mezozoice și neozoice, dispuse orizontal. La ultimul recensământ (2002) satul Mărășeni avea 354 de gosodării cu 849 de suflete. La sfârșitul sec.al-XIX-lea, satul era format din 62 de familii cu 286 de suflete. Industrializarea masivă din anii '60 ai sec.XX a dus la migrarea aproape în masă a tineretului la oraș.În zilele noastre puțini s-au întors la baștină. Locuitorii de aici se ocupă în mod tradițional cu agricultura și creșterea animalelor. Câțiva
Mărășeni, Vaslui () [Corola-website/Science/301892_a_303221]
-
prezentă și care vor contribui în mod categoric la dezvoltarea armonioasă pe termen lung. este, demografic, a doua cea mai mare zonă metropolitană din România, fiind printre singurele care înregistrează spor pozitiv al populației, celelalte zone având scăderi moderate sau masive ale populației. Mai multe comune învecinate cu municipiul Timișoara au cunoscut în ultimii ani o dezvoltare semnificativă. Comunele Ghiroda, Giroc, Dumbrăvița, Chișoda, au ajuns suburbii ale municipiului datorită dezvoltării facilităților, utilităților și a infrastructurii. Alte comune au cunoscut și ele
Zona metropolitană Timișoara () [Corola-website/Science/301924_a_303253]
-
ridicat cu lemnul "„tăiat pe loc”". Dovezi în acest sens sunt alături de configurația frecventă a terenurilor cu sol tipic de pădure în continuă degradare și unele toponime precum fânațele: Poiana cea Mare, Poiana Bahnei sau Poiana Șesului etc. În privința existenței masive a pădurii pledează și plasarea în câmpul primei peceți din 1812 a unui brad sau molid. Între anii 1773-1775, este întocmită harta Būschel, izvor cartografic care pe amplasamentul actual al satului Poieni nu apare nici o indicație grafică. În harta cadastrală
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
de o jumătate de secol de la construirea sa, între anii 1611-1617, marele vornic al Țării de Jos, Costea Băcioc și soția sa, Candachia, au adăugat vechii biserici (după cum stă scris în inscripția pusă de el deasupra intrării sudice) un pridvor masiv care a dublat aproape dimensiunile clădirii. Interiorul noii construcții a fost împărțit prin două arcuri transversale, însoțite de un brâu răsucit, în travee, deasupra celei mai largi, înălțându-se, prin mijlocirea unui rând de arcuri oblice, cea de-a doua
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
s-au bucurat de libertatea de a-și practica religiile respective, dar fiind "dhimmi", s-au confruntat cu un număr de discriminări și pedepse obligatorii din cauza religiei lor.. Numărul celor convertiți la islam a crescut în mod constant. În urma conversiunilor masive din secolele X și XI, se crede că musulmanii au întrecut în număr creștinii pe teritoriile care au rămas sub conducere islamică. Comunitatea musulmană din Peninsula Iberică a fost ea însăși diversă și caracterizată de tensiuni sociale. Berberii din Africa de Nord
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
orientat pe direcția NE - SV. El era constituit din 4 șiruri de cate 15 coloane. În cazul acestui edificiu, nu toate coloanele de lemn aveau drept bază tamburi de calcar. În partea dinspre nord a sanctuarului, în zona unde stanca masivă urcă mult, lăcașurile de sprijin ale coloanelor au fost amenajate în ea.Cercetările întreprinse în anul 1977 au dovedit ca acest sanctuar a fost demontat de către daci în preajma celui de-al doilea razboi daco-roman, probabil distrus la acea dată. De la
Fortărețe dacice din Munții Orăștiei () [Corola-website/Science/296766_a_298095]
-
biserică veche, din lemn de brad, care a fost adusă în anul 1765 din părțile Bârgăului și așezată pe locul unde în 1656 exista o biserică ortodoxă. Hramul bisericii este “Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”. Masa altarului este din piatră masivă, iar pe piciorul acesteia este scris cu litere slavone: “1765 pomană de la Adrieș Aioni de la Bergău”. Pictura din interior este pe pânză de cânepă și lipită pe lemn cu ajutorul unui strat subțire de ipsos. Predomină scene din Vechiul Testament, din cartea
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
clima munților Apuseni, unde se află și Poiana Horea, aceasta ar fi temperat continentală de tranziție cu influențe oceanice și etajul climatului montan. Climatul de munte se caracterizează prin veri răcoroase cu ploi abundente și prin ierni reci cu căderi masive de zăpadă înregistrate pe mari perioade de timp. Având în vedere că Munții Bihorului sunt prima barieră muntoasă la est de Câmpia Panonică aceștia sunt cei mai umezi din Apuseni cu o medie anuală a precipitațiilor la altitudinea de 1000
Poiana Horea, Cluj () [Corola-website/Science/300348_a_301677]
-
de elevi arată că românii din Aruncuta aveau o situație materială bună pentru acea vreme, dovadă fiind numărul mare de copii cuprinși în programa școlară de studiu, specifică bisericii greco-catolice din acea vreme. După colectivizarea forțată din 1960 și exodul masiv al tinerilor spre Cluj -Napoca și Turda natalitatea a devenit nesemnificativă, astfel că în anul 1984 se desființează clasele V-VIII - urmare a numărului mic de elevi, iar în 15 sept.2010 grădiniță și clasele I-IV - urmare a numărului
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Mondial". Obeliscul este amplasat în fața Bisericii Ortodoxe, fiind ridicat în memoria eroilor români din cele Două Războaie Mondiale. Monumentul, cu o înălțime de 3 m, este realizat din piatră și marmură, fără gard împrejmuitor. Opera comemorativa are forma unei plăci masive, paralelipipedice, străjuita de două coloane. Deasupra se află o cruce mică, treflata, iar în față un mormânt comun. Pe placă este un înscris comemorativ: „Glorie eternă eroilor români din comuna Zagon, căzuți pe câmpurile de luptă pentru apărarea patriei“. Sub
Zagon, Covasna () [Corola-website/Science/300386_a_301715]
-
și a fost dezvelit în anul 1981, în memoria eroilor români jertfiți în anii 1914-1918 și 1940-1944. Troița este amplasată în centrul satului Sita Buzăului, fiind realizată din lemn, fără să aibă gard împrejmuitor. În ansamblu, monumentul cuprinde un stâlp masiv, deasupra căruia este o cruce, cu un acoperiș în patru ape, susținut de stâlpul central și de două cruci mici. Pe latura frontală se află un înscris comemorativ: „În cinstea eroilor căzuți pe câmpul de luptă pentru țara românească și
Sita Buzăului, Covasna () [Corola-website/Science/300383_a_301712]
-
După anul 1970 a avut loc o reorientare a forței de muncă spre bazinele carbonifere Rovinari și Jilț inclusiv in cele doua termocentrale de la Rovinari si Turceni. Începând cu anul 1997,o dată cu reducerea extracției de lignit, au avut loc disponibilizări masive ale minerilor navetiști. În prezent, populația ocupată este repartizată în proporție de 96% în sectorul primar (reprezentat de producția vegetală și animală), lipsind în totalitate activitatea secundară. Un procent de 3,2% se afla angajat în sectorul terțiar care îmbracă
Comuna Negomir, Gorj () [Corola-website/Science/300463_a_301792]
-
725 de sex feminin, după care populația a scăzut ușor, scăderea fiind mai mare în anii războiului, când mulți fii ai comunei au și murit pe front. O creștere demografică s-a înregistrat apoi iar, în anii 50-60, dar plecările masive ale tinerilor au dus la îmbătrânirea și depopularea satului, care în anul 2005 mai avea înregistrați oficial 663 de locuitori, mai puțini chiar decât în 1888. Diferența dintre bărbați și femei este dată de grupa de vârstă înaintată, pentru că femeile
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
conform Constituției, discriminările religioase, ca și incitarea la discriminare și promovarea urii religioase, sunt interzise. Cadrul legal al funcționării cultelor religioase, așa cum era definit de decretul 177/1948, publicat în Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1948, permitea imixtiunea masivă a statului comunist în chestiuni care privesc libertatea religioasă și de conștiință, chestiuni ce țin de viața privată a fiecăruia. Adoptarea unei noi legi a cultelor a fost întârziată de Biserica Ortodoxă Română, care a motivat atitudinea sa prin dorința
Religia în România () [Corola-website/Science/300471_a_301800]
-
sunt de două categorii: geamia (moscheea) și mesgidul. În total sunt 77 lăcașuri de cult, dintre care Moscheea Carol I, 74 de geamii și trei mesgiduri. Ca urmare a Holocaustului, dar și a politicii regimului comunist de încurajare a emigrării masive a evreilor români spre Israel, comunitatea evreiască din România s-a restrâns în mod dramatic. Credincioșii cultului mozaic, în număr de cca. 6.000, conform recensământului din 2002, sunt organizați în 78 de comunități și obști, răspândite în București și
Religia în România () [Corola-website/Science/300471_a_301800]
-
de centură a Bucureștiului la marginea orașului și duc spre sud înspre București (prima în cartierul Andronache-Colentina, a doua în zona Pipera). Relieful este de câmpie, Voluntari fiind amplasat în câmpia Vlăsiei. În prezent se constată antropizarea reliefului prin volumul masiv de construcții, prin sistematizarea spațiilor verzi și amenajarea pădurilor. Clima păstrează caracteristicile generale ale climatului Câmpiei Române, fiind temperat-continentală cu unele ușoare nuanțe excesive în această zonă de silvostepă, caracterizându-se prin variații evidente de temperatură de-a lungul celor
Voluntari () [Corola-website/Science/300514_a_301843]
-
Voluntari, sub numele de "Cetatea Voluntărească", pe care au fost împroprietăriți luptătorii voluntari din Primul Război Mondial. Până în 1936, satul Cetatea Voluntărească a aparținut comunei Colentina. Aceasta a fost însă desființată și înglobată în orașul București. În acel an, creșterea masivă a chiriilor în București a făcut cele două sate atractive pe piața imobiliară și a avut loc o creștere demografică semnificativă. În 1950, satele Voluntari și Pipera au fost incluse în raionul 1 Mai al orașului republican București, din care
Voluntari () [Corola-website/Science/300514_a_301843]
-
al rîului Valea Băiței, pe un platou ce face parte din Depresiunea Nucetului, la 420 m altitudine, cuprinzînd că relief dominant dealuri și munți. Platoul este mărginit spre sud de Dealurile Vărzarilor, la vest de Valea Fînațelor, la nord de masivul Prislop, iar la est de versanții vestici ai Munților Bihor, ce constituie nucleul Munților Apuseni (Carpații Occidentali) și totodată treaptă montană cea mai înaltă a acestora (altitudinea maximă: 1849 m - vîrful Curcubăta Mare). Din punct de vedere hidrografic, zona este
Nucet () [Corola-website/Science/300515_a_301844]
-
6,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Deschiderea exploatărilor miniere în anul 1956 a determinat o adevarată explozie demografică, în doar câțiva ani populația orașului crescând de la 631 locuitori (1948) la 9.879 locuitori (1956), dar datorită restructurărilor masive de la mină Băită, mai tîrziu s-a înregistrat o diminuare treptată a populației, ajungînd în anul 2012 la cifra de 2.399 locuitori. Mediul de afaceri din orașul Nucet este încă fragil, cu afaceri extrem de puține ca număr și mici
Nucet () [Corola-website/Science/300515_a_301844]