10,211 matches
-
concentrări. Coloratura britanică a predominat, în defavoarea națiunilor cu care Anglia a intrat în conflict. Dacă o perspectivă mai ecumenică ar putea reevalua această predominanță, s-ar putea replica prin puterea imensă pe care a exercitat-o memoria istorică, funcționabilă prin narațiune. Numele, locurile, datele, evenimentele legate de piraterie și corsariat au circumscris, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, în mare parte, un epos anglo american. Reperele istorico-geografice ale pirateriei clasice o dovedesc, iar intensitatea eforturilor de eradicare a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
concentrări. Coloratura britanică a predominat, în defavoarea națiunilor cu care Anglia a intrat în conflict. Dacă o perspectivă mai ecumenică ar putea reevalua această predominanță, s-ar putea replica prin puterea imensă pe care a exercitat-o memoria istorică, funcționabilă prin narațiune. Numele, locurile, datele, evenimentele legate de piraterie și corsariat au circumscris, între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, în mare parte, un epos anglo american. Reperele istorico-geografice ale pirateriei clasice o dovedesc, iar intensitatea eforturilor de eradicare a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cea mai fericită a traficului de mărfuri și sclavi între părțile lumii (Brian Lavery). Dar Caraibele au fost un model paradigmatic mai ales fiindcă l-a proiectat astfel literatura de gen, încă din epoca ei, de la Charles Johnson, continuând cu narațiunile secolului al XIX-lea și terminând cu filmele din secolul XX. Existând dintot deauna, ca orice faptă umană morală sau imorală, pirateria nici nu a înflorit într-o perioadă anume, nici nu a putut dispărea la o dată anume, câtă vreme
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și de-a spune povești îngrozitoare, la beție. În delirul său se amestecă, adesea, incoerent, Insula Tortuga și Indiile de Vest și, mai presus de toate, pare că descinde dintr-o Anglie a lupilor de mare, recuperabilă numai prin rememorare. Narațiunea autoreferențială sporește autenticitatea relatării și, alături de alternanța naratorilor (în capitolele 17 și 18 vorbește doctorul Livesey) și de repetatele intenții ale lui Hawkins de a evada brusc și inexplicabil din logica faptelor, constituie un procedeu anticipativ al prozei moderne. Misterul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
vechilor corăbii, cât și pe cel al libertății oferite de o anume existență. Aventurile de călătorie pe mări țin de o estetică puerilă, așa se consideră, în genere, dar marginalitatea acestei estetici a produs, paradoxal, o considerabilă arborescență simbolică a narațiunilor despre subiect. Extinderea fără precedent a unor miteme originare (insula, corabia, harta, comoara, căpitanul, semnul obscur, egalitatea socială, gratuitatea paradisiacă a existenței, supremația pe mare, aventura extremă etc.), ivite dintr-o reală GAP, precum și esența reiterativă a fenomenului (pirateria contemporană
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
recunoaște, în fenomenele de "condensare", "substituire" și "dislocare", existența în această pânză a unui "subiect vast", cu faze distincte succesive conținute într-o imagine instantanee, de o excepțională simplitate (1998: 293-294). Schema organizațională a "fantasmei" tăinuită în Angélus corespunde unei narațiuni freudiene, cu trei momente importante. Mai întâi este așteptarea, în ambianța crepusculară, anunțând agresiunea sexuală a femeii-mantidă, și care este figurată în tablou prin postura celor două personaje: Prima fază: Stând în lumina crepusculară ce stârnește sentimente atavice, cele două
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
manifeste ca atare în realitatea exterioară, o realitate ce continuă să poarte trăsătura enigmatică a lumii interioare. Privirea nu este doar o lentilă întoarsă spre lume, este chiar procesul prin care intelectul dă formă sensibilă "fantasmei" inconștientului, producând imagini sau narațiuni. Punctul de vedere adoptat îl împinge să se intereseze cu prioritate de automatismul interpretativ al privirii și, mai ales, îl incită să atribuie o funcție surprinzătoare rațiunii care, departe de a fi un corectiv al viziunii paranoice, o relevă și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
realitatea. Suntem, cu siguranță, în prezenta uneia din cele mai bizare, mai puternice și mai frumoase opere picturale create vreodată. Conclusio paranoic "Metoda paranoico-critică" a lui Salvador Dalí s-a născut în contextul experimentelor suprarealiste cu "dicteul automat" ori cu "narațiunea onirică", cărora pictorul le adaugă o nouă dimensiune, cea critică. Inspirându-se din viziunea interpretativă a paranoicului, el explorează "mecanismul" psihic specific acestei tulburări mintale, un angrenaj care dezvăluie privirii o tulburare a percepției, dar care îi permite (prin asocierea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în mentalul colectiv diferite moduri de a gândi existența, de a proiecta lumi posibile, compensatorii față de realitatea insuficientă, de a construi imagini ale identității și ale alterităților reale sau abstracte (inclusiv ficționale). Despre mit, schemă, mentalitate și reprezentare socială, despre narațiune și timp, dar și despre metoda de arheologie cu care poate fi abordat imaginarul vom discuta în continuare. În cadrul acestei "lumi interne" a mentalului colectiv, mitul, spre exemplu (la care apelează de altfel și Borges), se comportă precum un personaj
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
schemelor și al arhetipurilor, care constituie o "constelație" sau un "bazin semantic", după Gilbert Durand, în lucrarea citată); pe planul expresiei, prin simbolizare, proces posibil datorită caracterului plural al semnului și datorită unei "fracturi" de sens care se petrece în interiorul narațiunii, de descifrat hermeneutic - ni se precizează: "după Eliade" (Dubois 28). Pe această bază, Dubois avansează o nouă tipologie a mitului, pentru a sprijini demersul metodologic al întregului grup de cercetare: acela de a construi comentarii aplicate pentru perioade istorice diferite
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cercetare: acela de a construi comentarii aplicate pentru perioade istorice diferite, plecând de la "radiografii" diferențiale ale imaginarului. Un prim criteriu îl constituie în viziunea sa structura internă a unității mitice sau modul în care se înlănțuie schemele și arhetipurile din cadrul narațiunii. Ca factor ordonator, el permite determinarea unor sub-categorii, cu ajutorul unor procese structurante (linearitate, circularitate, ascensiune, extensie, simbolistică numerică etc.). Un foarte bun exemplu de studiu axat pe acest criteriu îl constituie antropologia imaginarului în viziunea lui Gilbert Durand; pentru cercetarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
acvila eliberată deasupra rugului împăratului divinizat, ca semn, dar și ca simbol al apoteozei sale. Un al doilea criteriu este cel al apartenenței culturale, aplicat atunci când sunt clasificate miturile de constituire a civilizațiilor sau mentalitățile colective, ca urmare a analizei narațiunilor fondatoare pentru arealele subsecvente. Un corpus mitologic dezvoltat într-un amplu perimetru cultural poate fi coerent și unitar, dacă atât structurile sale arhetipale, cât și cele simbolice se regăsesc în micro-mitologiile locale, în imaginarul fiecărei populații, chiar dacă aceasta din urmă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o generalizare dinamică și afectivă a imaginii [și] constituie factivitatea și non-substantivitatea generală a imaginarului" (Durand, Structurile antropologice 52), s-ar putea adăuga și că acționează ca o generalizare (dinamică) logico-simbolică pentru raporturile de putere, fixate în memoria colectivă cu ajutorul narațiunii (mitice sau istorice). Dacă, pe de o parte, poate fi asimilată unui reflex colectiv inconștient, non-rațional, care se manifestă (antropologic) între "gesturile inconștiente ale senzo-motricității, între dominantele reflexe și reprezentări" (cum notează Durand în același loc), pe de altă parte
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu a existat (un prezent de altă dată), dar care, tocmai prin actul de a-l descrie, ea îl transformă cu adevărat în "trecut". Nu pierdut, ci recuperat, nu imorf, ci fie linear, fie ciclic, fie multiform - un timp "măsurat". Narațiunea pare să fie singura soluție de a memora timpul în chiar desfășurarea lui, deși absolut subiectiv; ca și el, ca și trăirea lui. Pentru imaginar, nu obiectul material este măsura timpului "trăit", ci tocmai timpul "povestirii" (dintr-un document, imagine
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urmele căruia ne aflăm. Pentru pregătirea șantierului de lucru ce se va deschide în continuare, este utilă mai curând reluarea câtorva aspecte legate de mitul memoriei, dar și de riturile funerare grecești. Ricœur (îl includem aici pentru studiile sale despre narațiune și memorie; alături de cel amintit, adaug și Temps et récit, cu cele trei volume) urmărește în dialogurile platoniciene (Theaitetos, Sofistul) și în textele aristoteliene (De memoria et reminiscentia, un tratat din Parva Naturalia) raportul dintre cele două moduri ale procesului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
î.Ch. (așadar înainte de răspândirea obiceiului de a scrie), pe de alta, de necesitatea de memorare în comun a creațiilor și a datelor identitare colective. Singurele mărturii despre modul în care această zeitate era înțeleasă și slujită sunt reprezentările și narațiunile mitice, un tip de atestare care "colorează" semnificativ orizontul interpretării și care trebuie luate în discuție. În interiorul sistemului de referințe "literare", informațiile pot deveni revelatorii pentru cazul nostru, atât timp cât ele configurează o rețea de probleme, pe care romanii le vor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
vârsta primordială, timpul originar. (Vernant, Mit și gândire 139) Ricœur abordează și el în analizarea textelor filosofiei clasice (la Platon și la Aristotel) relația dintre amintire, cunoaștere și manifestările specifice vederii. Subiectul procesului de rememorare, amintește el, coboară pe firul narațiunii mitice până la fondarea lumii, până la geneză și la vârstele de aur. Orice astfel de sondare presupune o inițiere, dar și un scenariu riguros al ceremonialului, cu roluri și cu scenografii specializate (cum vom vedea și în cazul roman, al funera
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de memorare; toate procesele de memorare au un purtător comun de mesaj - imaginea; tipologia acestor procese este dată de "gradul" de imaginare - a nara (realist), a istorisi (simbolizând), a fabula (a crea "fantasme"); există, totodată, forme narative corelate acestei tipologii - narațiune, istorie, povestire, precum și roluri corespondente ale subiectului - narator, istoric, povestitor de fabule. Forța de reprezentare pentru trecut a acestui câmp sau a acestei rețele semantice este asigurată de utilitatea pentru comunitate și de funcția simbolică a noțiunii de historiae, cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Ulterior însă, începând cu latina târzie, cele trei serii etimologice de termeni își subîmpart într-un mod mult mai nuanțat câmpul de semnificații, conducând: prima, către rezultatul procesului de configurare a schemei acțiunii și către denumirea rolului subiectului−configurator, respectiv narațiune și narator; a doua, către specializarea formei rememorării/ recuperării textuale a acțiunii și către diferențierea rolului agentului-performator, respectiv istorie și istoric; cea de-a treia, către performanța mai curând interpretativă (conform și unuia din sensurile de bază24) și către rolul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
externă acțiunii înseși, ci e constituită din "a acționa bine" într-o/ pentru o "viață bună". Or, aceste perspective elimină tehnicismul construcției politice și nuanțează diferența dintre ideile abstracte și moralitate, dintre imuabil și mișcare. În Politica, Stagiritul reia tema "narațiunii" din Politeía, a originii pólis-ului, începând cu principiul întemeietor, ex archés. Imaginarul originii interesează aici mai ales pentru modul în care sunt organizate relațiile, mai mult decât pentru identitatea conținuturilor: familia este constituită nu din indivizi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
religioasă și pentru literatura post-bizantină din țările ortodoxe. Pentru imaginarul medieval al puterii, formalismul s-a dovedit un factor pozitiv, pentru că a impus o anumită ordine în gândirea creștină militantă, astfel încât au putut fi ușor memorate mesajele oficiale, ajutate de narațiunile exemplare (istorice, dar și hagiografice), de figurile legendare și de modelele culturii populare. Teologia și tradiția populară au constituit pentru imaginarul colectiv rezervorul principal de imagini și de simboluri. Conștiința credinciosului a rămas astfel atentă și sensibilă la apelurile mobilizatoare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
practicilor ritualice, imaginarul colectiv, în trecerea de la lumea greco-romană la cea creștină, a preluat mimetic chipul puterii, a devenit un funus imaginarium al ei. Așa a ajuns să reprezinte laolaltă spiritualitate și ideologie politică, prin noi simboluri, coduri, imagini și narațiuni exemplare, printr-o "semiotică a puterii", reinvestită valoric. În procesul de adaptare a discursului puterii la spiritualitatea creștină s-au îmbinat așteptările unei religii populare deconcertate de crizele pe care imperiul le traversa, mai ales prin afirmarea puterii provinciilor orientale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spațiu public, spațiu profan-spațiu religios, spațiul existentului-spațiul lumii de dincolo etc.). Timpul, "abscisa" sistemului imaginarului, diferențiază aceste tipologii spațiale în pozitive și negative, în funcție de relația lor cu sacrul divin sau cu demonicul. El se fărâmițează în "timpii" umanului sau ai narațiunilor și modelelor vetero- și neo-testamentare, în cei ai ritualului, ai cunoașterii (edificării de sine) sau ai penitenței. Narațiunea este factorul care introduce această perspectivă multiplă asupra timpului și asupra spațiului medieval, completată de un alt nivel, cel al "imaginarului imaginat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spațiale în pozitive și negative, în funcție de relația lor cu sacrul divin sau cu demonicul. El se fărâmițează în "timpii" umanului sau ai narațiunilor și modelelor vetero- și neo-testamentare, în cei ai ritualului, ai cunoașterii (edificării de sine) sau ai penitenței. Narațiunea este factorul care introduce această perspectivă multiplă asupra timpului și asupra spațiului medieval, completată de un alt nivel, cel al "imaginarului imaginat", pur ficțional, la care acționează predominant, ca resort creator, fantezia. Imaginarul medieval românesc menține pentru transferul de mesaj
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
perfect, Dragoș Varga Literatură și convertire, Adrian Vasile Sabău Marile curente ale criticii literare, Gérard Gengembre Marile teorii ale teatrului, Marie-Claude Hubert Miorița. Cântec aulic din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]