10,006 matches
-
mulți și mai singuri. Există și bucurii insuportabile. Uneori singura soluție este răbdarea. Valoarea ta e in tine, prețul însă îl fixează alții. Indiferent de necazurile prin care trece, marea grijă a exilatului e să dea semnale pozitive în țara natală. Adevărul poate fi rostit cu eroism, dar și din comoditate. Viața e un vis! Poate! Dar cine mai crede în vise? În sala de spectacole pot exista două soiuri de singurătăți: a celor care joacă și a celor care nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
De fapt ei au fost colegi de clasă numai în primul an de liceu. Datorită situației foarte slabe la toate disciplinele școlare, Spânu Neculai nu a promovat clasa. S-a retras definitiv din școală și s-a întors în comuna natală unde locuia împreună cu părinții. De atunci nu l-a mai întâlnit și nu a mai auzit nimic despre el. Acum, în regiment, își făcea mereu de lucru pe lângă niște ofițeri, cărora le ciugulea câte ceva din palmă. Din fericire, acest Spânu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
afirma cu convingere că, numai citind are posibilitatea să "trăiască viața mai multor vieți într-un timp record, și să călătorească, în același timp, unde îi poftește inima fără să cheltuiască bani." Lectura îl ajuta să cunoască nu numai urbea natală, tipic moldovenească, pe care o iubea atât de mult, ci și lumea oglindită în marile romane de dragoste ce înconjurau mapamondul cu pitorescul și farmecul lor, ținuturi mai mult sau mai puțin îndepărtate, locuri interesante, obiceiuri, tradiții și credințe diferite
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lor majoritate ele stau nelocuite. Porțile ferecate dau o notă sumbră satului. Multe sunt considerate case de vacanță sau de rezervă cu toate că, mulți tineri muncesc în străinătate tocmai pentru a reuși să-și facă o amărâtă de casă în satul natal... Probabil, așa trebuie să evolueze societatea în esența ei... După o scurtă pauză, în care își drese vocea printr-o tuse seacă, continuă în același ritm și în aceeași cadență.... Să se șteargă deosebirile esențiale dintre sat și oraș... Dar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
i se va deschide calea spre slujirea puterii, devenind mai întâi emisar secret al cancelariilor puternice, apoi sfetnic și ambasador al unor principi mai mărunți. În fine, după ani și ani, iată-l pe Mihai de Giulești foarte aproape de locurile natale, comite de Doboca, castelan de Hust, păstrându-și și titlul de cancelar al coroanei. Frumos personaj de teatru va ieși, d le Gerard. Va depinde însă și de d-ta. Bineînțeles, numai și numai trecut prin dansul lui Dionysos, zeul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
case bătrânești, se apucase de stricat câte ceva, de adăugat câte altceva, și, tot așa, fațada casei lui celei mari căpăta o înfățișare cu totul nouă. Fără contribuția altcuiva, ci, numai și numai, cu eforturi și forțe proprii. Prin comuna sa natală, Pomârla, și prin satele din împrejurimi, apăruseră numeroși draci, care-i jefuiau, și mai și băgau frica-n oameni. Sătenii se trezeau, în plină noapte, cu dracii prin case, draci, care, după ce luau cam tot ce puteau lua cu ei
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
însuși este patronul acestui bar. De, mândria omului! Doar, că, în seara sâmbetei trecute, aici a avut loc ceva care a ridicat întreaga țară în picioare. Câțiva tineri, veniți de câtva timp din Germania, să-și petreacă vacanța pe locurile natale, au fost luați la întrebări, de către unul din feciorii primarului. Bă, li s-a adresat el, voi ați achitat taxa de protecție? Care taxă și pentru care protecție? În loc să pui întrebări, mai bine ai căuta prin buzunare, și mi-ai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ceva, părinte! — Taci din gură, fiule, ca n-am mai mâncat ca lumea de când am plecat de la Misiune. Afurisitul ăla de metis de la Hotelul Santa Marta! Nu vorbiți urât, părinte. Uitați că sunteți basc! — Creveții ăștia îmi amintesc de locurile natale. Dacă ar fi avut și niște sardeluțe prăjite! Ai mânca niște sardeluțe prăjite, fiule? — Aș mânca „toate“ sardeluțele prăjite, părinte. Pe toate! Dar aici nu sunt sardele. Încă puțină șuncă? — Bine. Încă puțină brânză? — Bine. Încă o bere...? — Îhî! — Chelner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Soarele încălzea pămîntul umezit pînă în adîncuri de o iarnă blîndă, care a sfîrșit prin lapovițe și ninsori abundente. Aburi calzi se ridicau în înălțimi formînd nori grași, pîntecoși, gata să revină cu mult tam-tam pe locurile, dacă nu chiar natale, măcar apropiate celor unde s-au născut. Cerul făcea ce făcea și lăsa astrului de foc ochiuri printre nori ca să se strecoare spre curtea lui Ionel Ghioc și s-o încălzească aproape continuu. Așezat pe o bancă incomodă, băiatul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
murdări apartamentul! Apartamentul era mobilat, avea televizor, radio, mașină de spălat, frigider și tot tacîmul. Hai să te duc acasă, spune bondocul. Ion se întoarce și scuipă: Ptiu, loc afurisit, blestemat să fii! Peste un an Ion vine prin coclaurile natale. Pe deal un castel domină locul. O șosea asfaltată, curent, livadă, gazon... Ion privește și plînge. Se lamentează, supărat pe Dumnezeu. Doamne, de ce nu mi-ai arătat raiul în care trăiam? CAPITOLUL II Pasiunile roboților Pisici și cîini La secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Avea fese frumoase, Încă rotunde, foarte excitante. Bruno Își aminti o frază din Mica sirenă, avea acasă un disc vechi cu Cântecul mateloților interpretat de Frații Jacques. După ce, din dragoste pentru prinț, Îndurase toate Încercările, renunțase la voce, la ținutul natal, la frumoasa-i coadă de sirenă, totul În speranța de a deveni o femeie adevărată, furtuna o aruncă În toiul nopții pe o plajă; acolo, mica sirenă bea elixirul vrăjitoarei. Se simțea sfâșiată În două, suferința era atât de cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iarnă. Păsările călătoare și-au părăsit cuiburile și au plecat spre țările unde vremea e mai caldă. Doar un stol întârziat abia acum se ridică din copacii aurii spre înaltul cerului. Parcă le este greu să se desprindă de locurile natale. Pentru o clipă au acoperit cu totul soarele, și așa cam palid, zburând grăbite în depărtare. Văzându-le, am început să mă întreb către ce locuri minunate se îndreaptă? Cât de lungă le este călătoria? Ce frumuseți văd în drumul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
artiștii să-l creeze cu fantezia lor. O să încerc să scriu un roman în care eroul va fi un absolvent trimis la studii cu bursă de consiliul popular. Cînd termină facultatea, tînărul se întoarce să-și valorifice pregătirea în locurile natale. După o luptă acerbă cu secretarul de partid (se cere în roman o intrigă), personaj bine intenționat (e necesar să fim optimiști) dar cu obligații cărora le cedează, eroul meu va ajunge director: probabil de Gostat. Mi se pare cea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în jos, pe frunte. Asta vrea să fie o tunsoare à la Cezar, dar Rainer nu arată ca din Roma antică, ci ca din Viena contemporană, care‑i șoptește neîncetat să contribuie și el mai departe la reconstrucția orașului său natal și să‑l facă din ce în ce mai frumos. Dar asta nu intră în nici un caz în planurile lui. Viena împodobită cu flori e un concurs literar pentru elevi, care are loc anual și e foarte popular; la acest concurs Rainer a câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei. Ăsta ar fi momentul de la care, Încetul cu Încetul, am Început să ne actualizăm civismul. O controversă culinară, la un coniac bun și trabucuri fine aduse de Tibi din Cuba, ne-a Întors, politicește vorbind, cu picioarele pe pământul natal. Cristina nu ne-a convertit pe nici unul la ecologism. Mai ales că, așa cum se Întâmpla de obicei, Cătă a luat-o peste picior - Cătă, când e băut, e cam nesimțit - , și a trimis-o la bucătărie, spunându-i că expunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sale, ca În acest caz. Trei băieți, salariați ai companiei proprietare, se plimbă după cină pe marginea terenului de zbor În lumina palidă a serii ce vestește Întunericul. Merg pe malul apei, traversînd terenul Întins și mlăștinos, vorbesc despre locurile natale, despre orașele mari și mici de unde vin sau pe unde au trecut, despre școli și colegii, despre intenția de a face o excursie la mare la sfîrșitul săptămîni, cînd Își vor lua leafa. Fără să știe, s-au apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit, plin de o tandrețe inconștientă, al oamenilor care viețuiesc printre străini atunci cînd Întîlnesc pe cineva cunoscut din locurile natale. — Toată lumea-i bine, răspunse el roșind, bîlbîindu-se și trădîndu-și uimirea și stinghereala. — Ei, dacă-ntîlnești vreun cunoscut, continuă ea pe același ton ironic, salută-l din partea mea... Spune-le tuturor că mă gîndesc la ei cu drag. — Bine, răspunse el grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și obsedantă auzită Într-un vis. Iar acum, după ce se stabilise Între ei o legătură amicală, muribundul Începu, cu acea curiozitate lacomă și posesivă a neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar glasul muribundului era atît de convingător, de prietenos și de blînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
umflat crăpăturile. Un miros de păcură și putreziciune stăruie în aer. Dacă nu vine soarele nu mai ieșim din beciul amintirilor. ...cam acum un an și patru luni venise Ionică în capitală. Niciodată n-am înțeles prea bine de ce părăsise natalul Vințu de Sus. Acolo familia sa se bucura de prestigiu, iar el ar fi putut împleti afacerile cu firea lui profund contemplativă; căci Ionică era o mare promisiune mistică. Plecase însă din sat sub apăsarea unei misiuni universale. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
frec de oameni. Uite-așa-mi place să mă frec - și ne arăta mișcarea de rotație a coatelor. Asta e - constănțenii nu sunt decât bucureșteni care abia așteaptă să poată emigra în capitală. Se întorc apoi în vacanță în orașul natal să-și destindă nervii, cu aere de inițiați în misterele urbei. Aerele astea îi separă net de mitici. Miticul autentic se revendică de la orașul în care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
propriu investigația În legătură cu părinții lui și-l lasă numai pe el, Gelu, cel care chiar nu are nici un punct sigur de plecare, să caute. Ba Încă mai și speră, pentru simplul fapt că două sate presupuse a fi locurile lor natale se află unul lângă celălalt În descurajanta câmpie, că datele culese de Meșteru vor fi utile amândurora. Îl va pedepsi pentru asta. Își va amâna Într-atât povestirea, o va fragmenta și o va pune În dubiu, până când celălalt va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
an și era foarte vânjos, ca un adevărat fiu de munteancă hrănit cu laptele gras al vacilor de acolo. Pus Într-un fel de rucsac cu spătar, deschis, Între perne umplute cu fân, copilul face primul său drum În afara satului natal. Trece prin pădurile de fagi, prin zmeurișuri și pe platouri unde pasc turme de oi. Ajung În cele din urmă amândoi Într-un sat de sub munte. Anton dă ziua bună tuturor celor pe care-i Întâlnește. Cei mai mulți Îi răspund, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ceva ce pune În umbră toate adevărurile permanente sau aparente Înlocuindu-le cu un fel de sentiment al eternității: există, deci, senzația aceea pe care o Încerci atunci când cobori din tren, din autobuz sau din Dacia În apropierea locului tău natal, privești În juru-ți și-ți vine să spui că miroase a primăvară. Miroase a primăvară În preajma locului tău natal? Atunci sigur că nu ai de ce te teme! Lumea Întreagă e de partea ta. Tu ești egalul tuturor oamenilor. Personalitatea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
există, deci, senzația aceea pe care o Încerci atunci când cobori din tren, din autobuz sau din Dacia În apropierea locului tău natal, privești În juru-ți și-ți vine să spui că miroase a primăvară. Miroase a primăvară În preajma locului tău natal? Atunci sigur că nu ai de ce te teme! Lumea Întreagă e de partea ta. Tu ești egalul tuturor oamenilor. Personalitatea ta e totuși inconfundabilă. Oricând după aceea, la auzul numelui satului tău, gândul tău, ca o lacrimă de mândrie, tresare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
scenarii de pace Profesorul Grințu se Întoarce În satul G. De la haltă și până la casa gazdei lui sunt aproape trei kilometri. Îi străbate prin viscol și se teme de lupi. Uuuuuu! Sssst! Acasă găsește scrisoarea lui Zare: Nici În locul meu natal nu mă aflu, dar nici a primăvară nu prea miroase. T. Raportul complet al „comisiei Gelu Popescu“ Din nou dau știre despre concluziile neverosimile la care am ajuns cercetând cele câteva documente scrise sau orale ce mi-au stat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]