9,682 matches
-
cauza fix în interiorul meu. Vezi, ăsta e un alt lucru pe care nu-l poți învăța la școală. — Cânți la saxofon? — Nu. — Ai în casă discuri cu Charlie Parker? — Cred că da, dar n-am cum să le caut în nebunia de-aici. Oricum, au făcut praf și aparatul stereo, așa că n-avem la ce asculta. Știi să cânți la vreun instrument? — Nu. — Pot să te ating un pic? — Nu. Sunt locuri care mă dor cumplit. După ce ți se vindecă rana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
special, cred. Învelișul tău sufletesc este foarte solid și în interiorul lui se află foarte multe lucruri intacte. — Înveliș sufletesc? — Da, zise fata. În cazul tău se mai poate face ceva. Ce-ar fi să locuim împreună după ce se termină toată nebunia asta? Nu vreau să ne căsătorim, ci doar să stăm împreună. Să mergem în Grecia, în România, în Finlanda sau undeva unde să ne simțim bine, să călărim, să cântăm și să ne petrecem timpul cum avem noi chef. Bani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
luptat în zadar! Nu înțelegeam nimic . Deși îl întrebasem pe milițianul care m-a scos din curtea închisorii, acesta a refuzat să -.mi dea explicații, mă liniștea că totu-i în regulă și “să merg la familie” . În stradă era nebunie, operele genialului zburau în bucăți, lumea scanda etc . Așa am părăsit , în amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ,Casa morților din dealul Copoului ...” Pag. 245 - Eu am ieșit din arest pe 22 decembrie la amiază. Am fost alungat din pușcărie
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
medicul Dinu Mureș. Specializat în boli nervoase, el se comportă ca un profesionist desăvârșit, refuzând compromisurile și practicând, în relațiile cu pacienții, un stil de rece probitate. Echilibrul lui se năruie pe măsură ce îl acaparează obsesia că ar putea moșteni „stigmatul” nebuniei, de care suferiseră tatăl și bunicul lui. Omul de știință atât de stăpân pe sine se dovedește o ființă vulnerabilă care, pradă frământării ce îl chinuie, e cât pe ce să-și pună capăt zilelor. Surprinzându-l, îngrozită, în pragul
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
senzorială a scenelor reale. Acuitatea privirii, vioiciunea spiritului, dialogul sprinten, expresia degajată, firească sunt calități care dau valoare prozei sale. Sandu Ronea (1968) este a treia versiune a unui roman autobiografic apărut mai întâi în 1932 (Bătea un vânt de nebunie), apoi în 1946 (Trebue să înving). Este reconstituită perioada de formare a eroului, cea mai dură și mai plină de evenimente, cuprinzând anii de studenție și de participare la campaniile din 1913 și din 1916-1917. Pirpiriu, sărac, suferind accidente și
FURPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
cărții. Expunerea, axată pe comunicare, este exactă, clară, înviorată permanent de predispoziția spre umor și satiră, de dialogurile spirituale cu miez, din toate conturându-se cu naturalețe un personaj viabil. SCRIERI: Surprinși în intimitate, Cluj, 1930; Bătea un vânt de nebunie, Cluj, 1932; ed. 2 (Trebue să înving), București, 1946; ed. 3 (Sandu Ronea), București, 1968; Prima aventură, București, 1934; Cărăbușul de lumină, Cluj, 1938; De altădată, București, 1965. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Bătea un vânt de nebunie”, ALA, 1932, 580
FURPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
un vânt de nebunie, Cluj, 1932; ed. 2 (Trebue să înving), București, 1946; ed. 3 (Sandu Ronea), București, 1968; Prima aventură, București, 1934; Cărăbușul de lumină, Cluj, 1938; De altădată, București, 1965. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Bătea un vânt de nebunie”, ALA, 1932, 580; I.B. [Ion Breazu], „Prima aventură”, GR, 1935, 9; Dan Petrașincu, „Prima aventură”, DMN, 1935, 10 082; Octav Șuluțiu, „Prima aventură”, F, 1935, 1; Sărbătorirea acad. Al. Rădulescu, București, 1961; Boris Buzilă, Interviu cu Al. Rădulescu, RRI, III
FURPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
dublul său credincios în respectivul episod. Această urmărire, această goană cu groaza în spate nu sunt singurele din Amintiri... În a doua mare scenă de urmărire, dorința urmăritorului (a urmăritoarei, mătușa Mărioara) de a-l prinde pe urmărit atinge aproape nebunia. Partea a doua a Amintirilor... mai cuprinde o goană halucinantă. În cazul acesteia, urmăritor nu e nimeni, dar poate fi oricine l-ar vedea pe „coșcogeme coblizan” fugind acasă gol-pușcă de la baltă, de unde hainele îi fuseseră confiscate de mama: „și
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
lanuri de grâu care se hrănesc cu sânge și cresc pe străzile orașului, cai „ridicați din fotolii”, care „rumegă literele căzute în iarbă”. Este o lume apocaliptică, dar pusă sub semnul dublului, o apocalipsă a iluziei, a farsei și a nebuniei: „casa”, o corabie a nebunilor, condusă de „F. M. Dostoievski în uniformă de capitan”, și-a pierdut ferestrele și ușile și „plutește în aer, doar acoperiș și pereți:/ prin ferestre ies palmele noastre, ca niște lopeți....” (Secol). Expresionismului exacerbat îi corespunde
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
poezie autentică. Urmându-i pe maeștrii săi francezi, Théophile Gautier și Villiers de l’Isle Adam, din care și traduce, D. încearcă uneltele prozatorului încă din prima sa frază de creație. În volumul Sfinxul, sunt incluse două nuvele (Ibolya și Nebunia lui Dugrès), având în centru personaje la limita patologicului, precum și dezvoltări ale unor episoade biblice (Maria din Magdala, Femeile), câteva povestiri fantastice (Zâna din fundul lacului, Nitokris cu obrajii de trandafir), un eseu epic (Duhovnicul și Don Quichotte), fizionomii și
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
întregire și satiră a anilor postbelici, indiferenți față de cei ce s-au jertfit atunci (indiferență pe care eroul cărții, Mircea Boteanu, voluntar pe front, apoi doctor în filosofie și cercetător al lui Bergson, o înregistrează cu o revoltă dusă până la nebunie) - la polemica din Istoria literaturii române (1936), care elimină modernismul ca „negație” a tradiției, de la versurile strânse în volumul Trofee de aur (1937), duioase idile sub cer moldav, ori viziuni romantice ale smulgerii din captivitatea „smârcului” prin mistica creației, la
DRAGAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286840_a_288169]
-
din gara de la Sinaia de către legionari. Sunt condamnate, de fiecare dată, manifestările legionare, ca și constituirea celor șase echipe ale morții care îi vizau pe adversarii legionarismului (Armand Călinescu, Virgil Madgearu, S. S. Vartolomeu ș.a.): „Suntem pierduți iremediabil, învăluiți în negurile nebuniei și ale degenerării! Există vreo țară în lume unde să se poată întâmpla așa ceva? Violența pură domnește peste tot” (Mihai Ralea, Cine răspunde?). Articolele, recenziile și literatura pe care o selectează publicația sunt reprezentative pentru politica de așezare a culturii
DREPTATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286870_a_288199]
-
gîndim puțin dacă avangardele nu mizează totul pe ceea ce Jacques Bouveresse numește “mitul interiorității”, iar John Barth “glorificarea experienței interioare” și dacă exterioritatea, așa cum apare ea de pildă În La Pensée du dehors a lui Foucault nu Înseamnă altceva decît nebunia și adevărul unui subiect destituit În dimensiunea sa socială pentru pregnanța celei vital-individuale : aceeași viziune Însuflețește uneori discursul lui Bogdan Ghiu, acest foucaultderridabaudrillard român (vezi textul publicat În numărul 224 al Observatorului cultural). Avangardele artistice de pe continent au luptat mult
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
două capete considerate pe rînd ca adevăr, Întrebării nu i se poate oferi un răspuns În același cod: „normalul” răsapunde rațional, tangențial la literatrură, „anormalul” mîzgălește ceea ce poate fi recuperat la limită de aceeași rațiune cu prețul tocmai al conjurării nebuniei. Ceea ce Încearcă ea să facă În romanul Sphinx este să cuprindă ambii poli prin verificarea „substanței” codului, găsindu-i breșa, slăbiciunea, locul de implozie, demonstrînd că valorile culturale ale occidentalului post-creștin nu sînt altceva decît semnele unui joc asemănător cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la aceasta ar putea contribui importunarea aprodului de către halucinațiile vindicative ale mamei sale, naratoarea Îi intezice să mai vorbească. Interdicția are tocmai efectul invers, de a activa discursul acesta maniacal, violent, foarte coerent Însă: trecutul izbucnește În ciuda unui prezent relativizant, nebunia tragediei este mai puternică decât normalitatea cotidianului insignifiant, iar naratoarea este, În ciuda ei, contaminată de aceaste dezlănțuiri pe care uneori nici nu mai are puterea să le oprească: ea Însăși devine prizoniera capriciilor propriei conștiințe supuse traumei cotidiene (se deschid
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
identitatea subiectului devillian este amenințată de propriile idiosicrazii perceptive, personajele lui Christian Gailly suferă de instabilitate din cauze personale, iar nu „de ansamblu”. Chrstian Gailly este un jazz-writer care scrie, pe ritmurile muzicii preferate, despre iubire, prietenie, despre o anume nebunie a omului modern, Într-un stil diferit de comngenerii lui minuitiști. „Fraza lui Gailly este retezată, abruptă, tăiată, Întreruptă și imediat reluată”, observă un critic (Gilles Anquetil, Le Nouvel Observateur, 27 VIII-2 IX 1998), pentru a purta cu ea un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Thomas Pilaster, 1999) sunt niște excentrici care mobilizează, pe de o parte, curiozitatea infantilă dar și bagajul intelectual al cititorului, pe de alta, din partea scriitorului, circumvoluțiuni stilistice și retorice șlefuite cu rafinament și scurtcircuitate intempestiv de un grăunte de nebunie "dulce, inventivă, care ar fi ca o Înstăpânire a imaginației asupra realului" (interviu cu Richard Robert, in Les Inrockuptibles, nr. 47 - iunie 1993) Ca și În cazul lui Didier Van Cauwelaert, sau Jean Rouaud, moartea se Întâmplă În prozele lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Libertad În timp ce Fabian Golpiez recurge la diverse tertipuri pentru a-i vorbi psihiatrului-șaman Gonșalves fără a-i divulga Însă nimic - identitatea sa, trecutul său politic incert, de vreme ce, oficial, el fusese Împușcat În urmă cu cîțiva ani. Golpiez trebuie să simuleze nebunia (ca Hamlet) pentru a se debarasa de poliția secretă de pe urmele sale, iar Gonșalves Își oferă serviciile În sensul acesta În schimbul unor interminabile și istovitoare ședințe confesionale. Comunicarea eșuează (dacă va fi existat intenția), intervievatul - un disident comunist - Își poartă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atributele agresivității și criminalității, cazurile erau abordate medico-legal (Walker, 1968Ă. Printre primele instanțe care au diferențiat comportamentul criminal secundar psihozelor de cel corespunzător unor structurări patologice ale personalității se situează cele din Marea Britanie (Porter, 1987Ă. Generozitatea juriilor care acceptau invocarea nebuniei în cazul unor acte criminale în vederea evitării sau comutării pedepsei a fost întreruptă în 1760. Invocând antecedentele familiale psihotice, dar și opinia medicului curant, lordul Ferrer - autor al unei crime în care victima a fost un administrator - a pledat nevinovat
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a fost un administrator - a pledat nevinovat în fața Camerii Lorzilor. Motivul principal era incapacitatea de a discerne între actele morale și cele imorale. De această dată, juriul nu a mai acceptat comportamentul imoral ca o formă sau o variantă a nebuniei și criminalul a fost condamnat la spânzurătoare (Walker, 1968Ă. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, sentimentul libertății și al drepturilor individuale erau în plină afirmare. Francezul Philip Pinel, psihiatru la Bicêtre, a rămas în istorie ca eliberator sl condamnaților cu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de comportament de o imoralitate extremă. De remarcat că nivelul al șaselea aparține demențelor, indiferent de etiologia lor. Morel este considerat părintele teoriei degenerescenței care s-a constituit într-o sursă majoră de inspirație pentru teoriile etiopatogenetice ulterioare în personologie. „Nebunia degeneraților” descrisă de autor reprezintă o variantă primară a personalităților psihopatice. În aceeași perioadă, Briquet (apud Millon et al., 1998Ă descrie un tablou clinic foarte asemănător tulburării de personalitate histrionice, deși îl raportează etiologic la o disfuncție a sistemului nervos
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
entitate nosologică” de alte „boli psihice”. Dar modalități excentrice și problematice social de manifestare a personalității au fost descrise mereu de juriști, istoriografi, cronicari, moraliști, romancieri, antropologi, doar cu vagi aluzii la ceea ce într-o sociocultură dată se înțelegea prin „nebunie” (Fabrega, 1994Ă. În prezent, TP sunt obiectul unei preocupări medicale. Ele fac parte din nosologia psihiatrică, sunt incluse în sisteme oficiale de diagnostic, sunt descrise în cărți de psihiatrie ca orice altă tulburare psihică, fac obiectul unor proiecte și practici
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
trist” și „anarhist”, „nebun” și „beat”, un poet al României violate vers de vers, propriul cobai într-o lume searbădă, a foamei, mizeriei și frigului - România e iubita drogată și prostituată -, creația sa simbolizând „boala” și „moartea” unei întregi literaturi. „Nebunia” este tema predilectă, alături de „sinucidere”, iar „primele poezii”, unele de „dragoste întoarsă”, sunt ale unui poet autentic în era internetului, un liric al Gării de Nord, erou tragic, care vede toate relele lumii filmate prin ochii lui și ai mamei sale, personaj-model
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
antilirism și antimetaforă, invazia obiectuală, poetic este absolut tot ne-poeticul, insurgență imagistică, poză hippy, realitatea îngropată în poem (Caragiale și Joyce, Beatles și Ginsberg), realismul cinic parazitat de psihedelismul devorator al inflației lexicale, parodierea marilor școli poetice, cultul derizoriului, nebunia asociativă (biologie și bucătărie, neurologie și metafizică, ginecologie și cabala etc.) - în fine, tot ce putea stârni și înnebuni izolaționismul dictatorial al politicii românești din anii ’80. Receptată ca manifest revoluționar, poezia lui C. avea să eticheteze mult prea grabnic
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
niște nefericiți. Astfel, scriitorul ajunge, în unele cărți (Piticii își puneau țărână-n cap, 1995) să compună, după cum declara într-un interviu, „...o odă închinată ticăloșiei”, dat fiind că „ticăloșia are extraordinare potențe de frumusețe, de sublim chiar [...]. E o nebunie să încerci să desființezi ticăloșia.” Constant, obsesiv aproape, e cultivată însă și ideea sacrificiului total pentru împlinirea sentimentelor „pozitive”. Problema centrală investigată ar fi aceea a libertății umane, a (im)posibilității atingerii fericirii. Evident încadrabilă în estetica modernismului, comună generației
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]