60,569 matches
-
mult îl minte, cu tihnă prefăcută, când din boscheți idilici ies seara fiarele perfide, în promenade sângeroase. E primăvară, cerul ciocnește nor cu nor, doar el suspină singur pe taftaua grea, de soi vulcanic, a unui jilț pictat cu struguri negri, înfuriați, din care râsul, încolăcit acum, în must distrugător se va desfășura cândva. Dar bate lung lumină rece-n geamuri, corpusculi nemiloși, uscați, ce fac mai aspră dimineața când el colindă vesel și cifrat. Căci fața lui scânteietoare, verde, un
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
decît inima pielea din fum și hîrtie; trece timp peste măceșul agil peste complicitatea dintre gheară și zbor Abur O mică neînțelegere oglindită în rîu schimonosește lumina care atîrnă de respirația unui iepure obosit aburul intrat în panică răvășește fructele negre murele și porumba umbrele distilate în așteptare toate cîntăresc greu în inimă; oftatul unui ecou în scaieții imponderabili Fire subțiri Viteza cuvintelor printre coastele țepene diagnosticate succint vîntul stîrnit cu mîinile înmuiate într-o linie melodică stinge incendiul din creștetul
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
carnea strigătului tău către mugurii zilei naști alte îndoieli fără sfârșit călător cunoscut doar de umbre precum spicul ce tremură din verdele-negru-al țărânii și doar de spaimă că durerea va pieri te readuce în oglinzile nopții altar de culori mușcătoare negru și verde doborât de aripa nopții în umbre. Și tu iar călător torturat, fără de călăuză în beciurile tainei încerci să ascunzi numai polenul din aripi fără a doborâ pasărea umbrei. Perle negre Umbra mi-a arătat din nou colții vertebrele
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
readuce în oglinzile nopții altar de culori mușcătoare negru și verde doborât de aripa nopții în umbre. Și tu iar călător torturat, fără de călăuză în beciurile tainei încerci să ascunzi numai polenul din aripi fără a doborâ pasărea umbrei. Perle negre Umbra mi-a arătat din nou colții vertebrele transparente emană un munte de cranii cosmică aglomerare de perle negre fluviu peste care nici o corabie nu se încumetă să treacă vâsle abandonate, țărmuri fără sfârșit poate fi Styxul dincolo de orizontul nebănuit
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
iar călător torturat, fără de călăuză în beciurile tainei încerci să ascunzi numai polenul din aripi fără a doborâ pasărea umbrei. Perle negre Umbra mi-a arătat din nou colții vertebrele transparente emană un munte de cranii cosmică aglomerare de perle negre fluviu peste care nici o corabie nu se încumetă să treacă vâsle abandonate, țărmuri fără sfârșit poate fi Styxul dincolo de orizontul nebănuit numai că umbra-mi înjumătățește privirea câinii aleargă bezmetici să alunge fiarele umbrei, pânză de păianjeni leproși cresc în
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
mai apropiau de talpa Lui ce se lipea de albul Lespezilor din piața cea mare. Înainta el pe trotuare, așa, Ca prin nisipuri sau prin mari zăpezi Trăgându-și poala hainei prea grea Pentru el și legată cu o funie neagră Găsită în casa în care stătea Si în care spunea că ar fi murit generalul. Noi râdeam, el râdea și treceam zicând Alături de alții din oraș: Lulu, nebunu’, inventează Lulu vorbește, glumește, visează. Trecătorii nu-l mai băgau în seamă
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
patului Si-l privea... Așteaptă, așteaptă - răspunse ea Voi veni și la tine Dar în noaptea asta voi fi Cu Petre, fiul Savetei Sub iarba deasă și grea. Petre, fiul Savetei, Venea pe drum fluierând. Si tufele abia înfrunzite, Cerul negru funingine, Sanțul în apa Stătută și plină De verdele crud Îi ascultau fluieratul Tipăt de pasăre prinsă-ntre gheare. Petre, fiul Savetei, simțea Cum i se risipește în aer Sunetul pașilor și Cuvintele pe care voia să le-nșire Se
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
se-nfiorau Si prin crăpăturile lor Se uscau lacrimile Prelinse din cutele feței. Fiul meu aici se juca, Striga spre nucul bătrân Sub care fir de iarbă Nu mai creștea, Aici se juca. Într-un colț al grădinii O găină neagră Cu ochi galbeni, rotunzi Pândea, aștepta, Ciugulea și înghițea Tot ce găsea. Si ghearele ei ascuțite Cuțite înfipte-n pământ Săpau o groapă Adânc. Nucul bătrân Răvășea cu crengile lui Norii. Printre frunze Se strecurau tremurând Zorii. * Saveta, mama lui
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
scapără versuri pentru eșarfa de foc a fiecărei corăbii o! isadoră vrăjită pe valuri dansând inima-i colivie în care veverița se zbate înnebunită de spaimă Un pui de nurcă nefiresc alungit leagă iubirea cu moartea într-un același nod negru coclit Dimineața ochii albaștri ai mării înlănțuiți în rime la catafalcul acestui poem. Prevestire O peliculă subțire ca ceața unor inexacte amintiri, pâlpâire domoală la capătul zorilor liziera se tulbură de o boare șerpuitoare din pom în pom uimirea plină
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
repetatele vise în care îl visăm pe Iisus: e-atât de încruntat, atât de încruntat sărmanul, de parcă nu ar fi avut mormânt! Aceste ținuturi și râsul demonic al potcovarilor printre scânteile din potcovării, și vântul de toamnă cu un bandaj negru peste ochiul drept, și albul preistoric al cailor albi, în amurg. Nenumărate găuri - de șopârle, de șerpi și de șoareci - îndreptate la fel ca niște țevi de puști către mine, acoperișuri cu țiglele fierte în sânge de cerb și părul
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
mine, acoperișuri cu țiglele fierte în sânge de cerb și părul lung, până la genunchi, al caselor părăsite. Se minunează, ca-n paradis, puii de mierlă când înfloresc, dintr-odată, la începutul lui iunie, salcâmii. Călătorie Într-o barcă șubredă, cu negru coviltir, alunecă un felinar aprins. Cel puțin de n-ar mai bătea vântul! De s-ar auzi cel puțin câinii: fie și câinii de vânătoare ai lui Acteon. Fie și câinii sălbăticiți ai zeiței Hecate. O noapte la fel de mincinoasă ca
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
peșteră. S-ar putea să fi fost chemat pentru unele mici reparații pe la casele lunii. Această barcă șubredă în care voi sfârși ținându-mi de plete - în chip de felinar - propria țeastă. Iată a început să mă cuprindă moleșeala, sub negrul coviltir. A răsărit lângă mine un arbore și s-a făcut mare, de când umblu prin noapte: o noapte la fel de mincinoasă ca o meduză, o noapte fără sfârșit și fără nici o altă lumină decât felinarul trist al unui călător.
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
mi se așază pe pâine: odată și-odată va trebui să pun în ramă și experiența aceasta - nu iubito noi suntem de mult soți în pașnica noastră provincie lucrurile s-au așezat asemenea cuvintelor încrucișate: călăreții cu mâinile goale vijeliile negre orient-expresul comorile străvechi din Balcani încornorații atâția dracula cu mustață căprească și șchiopul șchiopul ni se adună în sânge precum într-un mozaic - tu să crezi în poezie în frecventele mele plecări nicicând mai aproape niciodată mai gingași noi copii
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
atâția dracula cu mustață căprească și șchiopul șchiopul ni se adună în sânge precum într-un mozaic - tu să crezi în poezie în frecventele mele plecări nicicând mai aproape niciodată mai gingași noi copii în jurul piciorului tău dezgolit doi viermi negri sub o cizmă burdușită de frică la poarta unei noi arte Țestoasa coboară la Dunăre încet fără zgomot ca și cum ar avea la picioare lumea întreagă între o rădăcină și-un bob între fluierele de salcie și ochii mamei aici mai
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
fără soț. Lanțurile-i ca un drog mă lovesc, sună continuu pe dinăuntru, mă încing cu o cumplită arșiță. Pe fața mea apar semnele ca de jar ale unei dureroase gramatici a sângelui CARUL Carul parcă mergea singur prin ploaia neagră a tatălui meu, care era îmbrăcat cu un costum negru, sticlos ca o apă neagră din urma stingerii unui incendiu și înghețată. O năvălire de nouri și fulgere deasupra noastră prevesteau pustia cuvintelor, care erau ca niște urme de omăt
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
continuu pe dinăuntru, mă încing cu o cumplită arșiță. Pe fața mea apar semnele ca de jar ale unei dureroase gramatici a sângelui CARUL Carul parcă mergea singur prin ploaia neagră a tatălui meu, care era îmbrăcat cu un costum negru, sticlos ca o apă neagră din urma stingerii unui incendiu și înghețată. O năvălire de nouri și fulgere deasupra noastră prevesteau pustia cuvintelor, care erau ca niște urme de omăt într-o miriște arsă. La crucea drumurilor și la fântâni
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
cu o cumplită arșiță. Pe fața mea apar semnele ca de jar ale unei dureroase gramatici a sângelui CARUL Carul parcă mergea singur prin ploaia neagră a tatălui meu, care era îmbrăcat cu un costum negru, sticlos ca o apă neagră din urma stingerii unui incendiu și înghețată. O năvălire de nouri și fulgere deasupra noastră prevesteau pustia cuvintelor, care erau ca niște urme de omăt într-o miriște arsă. La crucea drumurilor și la fântâni, ascultam deslușirea lor; vedeam rostirile
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
de nouri și fulgere deasupra noastră prevesteau pustia cuvintelor, care erau ca niște urme de omăt într-o miriște arsă. La crucea drumurilor și la fântâni, ascultam deslușirea lor; vedeam rostirile ca într-un uriaș submarin ce înainta prin ploaia neagră cu tot cu bulgării ca de plumb ce cădeau peste tatăl meu. Sunetele lor erau ca o naștere grea ce se petrece toată viața, ca o polenizare între humă, lumină și noapte. Carul parcă mergea singur fără tatăl meu; noi, prin ploaia
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
cu tot cu bulgării ca de plumb ce cădeau peste tatăl meu. Sunetele lor erau ca o naștere grea ce se petrece toată viața, ca o polenizare între humă, lumină și noapte. Carul parcă mergea singur fără tatăl meu; noi, prin ploaia neagră, semănam ca un deal de oameni mergător. GLEZNELE ROȘII După ce a deschis fereastra, largul dimineții l-a luat captiv către țărmurile unde gleznele roșii, de veacuri, tulbură apele. Ea, ziua întreagă, s-a nevoit a repara lacătul; a scos cuiele
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
cu limbile scoase precum câinii din fața noilor covrigării așteptând încoronarea cozii Chiar asta am vrut să spun, iubito. Lunea Ciorilor Între mine și locul meu gol crește insomnia zidurilor am simțit de prea multe ori gustul ucigător al plecărilor țipătul negrelor păsări devenite credincioase umbre freamătul aripilor măturând odată cu nerușinatele aventuri șansa de a deschide zăvoarele gândului de a da la o parte vălurile tainice din camera fără suflet unde toate lucrurile sunt la locul lor înafara oglinzii sparte în zeci
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]
-
Niculina Oprea Traversarea Unde duce această cărare luminată de reflexiile lunii pe frunzele albilor mesteceni? Dincolo de mal vuiește un râu cu apă neagră neiertător își face auzite amenințările culoarea lui vine din adânc, din agitația continuă a metamorfozelor nu sunt convinsă că ar căuta lumina or un loc de refugiu în labirintul întunericului din rocile acoperite de mâlul istoriei, desigur, mestecenii albi nu
Poezie by Niculina Oprea () [Corola-journal/Imaginative/2986_a_4311]
-
culoarea lui vine din adânc, din agitația continuă a metamorfozelor nu sunt convinsă că ar căuta lumina or un loc de refugiu în labirintul întunericului din rocile acoperite de mâlul istoriei, desigur, mestecenii albi nu-și potolesc setea cu apa neagră, printre rădăcinile lor mișună o altă lume. Pe mal, ceapa ciorii, viorelele și tămâioarele pun la cale nuntiri primăvăratice. La o aruncătură de băț, o apă neagră și mestecenii albi traversează timpul fiecare după felul și asemănarea lui. Femeia pește
Poezie by Niculina Oprea () [Corola-journal/Imaginative/2986_a_4311]
-
acoperite de mâlul istoriei, desigur, mestecenii albi nu-și potolesc setea cu apa neagră, printre rădăcinile lor mișună o altă lume. Pe mal, ceapa ciorii, viorelele și tămâioarele pun la cale nuntiri primăvăratice. La o aruncătură de băț, o apă neagră și mestecenii albi traversează timpul fiecare după felul și asemănarea lui. Femeia pește De cincizeci de ani argintul din fața mea îmi arată o femeie înotând printre plasele pescarilor cu burți lăsate, cu mustăți unsuroase și bărbi până la brâu din când
Poezie by Niculina Oprea () [Corola-journal/Imaginative/2986_a_4311]
-
soarbă, lent, să-și amintească gustul laptelui matern, veritabilul espresso? Între timp, mărcile de cafea se schimbară-n râșnița lumii, regimurile din Est, la fel, cafeua Illy învinsese, năutul comunist și unii zic tradiționala Lavazza, Nunzio dinăuntru lui Gregory, sâmburele negru,din miez, italianul din new-yorkez, Ulise cu Anchise, poezia, pe umeri. Chiar dac’n-a fondat niciun oraș legendar, a dus-o până la capăt, în spate, râzând... urcând pe Gianicolo, se-ncovoia, tot mai mult, dar recunoștea de acolo,de
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
pocnet de piatră așa se întoarce spre casă câinele care a lătrat la o umbră Zarul trăim între pereții unui zar care din când în când cade pe masă ziua când văd ochii tăi e fața zarului cu două puncte negre deasupra când nu-i văd zarul se află-n cădere ca o frunză moartă Jazz printre veverițe e schimbarea la față anno domini 2013 și dimineața aceasta când cad primele frunze mă prinde ascultând jazz printre veverițe la chioșcul de
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]