10,018 matches
-
împreună cu praful din aer, ne-am transformat din nou în picături de apă. Am pornit-o cu repeziciune spre pământ. Eram un strop de ploaie. Știi unde m-a aruncat vântul? Chiar în Marea Neagră. Ce frumos mă jucam eu cu nenumăratele mele surori pe crestele valurilor! M-am apropiat de țărm și tu, care erai pe plajă, ai intrat în apă și m-am prins de brațul tău. Dar vai... nici nu m-ai observat. Din cauza soarelui dogoritor, m-am evaporat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cuvintele și expresiile frumoase. 3. Găsiți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în text. 4. Povestiți textul. 5. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor s-au și sau. Cerbul fermecat Victor Eftimiu Era odată un împărat care avea nenumărate moșii, păduri, vii și eleștee. Stăpânea multe sate și târguri. Și îl chema împăratul Negură. Mii și mii de țărani trudeau pe pământul lui. Vătafi cu bice plumbuite băteau pe acești muncitori ai țarinei, lovindu-i fără milă când nu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sigur nici că mă cunosc, măcar eu, îndeajuns. De ce mă obsedează oare deșerturile? Doar fiindcă singurătatea a făcut parte mereu din destinul meu? Nu cred că explicația e pe de-a întregul valabilă, de vreme ce ― m-am convins de asta de nenumărate ori ― nu-mi sunt suficient mie însumi. Fac parte din specia lupilor-singuratici care nu pot trăi liniștiți departe de haită. În realitate, am fost o singură dată în marginea unui deșert, în Egipt, și n-am îndrăznit să mă aventurez
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
astm, Julius ține o găleată cu apă în bibliotecă, pentru a se spăla pe mâini după ce pune în ordine cărțile îmbîcsite de praf. Pentru dezlegarea misterului acestui praf ciudat, care dă aproape tuturor lucrurilor o paloare bolnăvicioasă, s-au format nenumărate expediții. Cei mai buni specialiști în mineralogie, în meteorologie, în știința solurilor, s-au dus, vară de vară, cât au putut de departe, spre miazăzi, în speranța că vor găsi deșertul de unde se presupune că ar proveni praful. De fiecare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o primeam. Apoi, mi-am amintit de invitația Terezei de a ne plimba printr-un cimitir: "Ce, nu-i interesant să vedem cum va arăta viața de apoi?" mă întrebase ea. Cu groază, am constatat că în memoria mea existau nenumărate pete albe. M-am revăzut la mănăstire, dar ce făcusem după aceea? În cele din urmă, am descoperit că eram într-un spital și că soarele bătea în fereastră. Doctorul Luca făcu aici o pauză lungă, rămase pe gânduri și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
iritat. "La ce nu mă pricep?" Ea m-a luat de mînă: "Nu vreau să te jignesc, dar nu te pricepi nici la visuri, nici la femei". După aceea a început să-mi vorbească despre călătoriile ei, în care văzuse nenumărate lucruri interesante. Mi-a povestit cum se desfășoară o vânătoare de reni, cum arată templul lui Poseidon, de la Capul Sunion, luminat din spate, la apusul soarelui, și cum a mers pe șoseaua care urmează coasta între Messina și Palermo, în timp ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Cu libertatea pe care mi-o dădea lipsa criteriilor, mă pasionam și după capodopere și după maculatură. Și poate că aceasta a fost în favoarea mea. Neîndrumat de nimeni, am avut posibilitatea să mă lămuresc singur asupra unor lucruri. Am citit nenumărate cărți proaste, ba chiar am fost entuziasmat de ele. Mi-am găsit singur maeștrii și, pe unii, cu dificultate. M-am pomenit în fața unor cărți foarte importante fără să fiu intimidat, inhibat, de celebritatea lor și am renunțat la somn
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
te abții. Or, dacă reținerile ar avea valoare, ar însemna că eu am fost de mic înțelept. Lipindu-mă de ziduri, stând mereu în defensivă, am făcut ce recomandă înțelepții. Și ce-am reușit? Să trec niște "bălți". Am pierdut nenumărate ocazii de a ieși din bârlogul vieții interioare. M-am umplut de melancolii, precum câinii de purici. M-am ales cu înțelegerea ireparabilului. 11. La început, copiii din Asybaris s-au bucurat să vadă stoluri de pescăruși instalîn-du-se ca o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
intrau în creier, mâinile au început să se caute cu-nfrigurare în alt sens; marea era agitată și se dezechilibrau, totuși, când simțea că este în siguranță o îndemna să se ridice în picioare pe umerii săi. A sărit de nenumărate ori, până au început să-l usture umerii. Atunci a dispărut înotând pe sub apă fugind în larg. Fetele surprinse s-au uitat înfricoșate după Laur care ieșise departe, la adâncime unde ele nu îndrăzneau să se avânte, fiind singurul care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
iarăși de mâini dar grupul răsfirat se apropia; fuseseră zăriți... de acum nu se mai fereau și alergau ca două victime disperate căutându-și sihăstriile. Ceilalți înțeleseră și nu-i mai urmăriră. Curând s-au pierdut în cetate, prin ieșiri nenumărate, în labirinturile nesfârșite dintre pietre și ziduri până găsiră în situl transformat, locuința ispășită de tradiții și plină de vise bizare moștenite din viitorul tăinuit. Zestrea care-au găsit-o aici le era suficientă... nu le trebuia decât o mână
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
piersic vizionată prin binoclul cu infraroșii iar furtuna a potolit-o un armăsar de argint, amestecat printre lianele rătăcite ale sălciilor pletoase de prea multe drumuri încâlcite și prăfuite. Mugurii au îmbobocit din nou în crusta frunzelor putrezite de peste iernile nenumărate; tunete fără străfulgerări m-au aruncat sub pământuri... indigoul înverzit din bolta cerească a izbucnit în hohote neoprite, în cascade deviate și turnuri obosite de ape. Ofer un pahar uleios în unduiri de șarpe cu arome pierdute de Otonel și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ape. Ofer un pahar uleios în unduiri de șarpe cu arome pierdute de Otonel și nimic nu mai poate opri valul uriaș care-și frământă astrul în paradisul cucerit pentru a mia oară. Beznă milenară și îngheț, obișnuit reluată în nenumărate versiuni; aceleași cuvinte, aceleași expresii, aceleași înțelesuri, aceleași istorii vizionate în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
invariabil cu prescurtarea din final.. cctdd. sau ccadd. și punea un punct apăsat pe tablă după care calm, așeza creta jos. Nici acum nu își explică cum unii dascăli reușeau să se entuziasmeze în fața unui rezultat exact, probabil rezolvat de nenumărate ori, de aceleași lecții, probleme pe care le știau atât de bine, de aceleași formule și de aceea erau unele ore plicticoase și altele minunate, iar notele le lua de-a valma, nu îl interesau pur și simplu... ,,să trec
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
miraculosul Ardeal, cu multe superstiții și povești reale, în care credea și credeau. Scoreiu, sat fabulos, era și este în Țara Făgărașului prin defileul Oltului unde, apa curge iute, aparent însă nu pare; albia râului este largă, dar sunt vâltori nenumărate pe unde nu te aștepți și de aceea rar sunt cei ce se încumetă s-o treacă în înot. Exista și un pod de frânghii pe care îl treceau încet, cu teamă, să nu facă balans. Oamenii sunt la fel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a petrecut un incident ciudat, mai grav, dar tototdată mai ridicol decât cele precedente. El a fost rezultatul unei alte fantezii a Tabithei, și anume că fratele ei avea întruniri secrete cu spioni naziști în dormitorul lui. A susținut în nenumărate rânduri că, stând la ușa încuiată a dormitorului lui, a auzit rumoare de glasuri vorbind întretăiat și autoritar în germană. În cele din urmă, când nici măcar Mildred n-a putut să ia în serios această afirmație, a încercat disperată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dinspre Holul Mare, cu mâna ei mică vârâtă în mâna lui Mortimer, Rebecca se pomeni în fața unei încăperi ticsite cu rude ale soțului ei. Nu erau mai mult de doisprezece, dar ei i se părea o imensă mulțime de oameni nenumărați, ale căror glasuri certărețe și mieunătoare se adunau într-o unică rumoare neinteligibilă. În câteva secunde, ea și soțul ei au fost îmbrânciți, despărțiți, înghițiți în mulțime, mângâiați, atinși și sărutați, salutați și felicitați, îmbiați cu băuturi, întrebați de noutățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bibliotecile universitare. Vei fi suprins să constați cât de des apare numele Winshaw. De exemplu, Thomas este încă implicat în câteva mari companii petrochimice. Și mai este, desigur, Dorothy Brunwin - nu a fost ințial o Winshaw? În fiecare an apar nenumărate informații despre încă o inovație miraculoasă făcută de ea, o nouă metodă de procesare a diverselor părți dezgustătoare din anatomia unei găini, prezentate drept carne comestibilă. Noi cercetăm în urmă, până în anii ’50, deci aș putea verifica toate referirile contemporane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să-mi torn băutură. Acum de fiecare dată când intram acolo și-mi vedeam imaginea în fereastră, îmi amintea de noaptea când venise ea prima dată la mine, cerându-mi semnătura pe formularele ei de sponsorizare și când repetase de nenumărate ori ce voia de la mine până am înțeles. Și iată acum, din nou, această imagine. Dar dacă priveai dincolo de ea, ce vedeai? Mai nimic. Deși eram un visător, nu aveam puterea lui Orfeu al lui Cocteau, care putea să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
refere la acest caz ca la „o infracțiune fără victime“. Era, desigur, un joc de noroc, dar unul în care experiența lui își spunea aproape invariabil cuvântul și dacă era ceva riscant, cum să-și dea el seama? Orbit de nenumăratele ecrane puse între el și restul lumii, nu mai era în situația de a zări nici măcar în fugă oamenii cu ai căror bani juca. Oricum, clientul lui Thomas a câștigat bătălia și curând după aceea interesul lui față de Phocas Motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îi cresc păr și barbă de mușchi și ferigi, plouă mereu, muntele se năruie, se îngroapă în noroi, bălți acum peste tot, bălți și iar bălți, când răsare în sfârșit din nou soarele, totul mișună de săbioară și nuferi și nenumăratele făpturi argintii ale bălții, pești, anghile, brotaci, țipari, șerpi inelați, gâze verzi și albastre, păsări cu plisc ascuțit și glasuri adânci, chemându-se peste ape și din păduri, apoi trec și pădurile jilave cu poporul lor pestriț, rămân doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a vegetației și a formelor timpului. Acolită a lunii, a cărei putere o reprezintă și o distribuie pe pământ, femeia a fost văzută din cele mai vechi timpuri ca o altfel de ființă, fie vrăjitoare de temut, fie zeiță preaslăvită. Nenumărate prevederi rituale ce se regăsesc pe tot globul tabuizează pierderile lunare de sânge feminin, substanță magică de o mare virulență, otrava universală a alchimiștilor, aducând moartea pentru că prevestește nașterea. Iar nașterea e necesară pentru că moartea e inevitabilă. Dar specia biruiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un corb. Ce credeți? E un om, zice pictorul. Mai precis o femeie. Capul de taur e uterul, că așa e forma lui. Corbul e ficatul, uitați. Pictorul a și început să grifoneze un petec de hârtie cu liniile lui nenumărate. Și prietenii încep să vadă. ─ Iar regele... Regele unde să fie? Înăuntrul ei? zice și Pascal. Pictorul îi adresează o privire severă. Duminecă de duminecă ține isonul la strana bisericii Visarion. ─ Vreau să spun, sub formă de sămânță. O sămânță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Teodora „a ieșit” cu mîna stîngă în prim plan. O mînă frumoasă, cu degete lungi și fine. Domnul R. o admiră; o înscrie și pe ea în șirul nesfîrșit de mame, a căror iubire nesfîrșită asigură primenirea acestei lumi cu nenumărate cete de mici vietăți nevinovate, care îi pot reda puritatea pierdută. O lume prin care noi, părinții, trecem și ne petrecem... Însă fără a pieri cu totul, vorba poetului. (Incorigibil este dl. Profesor! Cam dese trimiteri la surse livrești! Cam
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
interioară a autorului Principelui se desenează mai pregnant-pozitiv cu fraze din această corespondență necenzurată de gîndul că va fi citită vreodată de altcineva decît destinatarul. Sfaturi, îndemnuri optimiste, atunci cînd el singur era surghiunit și trist, maxime, cuvinte de spirit nenumărate. Decepțiile ultimilor ani nu i-au umbrit iubirea pentru Italia. Cu cîteva luni înainte de a se stinge (aprilie 1527) îi dădea lui Guicciardini sfaturi despre cum trebuie organizată urgent armata spre a se stăvili invadarea Italiei. Melancolia e învinsă de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]