10,880 matches
-
messe basse, îmbrăcată în hăinuța de lutru, cu pălărioara roșie de „scufița roșie“ și unde căscai desesperată de plictiseală și frig. Ți-a plăcut „broderia de piatră“. Mâine voi încerca să găsesc pe Gaby, pentru ca aceste pagini, scrise cu o nuanță de libertate mai reală, să-ți poată ajunge, mai repede. Fii atentă la sănătate, te rog mult, mult. Nu fuma mult; aș avea oroare să știu că miroși a tutun, ca doamnele din cancelarie care îmi dau nausées. Gândește-te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am trecut un pic pe la Janice, ca să mă fardeze. Știi, s-a apucat de un curs de machiaj profesionist. E expertă în toată regula! — Se... vede! reușesc să îngaim, uitându-mă cu groază la fardul de obraz țipător, în două nuanțe, aplicat pe obrajii mamei. Poate reușesc cumva să i-l șterg accidental cu intenție. — Și... e și Luke cu tine? zice mama, privind în jur cu ochi strălucitori, ca o veveriță care se uită după o nucă. — Pe undeva pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spate. Eu sunt! Janice se uită cu o privire strălucitoare pe geam și ne face discret cu mâna. Janice e vecina noastră și o știu dintotdeauna. Are pe ea o bluză cu flori, încheiată cu nasturi în față, într-o nuanță violentă de turcoaz, cu fard de pleoape asortat, iar la subraț are un dosar. — Janice! strigă mami. Intră să bei o cafea. — Ar merge o cafeluță, spune Janice. Mi-am adus îndulcitorul. Intră și mă îmbrățișează. Ia uite-o și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe documente și fapte (vezi <endnote id="243, 244, 356, 553, 554, 555, 584, 693, 775, 852, 899, 900"/>). În astfel de cazuri, diagnosticul este cu atât mai greșit cu cât este mai scurt și mai tranșant. A nu vedea nuanțele și detaliile, a renunța la analizele obiective și echilibrate, a nu ține cont de con- di țiile istorice, politice și culturale specifice, a Înlocui o reali tate dramatică și complexă cu câteva sentințe-ștampilă și clasamente morbide, realizate pe baza numărului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
iar „fiul său e un trădător”. „În loc să osândească agresiunea - a comentat criticul -, [Aderca] ironizează rezistența, glorificând Într-un cuvânt defecțiunea și dezertarea.” Pentru G. Călinescu, motivul acestei atitudini a scriitorului n-ar fi „lașitatea” evreilor, ci „pacifismul” lor, ceea ce schimbă nuanța, dar păstrează esența : „Ca mai toți scriitorii evrei, F. Aderca este obsedat de umanitarism, pacifism și cele lalte aspecte ale internaționalismului” <endnote id="(130, pp. 790-791)"/>. Glosând pe marginea romanului Vagabonzii (1934) de Emil Dorian (participant și el la luptele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
soră a unui bancher evreu din Bucureștiul anilor ’30 - pare să fi preluat unele elemente din portretul Elenei Wolf-Lupescu, amanta roșcată a regelui. Despre doamna Flöhr („frumoasa familiei”, cu părul roșu-arămiu „ca mătasea porumbului” și cu „ochii căprui cu o nuanță roșcată”) se spune că „e una dintre fostele amante ale regelui [Carol al II-lea]” (789, p. 117). 768. Dimitrie Gusti, Traian Herseni (coord.), Îndrumări pentru monografiile sociologice, ediție Îngrijită de Septimiu Chelcea și Iancu Filipescu, Editura Universității din București
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
am gîndit să extrag dintr-o evocare despre Liviu Rebreanu (datată 1985) un fragment edificator. Evocarea a avut loc la „Muzeul Literaturii Române” din Iași. Odată cu textul semnat de doamna Puia Florica Rebreanu, îți parvine, alăturat, textul meu - tot de nuanță evocatoare (cum se cuvine în momente comemorative). Dacă veți propune un onorariu pentru fiica scriitorului - iată adresa: P[uia] F[lorica] R[ebreanu] - B-dul Dr. Gheorghe Marinescu, 19, Et. II, Ap. 11cod. 76248, Buc[urești]. Of[iciul] p[oștal] 35
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
lipsa solidarității de corp, iar una din „învățăturile” pe care mi le-a administrat e cea din titlul acestor pagini. întrucît provenea de la un om crezut de mine ca profund cinstit, am reținut-o, chiar dacă se simte în ea și nuanța de pro domo. Regret că, la rîndul meu, n-am reușit s-o impun și altora. (1) <citation author=”I.D. Lăudat” data =”24.VI.1966”> Dragă tovarășe Călin, I. Mai înainte de toate, îți mulțumesc pentru că ai dirijat apariția articolului despre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
specialitate, dna Ahrweiler , născută și crescută la Atena, cu numele ei de acasă Glykatzis. Sau citesc ore întregi în marea librărie Joseph Gibert tot ce poftesc, fără să dau un ban, dacă nu cumpăr o carte. Presă liberă de toate nuanțele și atitudinile, un belșug nemaivăzut de alimente și mărfuri. Plăcerea mea: să îmblu pe jos mereu, „căscînd gura” în dreapta și stînga. Muzeele nu mă tentează prea mult, lume moartă; doresc să văd viață, oameni, obiceiuri, piețe, magazine imense sau tarabe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Munca de partid”, „Lumea”, Contemporanul”, „România literară” și altele, nu fusese lăsată de izbeliște. Ca un bun robot programat la secundă ce să facă și ce nu, Necula recunoscuse că a dat o mare importanță „...cunoașterii perfecte, În amănunt, În nuanțe, a dispozițiilor de muncă, revederii și reîmprospătării lor periodice În timpul schimbului de experiență făcut cu colectivul de la Iași”. Din frazele următoare reiese că Petru (Petrache) Necula nu era vasluian ci venetic ca mulți alții vărsați de partid pe aceste meleaguri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nebalansate. Îi spun că ideea era să nu corecteze nimic, doar să citească, la care îmi răspunde că a acționat aproape automat deoarece asta face de obicei. Pentru mine, modificarea este esențială, în timp ce Leslie pare să nu sesizeze diferența de nuanță. Declarăm oricum experimentul închis și rămâne să cuget dacă vreau să continui. Ziua lungă se încheie din nou târziu în noapte, ajung în cameră și cad într un somn adânc până a doua zi către prânz. Luăm prânzul eu, Scott
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Chris, Jorge îmi întinde o cupă mică cu câteva degete de licoare, o iau cu ambele mâini, o duc la buze și am o senzație neașteptată de „abia aștept să beau”. Înghit lichidul maroniu și rămân surprinsă de gustul cu nuanțe de ciocolată amară care nu mi se pare în nici un caz respingător. Mă uit o secundă șocată la Jorge care îmi zâmbește liniștitor, apoi mă întorc la salteaua mea. Rămânem relaxați și după un timp liniștea este întreruptă de sunetul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care nu au făcut decât asta de mici copii. Din punct de vedere al forței ceremoniei, l-aș compara cu Don Julio, șamanul bătrân din Ecuador. Interesant, la amândoi gustul de ayahuasca mi s-a părut aproape plăcut, îmi amintesc nuanțele de ciocolată, în timp ce la ceilalți am avut o reacție puternică de respingere. Ca și Don Julio, Jorge are o manieră complet confidentă și nu folosește prea multe „proptele”. Singura problemă cu Jorge este că pare să considere că restul șamanilor
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
2008 - 24 de persoane intră în bazinul de botez al comunității Filadelfia. Corul comunității cântă, ambalajele buchetelor de flori sclipesc în toată sala, în timp ce freamătul celor peste 400 de participanți completează aerul sărbătoresc, iar blitz-urile aparatelor de fotografiat subliniază nuanța de unicat a evenimentului. Este sfârșitul unui drum și începutul altuia! “Vino acasă, Tatăl tău te cheamă!” Da, sfârșitul unui drum început în toamna anului 2007 când, plănuind împreună cu comitetul comunității anul evanghelistic, am primit din partea fratelui Ionel Turturică, membru
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
care se spune că a fost băutura zeilor și despre care se credea în vechime că-i face nemuritori. Zeci de fluturi își învârtejeau aripile multicolore, întorcându-le pe toate părțile, parcă vrând să prindă razele soarelui ce le împrumuta nuanțele de culoare ce încântă ochiul celor ce le privesc zborul nebunatic. Odată cu ivirea soarelui, broboanele de rouă atârnate de firele de iarbă, se înălța ca un abur, ca o răsuflare a pământului spre cer, ca o chemare a nevăzutului, menite
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
firmă ce o pregătește pentru renovare (vezi foto 9). Nu se poate intra. Funcțională a rămas baza sportivă a Regimentului, dar la nivel de teren de fotbal, nu mai mult. Pavilioanele Regimentului și Batalionului sunt încă în picioare, cu aceeași nuanță maro pe care o știți (vezi foto 10). De peste tot asaltează vegetație sălbatică. Am cerut Primăriei Pantelimon să-mi permită accesul, fiindcă știam de la dumneavoastră că ea ar administra acum acel loc. Mi s-a răspuns foarte rapid că fostul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu patologia nervoasă, cu neurologia sau psihiatria. Este vorba de o formă de vizionarism, - care înseamnă viziune atotcuprinzătoare, spirit de sinteză, dar și capacitate de predicție -, de luciditate acută și dureroasă, de sesizare a detaliului semnificativ, a celor mai fine nuanțe, în orice caz de un maxim discernământ. A fost Caragiale înzestrat cu toate aceste daruri ? Posibil. Personal nu știu. Însă nu încetează să mă tulbure un detaliu al acestei ipoteze. De ce tot acest capital de vizionarism este unul asociat monstruosului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu-i mai aparține lui Caragiale, ci lectorului său care răspunde unui impuls secret, care folosește opera lui Caragiale ca interpretant al timpului său și al lumii în care trăiește. Opera lui Caragiale constituie doar turnesolul care scoate la iveală nuanțele și fantasmele identitare, anxietăți, com- plexe, deziderate și iregularități ale unei culturi și civilizații aflate într-o complicată dinamică, o cultură și o civilizație a faliei care face obiectul unei alte cărți. Am constatat că dispunem de patru tipuri de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în galeria de kitschuri distingându-se o operă „originală” a frizerului cu veleități artistice. „În această mică galerie, se află și o operă originală a artistului meu. Nu este lucrată cu penelul, e țesută în fire de păr de toate nuanțele posibile : ea înfățișează un munte depărtat în fund ; pe vârful lui stă un călător, iar la poale-i curge o apă mare ; dincoace de apă e un cioban, care pășunează o turmă de o speță destul de problematică ; în sfârșit, călătorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
echilibrului clasic, este, după definiția de dicționar, acea „figură de stil care constă în a spune cât mai puțin și a face să se înțeleagă cât mai mult”. Însă ea mai figurează în dicționar cu o altă accepție care introduce nuanțe și voi apela la câteva definiții : „Procedeu stilistic folosit pentru a exprima o idee sau un sentiment prin negație” (DN 1986) ; „Figură de stil care constă în atenuarea însușirilor, în micșorarea dimensiunilor unui obiect, unei ființe etc. pentru a se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
norilor care se desenează din loc în loc, pe pământ. Ce-o să spună oare, Liviu când mă va vedea? Și așa tunsă cum sunt, ca un băiețoi (gras)... Un loc verde. S-au terminat munții. De-acum sate, parcele colorate - diferite nuanțe de verde și maroniu, acoperișuri roșii. Un lac îngust și negru, cu o insuliță. Ce armonie...! Ce tablou... Oare Liviu a văzut când a venit acum două luni și jumătate? Cred că am trecut în altă țară. Sudul Franței? În
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
s-au șters din noi - cei din jurul ei, imagini pe care ea le păstra în rame aurite de tablou renascentist, așezate cu dragoste în mintea și în sufletul ei, pentru momentul în care vor reînvia în detaliu, cu amănunte, cu nuanțe, cu lacrimi, cu hohote de râs, cu lacrimi ... Odată cu Ada s-au dus în Nemurire zile, ciocolate, succese, turnee, diurne, cafele, coșuri cu flori, aplauze, țigări și pâini pe care le-am împărțit. Există o carte de istorie, cu fapte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
N-o s-o uit niciodată! Locuiam încă la Grozăvești și de cu seară îmi pusesem la punct "ținuta": costum gris-petrol, cămașă albă, cravată bleumarin cu dungi albe și batistă la butonieră idem. De când mă știu mi-au plăcut griurile și nuanțele de bleumarin la costume, bleumarinul, grenaul și galbenul la cravate, bineînțeles acestea cu diverse modele, reușind în prezent să am peste o sută, achiziționate pe diverse meridiane și paralele. Cu o mamă grijulie și cu cinci surori învățasem de mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ori chiar sesizând traduceri incorecte în limbi străine: în germană, la o conferință de presă cu cancelarul Austriei, și în franceză, la toastul rostit la dineul oferit în onoarea președintelui Beninului. Urmăream translația colegilor și am sesizat în ambele cazuri nuanțe puțin diferite ale traducerilor față de ce spusese Ceaușescu și, spre mirarea mea, acesta a întrerupt discursul, a repetat cele spuse, solicitând traducerea exactă. Era cunoscut că nu știa limbi străine și nu-mi dau seama cum oare intuia inexactitățile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și vă reconstitui tot animalul", reușesc să tragă concluzii valabile fără prea multă tevatură științifică. Aeroportul era gri, cei care-i așteptau pe călători erau gri, străzile gri, oamenii de pe străzi gri. Gri și iarăși gri în diferite tonuri și nuanțe! După depunerea bagajelor în apartament, am ieșit puțin prin cartier pentru a lua "pulsul". Eram în luna octombrie și presupuneam că "Ziua recoltei" a umplut piețele. Aș, de unde! În alimentare aceleași rafturi goale, aceleași borcane prăfuite cu tocană de legume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]