9,574 matches
-
astfel rutele de aprovizionare și căile de comunicații dintre Australia și Statele Unite ale Americii. În aprilie 1942, armatele terestre și navale au dezvoltat un plan care a fost numit Operațiunea MO, conform căruia Port Moresby urma să fie invadat de pe ocean și luat în stăpânire până la 10 mai. Planul a inclus și ocuparea Insulei Tulagi pe 2-3 mai, unde navele aveau să înființeze o bază militară pe apă pentru potențialele atacuri aeriene care vor lovi teritoriile și armatele aliate și pentru
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
japoneză ar putea include raiduri ale portavioanelor asupra bazelor aliate din "Samoa" și Suva. După ce s-a consultat cu amiralul Ernest King, comandantul Flotei Statelor Unite, Nimitz a hotărât să răspundă operațiunii japoneze prin trimiterea tuturor celor patru portavioane disponibile din oceanul Pacific în Marea Coralilor. Până la 27 aprilie, alte informații au confirmat mai multe detalii și ținte ale planurilor "MO" și "RY". Pe 29 aprilie, Nimitz a dat ordinul ca toate cele patru portavioane și navele de însoțire să se îndrepte
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
comandat de contraamiralul se afla între Fiji și Noua Caledonie. "Task Force 16", care includea portavioanele "Enterprise" și "Hornet", comandat de viceamiralul William F. Halsey, doar se întorsese la Pearl Harbour după Raidul Doolittle care avusese loc în zona centrală a oceanului și nu putea să mai ajungă în sudul Pacificului la timp pentru a participa la bătălie. Nimitz l-a numit pe Fletcher la comanda forțelor navale aliate din sudul Pacificului până la sosirea lui Halsey cu Task Force 16. Deși regiunea
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
avioane de vânătoare Zero la Rabaul. Din cauza vremii nefavorabile, după două încercări efectuate în zilele de 2 și 3 mai, avioanele s-au întors la portavioanele ancorate la 444 km de Rabaul, iar unul dintre ele a aterizat forțat în ocean. Pentru că trebuia să respecte orarul Operațiunii MO, Takagi a fost obligat să abandoneze misiunea de trimitere a avioanelor la Rabaul după cea de-a doua încercare și să-și conducă armata spre Insulele Solomon pentru alimentare cu combustibil. Pentru a fi
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
doua încercare și să-și conducă armata spre Insulele Solomon pentru alimentare cu combustibil. Pentru a fi anunțați despre apropierea oricărei nave inamice, japonezii au trimis submarinele "I-22", "I-24", " I-28" și să formeze o linie de recunoaștere în ocean la aproximativ 830 km sud-vest de Guadalcanal. Forța condusă de Fletcher intrase însă în Marea Corarilor înainte ca submarinele japoneze să ajungă în poziție, astfel că japonezii nu au știut că aliații se află în apropiere. Un alt submarin japonez
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
au întors din misiune și au aterizat pe "Zuikaku". Dintre acestea, trei avioane de vânătoare Zero, patru bombardiere în picaj și cinci torpiloare aveau avarii atât de mari încât nu mai puteau fi reparate și au fost aruncate imediat în ocean. Imediat cum „Task Force 17” și-a recuperat avioanele, Fletcher a evaluat situația. Aviatorii care s-au întors au raportat că avariaseră foarte grav un portavion, dar că altul a scăpat nevătămat. Fletcher a notat că ambele sale portavioane fuseseră
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
est. Acest lucru a fost neobișnuit, deoarece curenții de suprațată din Oceanul Pacific curg spre vest la ecuator. (Aceștia urmează direcția vânturilor). În anul următor Townsend Cromwell a condus o expediție de cercetare pentru a investiga modul în care curenții de ocean variază în funcție de adâncime. Ei au descoperit un curent care curgea rapid spre est, în straturile adânci de sub suprafața apei. Townsend Cromwell a fost un pasionat surfer, înotător și oceanograf. A murit în 1958, când avionul său s-a prăbușit în
Curentul Cromwell () [Corola-website/Science/320816_a_322145]
-
123 de ani de zburat prin spațiu, istoricul navei arată că misiunea a durat în total 923 de ani, acum fiind mai exact anul 3097. Bower cauzează o inundare a navei, Gallo și mutanții murind înecați. Bower evadează către suprafața oceanului cu ajutorul camerei sale de hibernare, aceasta fiind propulsată de Nadia. Inundația cauzează o eroare procesorului navei care inițiază o evacuare de urgență, ejectând cei 1211 de pasageri care nu suferiseră vreo mutație și încă se aflau în stadiul de hibernare
Pandorum () [Corola-website/Science/320851_a_322180]
-
sale de hibernare, aceasta fiind propulsată de Nadia. Inundația cauzează o eroare procesorului navei care inițiază o evacuare de urgență, ejectând cei 1211 de pasageri care nu suferiseră vreo mutație și încă se aflau în stadiul de hibernare la suprafața oceanului de pe Tanis, noua casă a umanității.
Pandorum () [Corola-website/Science/320851_a_322180]
-
preponderent în capitolul 10 prin intermediul unui articol apărut în revista germană "Unsere Centurie", în care acesta este considerat ca fiind un "oraș ideal" pentru întreaga lume. Alegerea amplasamentului urmează considerații științifice care să asigure un cadru de viață ideal: apropierea oceanului, existența unui râu și munți care să stăvilească vânturile. Planurile orașului și materialele de construcție sunt atent planificate dinainte, trasarea drumurilor se face în unghiuri drepte și la intervale regulate, iar construcția are la bază zece reguli pe care arhitecții
Cele 500 de milioane ale Begumei () [Corola-website/Science/320954_a_322283]
-
ucis mama, Katara i-a mai dat o șansă învățându-l pe Aang să stăpânească focul. Când cometa lui Sozin se vede pe cer Aang se înfruntă cu împăratul Ozai.Aang era cât pe ce să moară pentru că căzuse în ocean dar s-a ridicat cu puterea apei în starea avatar.Sfârșind ca Aang să îl înfrunte pe Ozai prin a-i lua puterile de stăpânire a focului.După aceasta Zuko și Azula încă se luptau dar Zuko a învins și
Avatar: Legenda lui Aang () [Corola-website/Science/320995_a_322324]
-
este regiunea polară din sudul Pământului care cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice din oceanele limitrofe. Este situată în regiunea antarctică din emisfera sudică, aproape în întregime la sud de cercul polar antarctic și este înconjurată de Oceanul Antarctic. Având 14,0 milioane de km pătrați, este al cincilea continent ca suprafață, după Asia, Africa
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
este regiunea polară din sudul Pământului care cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice din oceanele limitrofe. Este situată în regiunea antarctică din emisfera sudică, aproape în întregime la sud de cercul polar antarctic și este înconjurată de Oceanul Antarctic. Având 14,0 milioane de km pătrați, este al cincilea continent ca suprafață, după Asia, Africa, America de Nord și America de Sud. Aproximativ 98 % din suprafața Antarcticii este acoperită de o pătură de gheață cu grosimea medie de 1,6 km. , în
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
În decembrie 1839, ca parte a expediției de explorare a Statelor Unite ale Americii care a durat din 1838 până în 1842 efectuată de Marina SUA (uneori numită “Ex, Ex” sau “Expediția Wilkes”), a avut loc o expediție de navigare din Sydney, Australia, prin Oceanul Antarctic, cum a fost apoi cunoscută, care a raportat descoperirea unui continent antarctic în vestul insulelor Balleny. Acea parte din Antarctida a fost numită ulterior „Wilkes Land”, nume care se menține și astăzi. Exploratorul James Clark Ross a trecut prin
Antarctica () [Corola-website/Science/315367_a_316696]
-
(engl.: Ross Șea) este o mare periferica situată Oceanul Antarctic lângă Antarctida, mai precis între landul Victoria și landul Marie-Byrd. Circa jumătate din suprafața ei 500.000 km² este tot timpul anului acoperită cu un strat gros de gheață. Denumirea mării a fost dată după numele celui care a
Marea Ross () [Corola-website/Science/317509_a_318838]
-
Wells afirmă că probele sale, bazate analiza ADN-ului cromozomului Y, indică faptul că exodul a început între 60 mii și 50 mii ani în urmă. În opinia sa, primii călători au urmat litoralul de sud al Asiei, au traversat oceanul pe o distanță de aproximativ 250 de kilometri și au colonizat Australia cu aproximativ 50.000 de ani în urmă. Aborigenii din Australia, afirmă Wells, sunt descendenți ai primului val de migrație în afara Africii. În articol se afirmă, de asemenea
Adam cu cromozomul Y () [Corola-website/Science/321866_a_323195]
-
catastrofale a vulcanului Krakatau în 1883, erupție ce a eliminat toate urmele de viață de pe ceea ce mai rămăsese din insulă. Un alt studiu îl constituie urmărirea biocolonizării insulei Surtsey din Islanda, o nouă insulă vulcanică care a apărut în lagul oceanului între 1963 și 1967. Un eveniment cu mult mai vechi îl reprezintă erupția vulcanului Toba din Sumatra acum aproximativ 73.000 de ani în urmă. Erupția, ce a acoperit unele regiuni din India cu 3-6 metri de cenușă, a acoperit
Efect de fondator () [Corola-website/Science/321864_a_323193]
-
fost un pod terestru cu o lărgime de aproximativ 1.600 km pe direcția nord - sud, care a unit regiunile actuale Alaska și Siberia de Est în diferitele perioade glaciare din timpul Pleistocenului. În timpul ultimei glaciații, două scăderi ale nivelului oceanelor cu 120-150 de metri, între 50.000 - 40.000 și 25.000 - 14.000, s-au produs datorită imobilizării apei în imensele calotele glaciare și în ghețarii continentali. Datorită scăderii nivelului apei, o bandă de pământ a apărut între continentele
Beringia () [Corola-website/Science/321923_a_323252]
-
patagonezi - ambele rezolvate, nimic nu pare să tulbure bunul mers al lucrurilor. Kav-gerul este chiar pe punctul de a-și îndeplini un vis, acela de a amplasa un far pe insula Horn, care să ajute corăbiile ce trec dintr-un ocean în celălalt. Convins că a făcut tot ce era necesar pentru a pune această societate pe drumul cel bun, Kav-gerul se pregătește să se retragă din poziția sa, când este nevoit să se confrunte cu o nouă problemă: pe insulă
Naufragiații de pe Jonathan () [Corola-website/Science/321338_a_322667]
-
romanului. Conform prezentării făcute de Jules Verne, insula Hoste are cincizeci de kilometri pe o sută, fără peninsula Hargy, "încovoiată ca o seceră și al cărei cap este cunoscut sub numele de Falsul Cap Horn". Fața insulei care dă către ocean este foarte neregulată, în timp ce fața dinspre arhipelagul Țării de Foc este rectilinie, fiind separată de acesta prin canalul Beagle. Jonathan a eșuat între Baia Orange și Baia Scotchwell. Celelalte insule menționate în carte sunt Hermitte, Herschell, Horn, Wollaston, care formează
Naufragiații de pe Jonathan () [Corola-website/Science/321338_a_322667]
-
cu amanta sa franceză, spre mânia împăratului Alexandru al III-lea. Când i s-a spus că George își petrece vacanța în orașul de coastă Biarritz din sud-vestul Franței, Alexandru a declarat: "Deci Prințul își spală trupul murdar în apele oceanului". Căsătoria lor a fost considerată "furtunoasă"; s-a spus că George a insultat-o din prima zi a căsătoriei. Anastasia a putut obține divorțul după câțiva ani de căsnicie, la 15 noiembrie 1906.
George Maximilianovici, al 6-lea Duce de Leuchtenberg () [Corola-website/Science/321362_a_322691]
-
Miocenă), amplasamentul unde se află azi Dealul Repedea era acoperit de apele Mării Sarmatice, care se întindeau pe un larg areal vest-est între Viena de astăzi și Munții Tian-Shan din Asia Centrală. Ca urmare a faptului că era complet izolată de oceanul planetar și în ea se vărsau fluvii care aduceau cantități însemnate de apă dulce (Dunărea, Nistru, Don, Volga etc.), Marea Sarmatică, inițial parte din Oceanul Tetisian, a devenit salmastră. Astfel, majoritatea animalelor marine adaptate la viața în apele sărate au
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
astăzi și Munții Tian-Shan din Asia Centrală. Ca urmare a faptului că era complet izolată de oceanul planetar și în ea se vărsau fluvii care aduceau cantități însemnate de apă dulce (Dunărea, Nistru, Don, Volga etc.), Marea Sarmatică, inițial parte din Oceanul Tetisian, a devenit salmastră. Astfel, majoritatea animalelor marine adaptate la viața în apele sărate au dispărut (fenomen cunoscut sub denumirea de tanatocenoză), ele fiind înlocuite cu o faună adaptată la viața în apele salmastre. Cochiliile moluștelor de apă sărată care
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
invenția a captat interesul pentru skateboarding printre surferi și cei tineri. În vara anului 1975, skateboardingul a captat un avans uimitor spre sportul care este azi. În Del Măr, California un concurs de slalom și freestyle a avut loc la “Ocean Festival”. În acea zi Zephyr team a arătat lumii ce poate fi skateboardingul. Zephyr Team era alcătuită din mulți membri, printre cei mai cunoscuți fiind: Tony Alva, Jay Adams și Stancy Peralta care au dus skateboardingul mai sus de un
Skateboard () [Corola-website/Science/316349_a_317678]
-
o continuare la acest roman, "Insula misterioasă", în care furnizează mai multe detalii despre căpitanul Nemo (sau prințul Dakkar). Romanul prezintă povestea căpitanului "Nemo" și a submarinului "Nautilus", așa cum o vede profesorul francez Pierre Aronnax, autor al cărții "Secretele adâncimilor oceanului". În anii 1866-1867 se semnalează numeroase dezastre maritime misterioase pe toate mările lumii. Printre speculațiile presei legate de cauza acestora se numără un monstru marin necunoscut pînă atunci, sau un vehicul subacvatic cu o forță mecanică extraordinară. Aronnax bănuiește existența
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]