10,353 matches
-
și sângerau, iar dinții din față se clătinau și mă dureau îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să respir în mod firesc, având pe gâtul meu sacul plin cu tizic ce mă obliga să stau lipit pământului ca în fața unui dictator nemilos. Titi, Titi! Vai de mine, Titi! Ce-ai pățit, Titi? Scoală-te, scoală-te nu mă speria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
într-un colț de cer? Spune-mi frate-al meu și mie În a câta galaxie Te-ai oprit, sălaș să ai La conacul tău din Rai? Stai în grădina cu flori Toată noaptea, până-n zori, Stai pe bancă și respiri Parfumul de trandafiri. Dară gândul nu te lasă Se-ntoarce mereu acasă Furișându-se tiptil La nevastă și copil. Restul timpului ce faci? Ai prieteni, ai ortaci Și îngeri frumoși și draci Cum din păcate mai sunt O mulțime pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
străbătut de zvâcnituri care evidențiau răcirea progresivă și periculoasă a propriei sale alcătuiri. Afară era urgia pământului. Nu se zărea nimic la trei pași. Rafalele de vânt cu spulberături de zăpadă erau atât de puternice și dese, încât abia puteai respira. Nu se vedea nimic. Nu puteai ține ochii deschiși deoarece jetul de zăpadă izbea cu atâta furie, repeziciune și forță, silindu-te să închizi ochii automat. Procesul de respirație era un calvar, gura fiind căpăcită cu o peliculă de gheață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un pospai și ăla înghețat, așa că în momentul în care mama a strigat la Mircea să aducă apă, căldarea era deja goală. Mircea, deschide ușa și la camera cealaltă. Suiți-vă în pat și băgați-vă sub pături cu totul. Respirați sub pături. Așa. Stați cuminți acolo. Bine. Tușeam și respiram cu greutate sub păturile care ne protejau de fumul iute și înecăcios. După un timp, focul s-a stins de la sine, iar noi stăteam aiuriți și terminați, înfricoșați și debusolați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mama a strigat la Mircea să aducă apă, căldarea era deja goală. Mircea, deschide ușa și la camera cealaltă. Suiți-vă în pat și băgați-vă sub pături cu totul. Respirați sub pături. Așa. Stați cuminți acolo. Bine. Tușeam și respiram cu greutate sub păturile care ne protejau de fumul iute și înecăcios. După un timp, focul s-a stins de la sine, iar noi stăteam aiuriți și terminați, înfricoșați și debusolați, neștiind ce avem de făcut. Ce-i cu noi? De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
este cel care a zis că tu ai murit. Dar tu n-ai murit, nu-i așa? Noi credem în tine, ajută-ne! Nu ne lăsa! Stăteam încremeniți cu lemnul pe umeri, cu inima cât un purice, neîndrăznind nici să respirăm. S-a apropiat și mai mult de noi, examinându-ne fețele înghețate și înspăimântate. Deodată s-a luminat la chip, s-a dat un pas înapoi lovindu-și cu bastonul cauciucat tureatca cizmei bine lustruite. Un zâmbet nătâng îi apăruse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întuneric). Eram amețiți de foame, de frig, de lipsa unui somn igienic, sănătos și îndestulat, pe când în cameră se făcea tot mai simțit un aer stătut și greoi peste care plana fumul dens, înecăcios și grețos al sfârâitului lumânărilor arse. Respiram tot mai greu. Ochii ne usturau și lăcrimau. Dar de ce, Doamne? Pentru ce să suferim atât? Din ce pricină? Vreau să știu! Spune! "Dă-mi pe față călcarea mea de lege și păcatul meu." (Iov,13:23) Timpul nu stătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din tot ce se întâmpla în jurul meu. Întreaga mea preocupare o constituia readucerea mâinii din zona de risc pe un teren neutru. Cu mișcări abia perceptibile am reușit să-mi scot mâna din zona periculoasă. Am răsuflat ușurat. Eram salvat. Respiram în voie. Rezemat cu ambele coate de bancă, într-o atitudine de "cumințenia pământului", mi-am îndreptat cu nonșalanță spre gură mâna stângă, introducând în cavitatea bucală firimitura sustrasă cu o frică terifiantă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
câteva mișcări bine calculate și sigure, se considera cel mai fericit om de pe planetă, aflându-se în mirobolanta împărăție a dolofanelor dude negre. Doamne, ce bunătăți mai erau pe pământul ăsta...! Și-a dat jos cămașa. Corpul atletic, minunat alcătuit, respira cu plăcere aerul proaspăt înconjurător al unei frumoase zile de vară. Cățărat pe una din ramurile solide și înalte ale dudului, era într-adevăr o apariție inedită, singulară, șocantă. Deodată, din curtea vecină a irumpt strigătul celebru al omului maimuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fiziologic presant, s-a executat rapid luând poziția clasică în vederea realizării în condiții optime a unuia dintre actele intime cele mai importante ale oricărei ființe vii. S-a crăcănat, distanțându-și organele locomotorii posterioare atât cât considera că e necesar, respirând profund și încovoindu-și nițel coloana vertebrală asemenea unei pisici în stare de iritație, a slobozit din organul specializat în acest scop un jet de lichid gălbui, cald și urât mirositor, care, descriind o curbă aeriană sub forma unui semicerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
s-a făcut transferul fătului din garsoniera întunecoasă a mamei în mâinile pricepute și experimentate ale bătrânei moașe, însoțit de primul semnal sonor emis de noul membru al familiei Aciocîrlănoaiei. Ua! Mama complet epuizată stătea inertă pe salteaua de paie, respirând cu greutate, încercând să-și revină după efortul depus. După clasica toaletare a nou-născutului prin incizia și legarea cordonului ombilical, coana moașă a ridicat omulețul în sus comunicându-i mamei radiind toată de o debordantă fericire ca și cum acesta ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
imprudență, nu a fost distrus imediat: Domnul Kirilenko (nume fictiv, fără îndoială) va sosi mâine după ora 11.00 pentru a depune un milion de dolari în cont. Mi s-a tăiat răsuflarea, dar am continuat să aspir (și să respir) ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mult mi-ar fi plăcut să păstrez acel bilet ca amintire, dar mă găseam, desigur, sub ochiul camerelor de luat vederi. Nicolae Balotă este un autor pe care îl descopăr târziu. Citesc cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
după cum mi-am dat seama imediat, după modul cum era îmbrăcat, geanta de umăr plină cu pensule și culori și un tub de carton plin de schițe. În plus, părea căzut în stradă direct din anii '80. Toată înfățișarea sa respira anii '80. Chem o ambulanță. În așteptarea acesteia, îi privesc cu atenție mâinile. Pielea de pe trei degete era distrusă (la propriu!) de culorile pe care le folosea. Avea chiar și o bătătură vizibilă produsă de coada pensulei. Când este urcat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fapt de viață: două fetițe de 10-12 ani, în atelierul de olărit. Le aduc din depozit vasele de lut pe care urmează să le picteze. Râsete, chicoteli. Extrem de "mature" pentru frageda lor vârstă. După ce mămicile blonde și pline de fitness, respirând bunăstare, se retrag să bea un ceai, mă întreabă la modul glumeț-serios, dar extrem de feminin, dacă nu aș dori să fac "sex" cu ele două. Rămân blocat, este genul de situație care în Occident te poate arunca direct în închisoare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
avertizat prietenește asupra pericolului care ne păștea pe pământul patriei: specialiști în alba-neagra (cele două culori simbolice pentru ideea de bine, pace, divin pe de o parte și rău, diabolic, moarte pe de alta). Ne-am dat jos pentru a respira curatul aer de acasă. Era rece. Ne aștepta, îmbrăcat într-o geacă de fâș albastru, o cușmă bine trasă pe urechi și un zâmbet zgârcit și prost intenționat. Își aștepta victimele precum un Dracula deghizat și postmodern. I-am admirat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
continuă", câțiva studenți, printre care se distinge asistenta profesorului titular de curs. O elvețiancă de o distincție și frumusețe absolută, rasată, cu foarte mulți bani sau cel puțin așa se vede din felul său de a se îmbrăca, toaletele sale respiră de departe mia de euro. Nu te poți întreba ce caută un astfel de exemplar feminin în lumea asexuată a calvinismului universitar și a facultății de teologie. În orice caz, contrastul este teribil. Discuțiile între cursanți și profesor sunt acerbe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în încercarea de a ajunge la Biblioteca Academiei. Exemplele de timp administrativ tocat inutil și obligatoriu la câini ar fi nenumărate. Aici nu cred că mai este vorba de inteligența individuală (adevăratele genii din România oricum pleacă "afară" pentru a respira la adevărata lor valoare dar geniile sunt rare...), ci de un sistem, de "globalitatea academic-intelectuală care produce astfel de indivizi performanți. Pentru noi, bătălia este definitiv pierdută. Cel mult, putem șarja din când în când, cavalerie contra tancurilor, ca polonezii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
28 grade Celsius). Se adaugă un vânt de circa 50 de km pe oră, ceea ce face ca temperatura reală resimțită la nivelul corpului să fie în jur de minus 40 grade Celsius. Odată ieșit în aer liber, nu se poate respira, mecanica intimă a nasului nu mai funcționează, îngheață pur și simplu. Nările se lipesc. Nasul cedează primul în bătălia cu frigul de unde și expresia rusească ai nasul verde, cu care îți avertizezi vecinul sau prietenul că este în pericol de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
al literaturii. Ziaristul e un paria, ziaristul e un sclav pe galera zilei. Ziaristul n-are..., nu e..., nu e..., nu poate fi..., dar câte lucruri urâte nu se spun despre noi, cei care n-avem alt păcat decât că respirăm odată cu lumea și ne mărginim la veștile ei. Eu am degetele negre de cerneala ziarelor devorate; mi-e dragă această murdărie; sunt vârât cu mâinile până la coate în colecțiile de reviste ale lumii și le cunosc până la știrile de două
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
comandantul Cousteau, celebrul căutător de adevăruri strigătoare la cer în tăcerea grozavă a vieții submarine. Comandantul a luat trei exemplare bărboase cu patru picioare și le-a cufundat, în baloane speciale, la adâncimi acvatice tot mai mari, punându-le să respire un amestec de oxigen și heliu, pentru a vedea limitele biologice ale acestui cocteil (care urmează a fi inhalat și de scafandrii bipezi). Cercetătorii erau tare curioși să ajungă în punctul la care animalele, tot coborând și coborând, „vor suferi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
a înfățișat pe larg, cu avânt și cumpătare în același timp, realizările poporului român, proiectele lui, visurile lui și căile care pot duce la înfăptuirea acestor proiecte și visuri. Întregul raport, ca și impresionanta întrunire a acestor bărbați și femei respiră un aer de puternică încredere, o garanție că «visul de veacuri al omenirii», comunismul, se va înfăptui, într-un viitor ce nu mai este atât de îndepărtat, pe meleagurile Carpaților românești.“ (Luceafărul, 22 iulie 1972) „Crudul meu Tată, Crudul și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
literară, 1 decembrie 1977) FELECAN Radu, poet „Partid, lumina ta nu are moarte! Un viitor cum l-am visat o cere; vor duce o generații mai departe, că ea e-nțelepciune și putere.“ („Lumina ta“, Cronica, 11 iunie 1982) „România respiră puternic în istorie: Acest ideal strălucește mai puternic ca niciodată În Epoca Nicolae Ceaușescu.“ („Ideal împlinit“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 25 iulie 1987) FELIX Radu „Sub livezi visează râu de fructe dulci Simfonia cerului de vară, Bucuria-ntreagă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ale bunăstării materiale și spirituale.“ („Dimensiunile spiritului revoluționar“, Tribuna, 12 mai 1988) SĂLCEANU Grigore, poet „În orice casă românească, frumoasă, îți surâde fața: Prin Tine, înflorește câmpul, prin Tine înflorește viața! Prin Tine, țara, de la munte și până-n Pontul Euxin, Respiră liberă, creează, cu chipul pururea senin. Cu-ntreg poporul și partidul, ce-n lupte dârze s-au jertfit, Tu faci un singur trup și suflet, întruchipând un monolit. Și gestul Tău, din orice clipă, e a poporului voință Și chipul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dragoste oficial/ și nimeni n-o să ne mai arate cu degetul/ flash/ doi tineri dormind într-un pat de spital/ capul ei pe umărul lui gol/ nu știu cum e ziua care vine/ dar trece cu flash flash flash/ peste cei doi respirând încet./ ai ochiul negru/ și părul verde/ și gâtul galben/ ...și gata/ nu sunt iubitul tău fauvist./ aruncă fotografiile/ aruncă totul./ ai un ochi negru și unul verde/ o jumătate de cap neagră/ și una verde/ o coapsă de femeie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
scurt în plagă. Întregul univers era de vină - toți sfinții și toate ceasurile rele, mașina care nu pornise de dimineață, bricheta care nu se aprinsese la cafea, liftul care se blocase în drumul spre sală și mai ales ființele ce respirau în preajmă: anesteziștii care nu-și mișcau curul, asistentele care aterizaseră acolo de la șantan, pacienții care-și rupseseră oasele de boi ce erau. N-am aflat decât cu două zile înainte de a părăsi sala că rezistența mea în tandemul operator
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]