9,501 matches
-
temple la arme). În sfârșit, sacrificiile pot viza expierea unei greșeli (considerată a fi cauza unei pedepse divine): sacrificiile ar intra aici Într-un ciclu ritualic de cerere a iertării, conciliere și propițiere. Comentând mecanismul simbolic al acestui tip de sacrificii, dominante În tradițiile populației Nuer din Africa de Est, E.E. Evans-Pritchard (1977, p. 275) scrie: Ele sunt făcute În vremuri de nenorocire, trăită sau presimțită. Nenorocirea vine de la divinitate și este, Într-un anumit sens, chiar divinitatea. Sacrificiul este efectuat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tip de sacrificii, dominante În tradițiile populației Nuer din Africa de Est, E.E. Evans-Pritchard (1977, p. 275) scrie: Ele sunt făcute În vremuri de nenorocire, trăită sau presimțită. Nenorocirea vine de la divinitate și este, Într-un anumit sens, chiar divinitatea. Sacrificiul este efectuat pentru a o convinge să se Îndepărteze de oameni și să nu-i mai tulbure. Pentru a separa divinitatea și oamenii, nu pentru a-i uni. Există un paradox aici. Divinitatea este separată de oameni printr-un act
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu pentru a-i uni. Există un paradox aici. Divinitatea este separată de oameni printr-un act care Îi aduce Împreună. Soluția paradoxului stă În distincția dintre două tipuri de uniuni - uniunea din planul material trebuie să dispară În momentul sacrificiului prin aducerea În prim-plan a uniunii din planul spiritual. Obiectul sacrificiului Obiectul sacrificiului este, prin natura sa, ambiguu: el aparține acestei lumi, dar, prin integrarea În sistemul sacrificiului, intră În sfera divinității. Are un statut aparte, reprezintă un bun
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de oameni printr-un act care Îi aduce Împreună. Soluția paradoxului stă În distincția dintre două tipuri de uniuni - uniunea din planul material trebuie să dispară În momentul sacrificiului prin aducerea În prim-plan a uniunii din planul spiritual. Obiectul sacrificiului Obiectul sacrificiului este, prin natura sa, ambiguu: el aparține acestei lumi, dar, prin integrarea În sistemul sacrificiului, intră În sfera divinității. Are un statut aparte, reprezintă un bun important și prețuit de individ sau colectivitate, dar este, prin chiar decizia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
printr-un act care Îi aduce Împreună. Soluția paradoxului stă În distincția dintre două tipuri de uniuni - uniunea din planul material trebuie să dispară În momentul sacrificiului prin aducerea În prim-plan a uniunii din planul spiritual. Obiectul sacrificiului Obiectul sacrificiului este, prin natura sa, ambiguu: el aparține acestei lumi, dar, prin integrarea În sistemul sacrificiului, intră În sfera divinității. Are un statut aparte, reprezintă un bun important și prețuit de individ sau colectivitate, dar este, prin chiar decizia de a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de uniuni - uniunea din planul material trebuie să dispară În momentul sacrificiului prin aducerea În prim-plan a uniunii din planul spiritual. Obiectul sacrificiului Obiectul sacrificiului este, prin natura sa, ambiguu: el aparține acestei lumi, dar, prin integrarea În sistemul sacrificiului, intră În sfera divinității. Are un statut aparte, reprezintă un bun important și prețuit de individ sau colectivitate, dar este, prin chiar decizia de a-l aduce În centrul unui rit de maximă importanță, hărăzit distrugerii. Această ambiguitate este explicată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și prețuit de individ sau colectivitate, dar este, prin chiar decizia de a-l aduce În centrul unui rit de maximă importanță, hărăzit distrugerii. Această ambiguitate este explicată de Evans-Pritchard prin identitatea simbolică dintre sacrificator și obiectul sacrificat: În actul sacrificiului, cel care oferă bunul ipostaziază, simbolic, acest bun ca un alter ego al ființei și poziției sale sociale. După obiectul sacrificat, putem distinge Între sacrificii nesângeroase (obiecte și plante) și sacrificii sângeroase (ființe vii). În prima categorie pot intra: a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ambiguitate este explicată de Evans-Pritchard prin identitatea simbolică dintre sacrificator și obiectul sacrificat: În actul sacrificiului, cel care oferă bunul ipostaziază, simbolic, acest bun ca un alter ego al ființei și poziției sale sociale. După obiectul sacrificat, putem distinge Între sacrificii nesângeroase (obiecte și plante) și sacrificii sângeroase (ființe vii). În prima categorie pot intra: a) bunuri casnice (haine, bunuri ale gospodăriei, precum vesela, uneltele sau mobila, pietre prețioase și bijuterii, arme, monede etc.); b) alimente și băuturi (produse speciale, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
identitatea simbolică dintre sacrificator și obiectul sacrificat: În actul sacrificiului, cel care oferă bunul ipostaziază, simbolic, acest bun ca un alter ego al ființei și poziției sale sociale. După obiectul sacrificat, putem distinge Între sacrificii nesângeroase (obiecte și plante) și sacrificii sângeroase (ființe vii). În prima categorie pot intra: a) bunuri casnice (haine, bunuri ale gospodăriei, precum vesela, uneltele sau mobila, pietre prețioase și bijuterii, arme, monede etc.); b) alimente și băuturi (produse speciale, precum coliva În ceremoniile funerare ortodoxe, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dăruirea dezinteresată către semeni funcționează ca o ofrandă pentru divinități (este logica „pomenilor” din satul românesc tradițional, În care bunurile celui dispărut nu sunt distruse sacrificial, ci redistribuite, Într-o tranzacție fără finalitate economică, dar cu scop religios). În familia sacrificiilor sângeroase se Încadrează actele ritualice care conduc la imolarea unei ființe vii. În general, este vorba despre animale, dar se cunosc, din atestări istorice și din date etnografice, și numeroase exemple de sacrificii umane. Animalul sacrificat este de obicei unul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
economică, dar cu scop religios). În familia sacrificiilor sângeroase se Încadrează actele ritualice care conduc la imolarea unei ființe vii. În general, este vorba despre animale, dar se cunosc, din atestări istorice și din date etnografice, și numeroase exemple de sacrificii umane. Animalul sacrificat este de obicei unul domestic. Mărimea și importanța sa ilustrează amploarea religioasă a sacrificiului sau despre statutul social al celor care efectuează sau comandă sacrificiul. De asemenea, animalul sacrificat este, de obicei, unul important În economia acelei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei ființe vii. În general, este vorba despre animale, dar se cunosc, din atestări istorice și din date etnografice, și numeroase exemple de sacrificii umane. Animalul sacrificat este de obicei unul domestic. Mărimea și importanța sa ilustrează amploarea religioasă a sacrificiului sau despre statutul social al celor care efectuează sau comandă sacrificiul. De asemenea, animalul sacrificat este, de obicei, unul important În economia acelei civilizații: vaca În India, taurul În lumea greacă, cămila În lumea arabă, calul În culturile altaice etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cunosc, din atestări istorice și din date etnografice, și numeroase exemple de sacrificii umane. Animalul sacrificat este de obicei unul domestic. Mărimea și importanța sa ilustrează amploarea religioasă a sacrificiului sau despre statutul social al celor care efectuează sau comandă sacrificiul. De asemenea, animalul sacrificat este, de obicei, unul important În economia acelei civilizații: vaca În India, taurul În lumea greacă, cămila În lumea arabă, calul În culturile altaice etc. Sunt sacrificate Însă și animale mai mici, de la câini până la păsări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
animalul sacrificat este, de obicei, unul important În economia acelei civilizații: vaca În India, taurul În lumea greacă, cămila În lumea arabă, calul În culturile altaice etc. Sunt sacrificate Însă și animale mai mici, de la câini până la păsări domestice. Adesea, sacrificiile sângeroase urmează o logică a „substituirilor”: un animal Înlocuiește ființa umană, un animal mic se substituie animalului mare sau o „reprezentare” (icoane, statui sau alte obiecte) trimite la și ține de locul obiectului inițial al sacrificiului. Nu există un consens
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
până la păsări domestice. Adesea, sacrificiile sângeroase urmează o logică a „substituirilor”: un animal Înlocuiește ființa umană, un animal mic se substituie animalului mare sau o „reprezentare” (icoane, statui sau alte obiecte) trimite la și ține de locul obiectului inițial al sacrificiului. Nu există un consens În ceea ce privește cauzele și mecanismele acestor substituiri: În unele lucrări de specialitate, mai ales În cele de teologie sau de istorie comparată a religiilor, se susține că este vorba despre o evoluție intelectuală (de la religiile primitive la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o evoluție intelectuală (de la religiile primitive la religiile spirituale), În timp ce În lucrările de antropologie accentul este pus pe sistemele de valori („ideologia sacrificială”) și pe contextele sociale specifice. Prima perspectivă este exprimată elocvent În studiul consacrat de Ion Taloș (1978) sacrificiilor de Întemeiere: În descendența interpretărilor lui Mircea Eliade (care, pe baza unor atestări arheologice și istorice, dar și a sugestiilor oferite de baladele și legendele Meșterului Manole, precum și de alte producții folclorice și texte mitologice, asocia sacrificiile prilejuite de construcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ion Taloș (1978) sacrificiilor de Întemeiere: În descendența interpretărilor lui Mircea Eliade (care, pe baza unor atestări arheologice și istorice, dar și a sugestiilor oferite de baladele și legendele Meșterului Manole, precum și de alte producții folclorice și texte mitologice, asocia sacrificiile prilejuite de construcțiile cu o semnificație aparte În plan religios sau politic cu concepțiile arhaice despre transferul de viață de la om la natură sau creații culturale - 1943, 1995), folcloristul român consideră că practicile asociate „vânzătorilor de umbre” sunt raționalizări tardive
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
construcțiile cu o semnificație aparte În plan religios sau politic cu concepțiile arhaice despre transferul de viață de la om la natură sau creații culturale - 1943, 1995), folcloristul român consideră că practicile asociate „vânzătorilor de umbre” sunt raționalizări tardive ale unor sacrificii umane primordiale. Datina amintită implică luarea, cu o sfoară, a măsurii umbrei unui om, pe ascuns, „vânzarea” acestei măsuri constructorilor și apoi Îngroparea măsurii la temelia unui edificiu. Pe o arie limitată, după câte se pare, la popoarele balcanice, se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
balcanice, se mai obișnuiește zidirea În fundație a umbrei, a măsurii staturii sau chiar a fotografiei unui om. În evoluția obiceiului, ea se află Între zidirea ființelor În general și aceea a omului. Ea reprezintă doar o Îmblânzire a formei sacrificiului, deoarece omul nu mai e zidit aievea - ceea ce presupunea o mare brutalitate și impresiona puternic sensibilitatea populară -, ci faptul a fost substituit prin metaforele lui. Efectul substituirii rămâne Însă același: clădirile pot fi ridicate fără piedici. ș...ț Omul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ci că A și B au ceva În comun În raport cu C. Un castravete este echivalentul unui bou În raport cu Divinitatea, care Îl acceptă (ca obiect sacrificat - n. M.C.) În locul unui bou” (1976, p. 142). Din această perspectivă, substituirile de obiecte ale sacrificiului sunt operații logice determinate de anumite concepții religioase și realizate conform unor algoritmi simbolici cultural determinați. În a două analiză, R. Firth (1996) susține că substituirile sacrificiale dezvăluie nu atât o evoluție de la sacrificii sângeroase la sacrificii nesângeroase, cât o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
această perspectivă, substituirile de obiecte ale sacrificiului sunt operații logice determinate de anumite concepții religioase și realizate conform unor algoritmi simbolici cultural determinați. În a două analiză, R. Firth (1996) susține că substituirile sacrificiale dezvăluie nu atât o evoluție de la sacrificii sângeroase la sacrificii nesângeroase, cât o logică rituală specifică, axată pe idei economice precum controlul resurselor, raționalitatea și „calculul prudent”. Astfel, chiar dacă sistemul sacrificiilor nu poate fi redus la ecuații economice simple (ca În cazul interpretărilor lui M. Harris, care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de obiecte ale sacrificiului sunt operații logice determinate de anumite concepții religioase și realizate conform unor algoritmi simbolici cultural determinați. În a două analiză, R. Firth (1996) susține că substituirile sacrificiale dezvăluie nu atât o evoluție de la sacrificii sângeroase la sacrificii nesângeroase, cât o logică rituală specifică, axată pe idei economice precum controlul resurselor, raționalitatea și „calculul prudent”. Astfel, chiar dacă sistemul sacrificiilor nu poate fi redus la ecuații economice simple (ca În cazul interpretărilor lui M. Harris, care a văzut În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a două analiză, R. Firth (1996) susține că substituirile sacrificiale dezvăluie nu atât o evoluție de la sacrificii sângeroase la sacrificii nesângeroase, cât o logică rituală specifică, axată pe idei economice precum controlul resurselor, raționalitatea și „calculul prudent”. Astfel, chiar dacă sistemul sacrificiilor nu poate fi redus la ecuații economice simple (ca În cazul interpretărilor lui M. Harris, care a văzut În sacrificiile și practicile canibalice aztece un mod de a furniza necesarul de proteine, sau al modelului propus de R. Rappaport, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nesângeroase, cât o logică rituală specifică, axată pe idei economice precum controlul resurselor, raționalitatea și „calculul prudent”. Astfel, chiar dacă sistemul sacrificiilor nu poate fi redus la ecuații economice simple (ca În cazul interpretărilor lui M. Harris, care a văzut În sacrificiile și practicile canibalice aztece un mod de a furniza necesarul de proteine, sau al modelului propus de R. Rappaport, pentru care sacrificiile de porci din Guineea au ca scop menținerea echilibrului ecologic), el este corelat cu numeroase elemente sociale determinante
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
poate fi redus la ecuații economice simple (ca În cazul interpretărilor lui M. Harris, care a văzut În sacrificiile și practicile canibalice aztece un mod de a furniza necesarul de proteine, sau al modelului propus de R. Rappaport, pentru care sacrificiile de porci din Guineea au ca scop menținerea echilibrului ecologic), el este corelat cu numeroase elemente sociale determinante. În consecință, „pentru a Înțelege operațiile unui sistem religios, chiar unul atât de simbolic precum ritul sacrificiului, trebuie să ținem seama de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]