9,222 matches
-
care formula absurdului este cea mai adecvată. Întrucât "eroii trăiesc o zodie a suspiciunii"86, absurdul nu mai surprinde, se poate instala brutal și nu suscită proteste, însă nu din prostie sau din nepăsare, ca la eroii caragialieni, ci din cauza spaimei întreținute sistematic. Astfel, pătrunderea inopinată a Profesorului care susține că apartamentul este, de fapt, un compartiment de tren, este acceptată de Locatar din reflexul unei circumspecții în permaneță alertă și nu din politețe excesivă, nici din teama de a contrazice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trezire a conștiințelor, "asediul locului comun"116, detectabil și în caricatura urmuziană, pare subordonat unei pervazive preocupări în direcția consternării cititorului. Ca și posibilul său alter-ego, Cotadi, care urmărește o "delicioasă[...] senzație artistică și rafinată"117 prin nedumerirea și chiar spaima produsă asupra interlocutorilor, Urmuz se străduiește să-și mențină cititorii într-o anxioasă stare de derută. În încercarea de a-și cruța persoana dragă de șocul pe care prevede că lectura acestor "trăzneli riscante pe la reviste foarte serioase"118 le
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
kitsch, dezvăluie foarte multe zone comune. Astfel, lipsa de caracter, maleabilitatea atitudinală în funcție de cerințele noilor situații, este o primă trăsătură ce îl apropie pe Mitică de "omul de cauciuc" descris de Maté. Decurgând firesc de aici, prudența extremă, manifestată drept spaimă în fața noului ce-i poate afecta statutul câștigat, definește la fel de bine ambele categorii analizate. Conștiința propriei superiorități e întreținută de permanentizarea inversiunii iluzie-realitate, ca suport al înșelătoriei cuvânt cheie definitoriu pentru cele două tipuri. 49 Camil Petrescu, Mitică Popescu, Editura
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
O stare de beatitudine mă cuprinde odată cu venirea stelelor și am revelația că străvechiul popor Înțelesese că În 400 acest loc al grandorii, În acest mod esențial al spațiului și timpului, omul nu poate să nu se roage zeilor și spaimelor și dorințelor și speranțelor pe care le creează și le poartă cu sine pe toată această cale de jos, a vieții și a morții, de la prima respirație până la ultima coborâre a pleoapelor. Greierii cântă În copaci și ramurile Îngreuiate se
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mi se Împăinjeneau de usturime, zgura vulcanică depusă pe obraji și pe brațe Îmi provoca mâncărimi și arsuri, simțeam furnicături În tălpile picioarelor. Repetam mecanic În gând: am ajuns, am ajuns! Doamne! Chiar am ajuns! Și gândul micii „victorii” asupra spaimelor telurice mă Învioră, uitând de greutățile urcușului. Încercam să intuiesc mândria faraonicei zidiri, lăcaș al zeilor, spre care aspiră orice pelerin. Coincidență sau nu, după circa un mileniu de zvârcoliri demonice provocate de seisme și erupții vulcanice, care-l scosese
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În căldura nisipului și un pumn de corali cu ingenioase ramificații albe sau galbene. Plaja este Încă populată, mai ales 458 de tineri amorezi și chitariști. Unii mai curajoși fac baie În ocean, Înotând până hăt departe, de te apucă spaima că vor fi Înghițiți de mrejele sirenelor. Este de mult trecut de miezul nopții și Îmbulzeala În localuri, discoteci, cazinouri continuă...Viața de noapte abia acum Începe În toată plenitudinea ei... Dar și aici pândește temerea de orice fel611, depinde
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Într-un vagon de dormit cu trei etaje, cu un tren care pufăie obosit, În timp ce ceilalți pasageri sforăie...”. Printr-o privire urieșească, geologică, atrage și generează o juxtapunere de descrieri științifice și artistice, Încercând să creeze acel sentiment asiatic al spaimei de gol, căruia i s-a contrapus, construirea templelor și „casele de pământ ce se Înmoaie și Încep să curgă În nămol”. Însă, efect comic, apar strecurate ca niște șopârle, curiozitățile feminine. De pildă, despre comerțul cu tigri: „Se spune
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Orfeu” de pe lângă Biblioteca „N. Iorga” din Ploiești, unde editează opt culegeri pe care le și prefațează. Încă de la primele volume semnate de B., se evidențiază cele două dominante în jurul cărora se va organiza mai apoi lirismul autoarei: erotismul și mirarea, spaima în fața trecerii. Poezia erotică are ca particularitate tocmai visul contopirii cu jumătatea cealaltă, o neîntreruptă și veșnic eșuată tentativă de regăsire a unității și a purității primordiale. O pierdere, o dizolvare în celălalt, uneori disperată, alteori lascivă sau plină de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285632_a_286961]
-
datorită acestei împrejurări devine fenomenul ridicol. Cînd Sancho Panza se agață cu ardoare de marginea unei gropi pe care și-o închipuie, în întuneric, drept marginea unei prăpăstii, situația poate fi formulată corect ca o contradicție, ca o "incongruență". Incontestabil, spaima grozavă a luio Sancho nu se potrivește cu situația. Dar nu absurditatea în sine are efect comic; este contradicția ei cu acel minimum de rațiune pe care îl presupunem totdeauna. Cînd vedem un om înspăimîntat de moarte, avem la început
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
comic; este contradicția ei cu acel minimum de rațiune pe care îl presupunem totdeauna. Cînd vedem un om înspăimîntat de moarte, avem la început toată încrederea că există un motiv pentru asta. Provizoriu, luăm totul drept purul adevăr. Iar cînd spaima este brusc anulată, apare posibilitatea să rîdem. Înaintea acestei rezolvări, există și posibilitatea plînsului; tragicul și comicul pot sta aproape unul de altul. Rîsul presupune că acei care rîd se găsesc mereu singuri și la adăpost, de partea rațiunii și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
scapă în apă. Consternare și disperare generală. Un marinar sare însă după el, prinde băiețelul și, încă în apă fiind, îl înalță și strigă: "Gustav vă spune bună ziua, bună ziua, bună ziua!" Un val de rîsete jubilante, de eliberare înlocuiește tensiunea și spaima. Sînt cuprinse în el, în același timp, un anumit triumf asupra purtării mamei nesocotite și o bucurie plină de simpatie pentru salvarea unei vieți omenești. Prin astfel de date, exemplul acesta aparține totodată și următoarelor două tipuri. c) Obiectul rîsului
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
scos la lumină faptul că tragicul poate să se nască nu numai din ciocnirile caracterelor cu lumea, ci în același timp, ca în Hamlet, și din conflictele între forțe ce se luptă înlăuntrul acelor caractere. Dar mai presus de orice, spaimele pe care le-a privit în față, ori pe care fantezia i le-a arătat ca fiind cu putință, nu l-au împiedicat să ne arate noblețea unei profunde interiorități, chiar și în nefericire și în ruină. S-a spus
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
gîndit mai tîrziu", a adăugat el, "la acea întîmplare, cum m-am împins la vale, cu prudență, pe spate, și am încercate să mă apropii de marginea prăpastiei cît de mult, ca să mă pot uita în jos, m-a cuprins spaima. De fapt, era ceva ciudat, pentru că în momentul coborîrii nu fusese vorba despre nici o spaimă... Atunci aveam altceva de făcut". Antropologul G.H. Schneider notează ceva similar din propria experiență. În timpul unei excursii botanice în Creta, a fost atacat de niște
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu prudență, pe spate, și am încercate să mă apropii de marginea prăpastiei cît de mult, ca să mă pot uita în jos, m-a cuprins spaima. De fapt, era ceva ciudat, pentru că în momentul coborîrii nu fusese vorba despre nici o spaimă... Atunci aveam altceva de făcut". Antropologul G.H. Schneider notează ceva similar din propria experiență. În timpul unei excursii botanice în Creta, a fost atacat de niște ciobeni înarmați și nu s-a putut salva decît printr-o fugă plină de primejdii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fost atacat de niște ciobeni înarmați și nu s-a putut salva decît printr-o fugă plină de primejdii. Am sărit sau mai degrabă m-am azvîrlit de pa o stîncă pe alta, deseori în niște salturi periculoase, într-o spaimă de moarte, pe munte la vale, am fost uluit doar de siguranța mea, fără greș, în diferitele salturi foarte primejdioase, succedînd-se repede de pe o piatră pe alta și în care nu putea fi vorba de niciun fel de chibzuinșă (G.H.
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
atunci cînd nu vrem să ne declarăm satisfăcuți cu finitudine căreia i se supune orice realizare a ceva măreș. Dispunerea posibilității, aceea că sîntem lipsiți de necesitate" se naște cînd ne încurcămîn dorințe și speranțe goale, sau de asemeni în spaimă și melancolie. De această formă de disperare ne eliberează marele humor. Și același lucru este valabil și despre cele două forme contradictorii "despre lipsa de infinit a finitudinii" și "despre lipsa de posibilitate a necesității". Pentru că humorul ne arată orizonturi
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai înaltă a firmării propriei personalități 91. La Bruno, Descartes și Spinoza, se combină apoi, cu efectul pur psihologic al nobleței sufletești, influența noii imagini despre lume și imensitatea ei. Ceea ce locul neînsemnat și disparent al umanității în univers stîrnea spaima într-o natură ca a lui Pascal provoca marilor gînditori ai Renașterii îndeosebi un sentiment de noblețe și demnitate. Nu numai extinderea mai mare în spațiu și timp a acționat supra sufletului. Lărgirea imaginii despre lume i-a urmat o
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sursă de inspirație și izvor documentar. Portretul marelui dușman al Romei l-a inspirat pe Eugen Jebeleanu în poezia Hannibal: Nimeni n'avea ceea ce el avea:/ superba lui trufie/ și elefanții/ și labele lor sfărâmând vertebrele/ acestor Alpi albiți de spaimă./ Călca, de- abia să se auda, peste stânci/ și s'auzea în luna, și/ nimeni nu mai văzuse trâmbițele/ de piatră ondulândă ale acestor fiare./ Si n'au învins. T. Livius relatează momentul în care Roma este asediată de volsci
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
atacată astăzi de dușmani! Dacă n-aș fi avut un fiu, mi-aș fi putut sfârși zilele în libertate, în patria mea liberă...” Acest episod livian a fost dezvoltat de W. Shakespeare în tragedia Coriolan. „...astăzi nenconvoaie/ De chin, de spaimă, de cutrmurare,/ Când mamă și soție și copil/ Văd fiul, soțul, tatăl cum aduc/ Pustiu-n sânul țarii. Vai, vai nouă!/ Dar eu n-oi aștepta sfârșitul luptei/ și nici destinul meu. Dacă nu pot/ Să te înduplec, brațul îndreptându
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
de tip special, fruct al lucidității intensificatoare până la extaz. Totuși, împăcarea contrariilor într-o viziune senină, echilibrul visat nu par posibile. Poetul nu află dreapta cumpănă între extreme, astfel că elogiul limitei, măsură și formă impusă „oarbelor energii”, alternează cu spaima de limitare. Definirea poetului, ca „un senzitiv al modului doric”, închide și ea o tensiune nerezolvată între creator și opera sa, cel dintâi fiind simultan „sacrificat” și „învingător”. În volumul Eulalii, tendința transcenderii realului ia aspectul unei dereificări programatice a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
coboare niciodată pe pământ; platonizează inspirat, situându-și ofranda în spațiul misticii erotice, trecută prin filtrul spornic al creștinismului. Alte poeme postume recapitulează tematica proprie, schimbarea de manieră fiind evidentă. Pentru prima dată poetul se confesează. Dragostea, moartea, melancolia limitei, spaima, aspirația astrală trec printr-o fibră individualizată, care își simte și își strigă fragilitatea. Urmarea e o poezie directă, un fel de vorbire esențializată. Remarcabile sunt poemele de aparență narativă, în care poetul își povestește vedeniile pe măsură ce le inventă. E
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
spate, se ridică, albă și ea, ca de gheață, luna. Stelele păliră; pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. Iar iepurașul împietri de groază: chiar de lângă el, se întinse pe pământ o arătare cu două coarne grozave. După clipa de spaimă, iepurașul se destinse ca o coardă și o zbughi la goană, se prăvăli în vale, veni de-a dura ca un bulgăre, se sculă și iar se rostogoli până jos; apoi o luă de-a dreptul, tăind câmpul. Se opri
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
culcat găinile, și voi ați început? Ia stați oleacă, blestemaților, să vă dau eu! Noi, atunci, am pârlit-o la fugă. Iar el, zvârr! cu o scurtătură în urma 37 noastră, căci era om ursuz și pâclișit popa Oșlobanu. Și din spaima aceea, am fugit noi cam jumătate de sat înapoi, fără să avem când ii zice popii: Drele pe podele și bureți pe pereți, câte pene pe cucoși, atâția copii burduhoși, cum obișnuiesc a zice plugarii pe la casele ce nu-i
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
nu asemeni nopți. Ceru-n furíi Spăimînta chiar pe umblătorii beznei, Făcîndu-i să stea-n peșteri. De cînd sînt bărbat, Așa mugiri de vînt vuind și ploaie n-am mai Trăit nicicînd. Omul nu poate indura Astfel de chin, nici spaimă. LEAR: Mării zei, Ce peste cap ne țin acest orcan, Găsească-și, dar, vrăjmașii. Tremura, om rău, Ce-n ține crime-ascunzi, de judecată Nepedepsite. -Ascunde-te, braț crunt, Thou perjured, and thou simular of virtue That art incestuous. Caitiff, to pieces
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
am dat știre, m-a făcut nerod Și lucrurile că le-ntorc pe dos. Ce-ar trebui să-l supere, îi place; Să-i placă, îl jignește. GONERIL (Lui Edmund): -Atunci, te-oprești. E că de vacă-a duhului lui spaimă, Ce nu cutează-a lua măsuri: nu simte-ofensa Which ție hîm to an answer. Our wishes on the way May prove effects. Back, Edmund, to my brother; Hasten hîș musters and conduct hîș pow'rs. I must change names at
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]