10,694 matches
-
plămădit și dezvoltat de-a lungul timpului într-un cadru geografic natural excelent, determinat de prezența apelor bătrânului Danubiu, pe al cărui mal stâng este amplasată așezarea, având o suprafata de 103,59 kmp. Calafatul, orașul rozelor, al castanilor și stejarilor seculari, al holdelor aurii, și industriei moderne, dar și al falnicelor monumente istorice, este situat în extremitatea sud-vestică a județului Dolj, pe malul stâng al Dunării, la aproximativ 90 km de Craiova, în Câmpia Ciuperceni, subunitate a Câmpiei Băileștilor, acolo
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
acest domeniu menținându-se foarte ridicat, în special datorită eficientizării și introducerii de tehnologii avansate, existând un potențial substanțial de creștere a utilizării acestor resurse în viitor. Spațiul timișorean se încadrează, din punct de vedere geobotanic, în zona pădurilor de stejar. În prezent, cu excepția arealelor împădurite cu cer și gârniță (Pădurea Verde, Pădurea Bistra, Pădurea Giroc, Șag), teritoriul se încadrează în silvostepa antropogenă ce caracterizează întreaga Câmpie Panonică. Peisajul este diversificat și de apariția vegetației de luncă, de-a lungul principalelor
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
de istorie și arhitectură, anii 1737 și 1746. Pisania bisericii, rescrisă în anul 2000 când aceasta a fost strămutată la Slobozia, menționează ca an al înălțării 1737, "ctitor fiind boier Răducan Târcă cu familia sa". Este construită din bârne de stejar (surprinzător pentru această zonă, unde bisericile se făceau la acea vreme din nuiele împletite), acestea fiind suprapuse orizontal și îmbinate la capete în cheotori. Toată lucrarea a fost executată din bardă și secure. Este de tip navă cu o singură
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
1863. Este construită din yidărie de cărămidă și învelitoare de tablă, cu pardoseală și catapeteasmă din lemn. Originalitatea arhitecturală a acestei biserici constă în combinația celor patru cruci pe care se sprijină turla și arcurile legate prin grinzi puternice de stejar. Pictura originală a fost realizată de Costache Dumitrescu-Buzău, pictor de biserici renumit în vremea sa, refăcută și restaurată în anul 1912 de Sava Hențea și în 1965 de Stela Ionescu. Pisania bisericii datează din anul sfințirii și se află deasupra
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
39 °C. Cea mai întinsă zonă de pădure din municipiul Târgu Mureș se află la cea mai înaltă cotă a orașului, pe Platoul Cornești. Pădurea Mare, la 505 m deasupra Mării Negre și la 190 m deasupra localității, este alcătuită din stejar și carpen.. Râul Mureș a creat în mai multe zone o luncă, unde vegetația este tipică acestui relief. Grădina Zoologică din Platou reprezintă un loc de atracție pentru localnici și turiști, fiind cea mai mare, diversificată și populată astfel de
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
pe culmile, dealurile și versanții montani din jur), prin pajiști, prin vegetație de luncă și prin vegetație specifică versanților cu terenuri degradate. Printre arborii care formează pădurile din jurul orașului se numără: fagul, gorunul, carpenul și mesteacănul - în zonele de deal; stejarul - în zona de terasă dintre Ozana și Nemțișor; bradul, pinul, molidul și salcâmul (la poale) - în zona versanților; bradul alb, paltinul de munte, plopul tremurător și teiul argintiu - ca specii de amestec. Gorunii seculari de lângă Văratec sunt ocrotiți, fiind cuprinși
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
și teiul argintiu - ca specii de amestec. Gorunii seculari de lângă Văratec sunt ocrotiți, fiind cuprinși în rezervația Codrii de Aramă (9 ha), iar mestecenii seculari din aceeași zonă aparțin rezervației Pădurea de Argint (0,5 ha). O mare parte din stejari se regăsesc în pădurea cu arbori seculari de la Vânători, în prezent rezervația naturală Braniștea, cu o suprafață de 55 ha. Din cauza umbrei dese din pădure, în general, arbuștii lipsesc, izolat regăsindu-se păducelul ("Cratageus monogyna"), alunul ("Corylus avellana"), socul ("Sambucus
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
orașului. Pe teritoriul localitații, pe cursul acestor râuri au fost amenajate mai multe lacuri (Rusciori - 32ha - 1 milion mc, Șuica, Teiuș) care constituie adevărate atracții pentru iubitorii pescuitului. Ca tip de vegetație tipic pentru zona Scornicești trebuie menționate pădurile de stejar, păduri în care trăiește o bogată faună (cerbi, porci-mistreți, iepuri) motiv pentru care orașul este vizitat anual de sute de împătimiți ai vânătorii. Scorniceștiul este împărțit în următoarele sate (cartiere): Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Scornicești se ridică
Scornicești () [Corola-website/Science/297043_a_298372]
-
ha se desfășoară pășunile și fânețele. Parcul „Brancoveanu” în anul 1999 măsura 6 hectare și era încadrat, de către specialiștii Muzeului Județean de Științele Naturii Prahova, drept obiectiv cu regim de protecție strictă. Acesta deține un patrimoniu botanic secular: paltin argintiu, stejar roșu american și alte specii arboricole. Poziția geografică a orașului îi conferă un cadru vegetal bogat, în special în păduri de foioase. Printre plantele ce trăiesc în acestea se numără plopul, socul, măceșul și frasinul ale căror muguri, flori, frunze
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
sunt cei de esență moale, cum ar fi salciile din lunca sau plopii albi. Dintre plantele sălbatice ale zonei, amintim: păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc.. Mai pot fi întâlniți frasinii, exemplare de stejar, salcâmul, șocul, castanii sălbatici, rachița, etc.. Există și vegetație cultivata cum ar fi: plantațiile de viță-de-vie și grădinile de zarzavat. Fauna din această zonă este adaptată condițiilor de vegetație existența. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtita. Mai apar
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Stepe ponto-sarmatice; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Vegetație anuală de-a lungul liniei țărmului; Vegetație forestieră ponto-sarmatică de stejar pufos și Zăvoaie cu "Salix alba și Populus alba". Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) și ocupă 78% din totalul suprafeței. Zăvoaiele ocupă 6% din
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri (Pădurea Letea și Pădurea Caraorman) alcătuite din arbori (stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm), arbusti (zălog, cătină roșie) și plante agățătoare (hamei, curpen). La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice (meridional-continentale și xero-mezofile) din specii rare printre care unele protejate la nivel european prin "Directiva 92/43
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetație acvatică și plutitoare, ocupând 2% din suprafața deltei. De asemenea, există păduri (Pădurea Letea și Pădurea Caraorman) alcătuite din arbori (stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm), arbusti (zălog, cătină roșie) și plante agățătoare (hamei, curpen). La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice (meridional-continentale și xero-mezofile) din specii rare printre care unele protejate la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
sur ("Xenus cinereus"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), șorecar-mare ("Buteo rufinus"), prundăraș de sărătură ("Charadrius alexandrinus"), ploier de munte ("Charadrius morinellus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), lebădă de iarnă ("Cygnus cygnus"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"), ciocănitoarea de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), egretă mică ("Egretta garzetta"), egretă mare ("Egretta alba"), presura de grădină ("Emberiza hortulana"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), gușă albastră ("Luscinia svecica"), vânturel mic ("Falco naumanni"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), muscar-mic ("Ficedula parva"), becațină mare ("Gallinago media
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
bombina"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"). În rezervație este semnalată prezența mai multor nevertebrate rare (melci, gândaci, libelule, fluturi); printre care: melcul acvatic dungat ("Theodoxus transversalis"), melcul cu cârlig ("Anisus vorticulus"), gândacul de apă ("Graphoderus bilineatus"), croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), două libelule din speciile "Ophiogomphus cecilia" și "Arytrura musculus"; și cinci fluturi: "Colias myrmidone", "Leptidea morsei" (fluturele de muștar), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Catopta thrips" (fluturele de stepă) și "Coenagrion ornatum" (albilița portocalie). Populația Deltei a fost totdeauna
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
este înlocuit cu o mișcare a aerului, canalizată pe culoarul Visei dinspre depresiunea Sibiului. Clima, relieful și structura solului sibian creează condiții prielnice pentru o floră și o faună bogată. Prin poziția sa, localitatea se află în zona pădurilor de stejar și gorun care urcă de la porțile orașului și până pe dealurile și versanții munților din apropiere. În zona actualului cartier Gușterița se presupune că ar fi existat castrul roman Cedonia. Primele așezări în zona Sibiului ar fi fost castrul roman din
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
Pădurile, care acoperă aproximativ un sfert din teritoriul României, sunt o componentă importantă a vegetației, în special în zona munte. Zona forestieră este etajată în funcție de altitudine și expunere. În zonele de câmpie și de dealuri joase (până la 600-700 m) predomină stejarul, gârnița, stejarul penduculat, la care se adaugă carpenul, teiul, paltinul de câmpie și frasinul. În regiunile de dealuri (mai înalte) și munte (până la 1.200 m și chiar 1.400 m) se dezvoltă fagul, care în amestec cu gorunul și
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
acoperă aproximativ un sfert din teritoriul României, sunt o componentă importantă a vegetației, în special în zona munte. Zona forestieră este etajată în funcție de altitudine și expunere. În zonele de câmpie și de dealuri joase (până la 600-700 m) predomină stejarul, gârnița, stejarul penduculat, la care se adaugă carpenul, teiul, paltinul de câmpie și frasinul. În regiunile de dealuri (mai înalte) și munte (până la 1.200 m și chiar 1.400 m) se dezvoltă fagul, care în amestec cu gorunul și alte specii
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
la care se adaugă carpenul, teiul, paltinul de câmpie și frasinul. În regiunile de dealuri (mai înalte) și munte (până la 1.200 m și chiar 1.400 m) se dezvoltă fagul, care în amestec cu gorunul și alte specii de stejar coboară în regiunile dealurilor mai joase. Mai sus, în amestec cu rășinoasele, fagul poate urca până la limita superioară a pădurii. Rășinoasele (molid, mai răspândit în Carpații Orientali, zadă, brad, pe alocuri și pin) se dezvoltă până la 1700 - 1800 m (ajungând
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
ocupată de rețeaua hidrografică este de 1426 km pătrați. Austria este una dintre cele mai împădurite state europene(cca 44% din suprafața țării). Speciile de plante și animale din Austria sunt specifice Europei Centrale. Foioasele(în special fagul, mesteacănul și stejarul) și coniferele(bradul, molidul, pinul) acoperă munții până la altitudinea de 1200 m. Peste această altitudine predomină bradul și este, apoi, înlocuit de larice și pin de stâncă. Fauna este variată și asociată vegetațiilor respective. Deși caprele de munte sunt destul de
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
desfăcute anii: „1914 - 1919”. Pe laturile din față și din spate ale obeliscului sunt dăltuite numele a 51 de eroi din localitate, căzuți în Primul Război Mondial. Pe soclu se găsește sculptată o cască model „Adrian” și două ramuri de stejar încrucișate. Pe o latură este gravat textul: „Acest monument s-a ridicat de locuitorii comunei sub conducerea pretorului plășii Ion Gașpar, primarul comunei, Achim Cărăbaș, notarul comunei Cornel Vadnay, ajutorul de primar Toma Șest, preotul Gheorghe Ogârlaci și directorul școalei
Berzovia, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301071_a_302400]
-
Pădurile prezintă frecvente schimbări ale etajării, condiționate de orientarea văilor și interfluviilor, de existența abrupturilor petrografice și structurale, de relieful depresionar și de microclimatele specifice, speciile predominante fiind Fagus silvatica (fag), Quercus petraea, Q. polycarpa, Q. dalechampii (gorun), Q. pubescens (stejar pufos), Q. cerris (cer), Q. frainetto (gârniță), Tilia tomentosa (tei alb), Fraxinus ornus (mojdrean), Robinia pseudacacia (salcâm), Betula verrucosa (mesteacăn). Pe lângă arbuști larg răspândiți ca Prunus spinosa (porumbar), Rosa canina (măceș), Ruscus aculeatus (ghimpe), Crataegus monogyna (păducel), Corilis avellana (alun
Dalboșeț, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301080_a_302409]
-
litere din fir auriu, anii 1898-1907-1967. Pe fața a doua a steagului, cu litere din fir auriu, este scris: "Corul vocal bisericesc greco-ortodox român Bozovici" în mijloc fiind reprezentată, din fir auriu, harfa, ieșită în relief, încadrată în frunze de stejar tot din fir auriu. Jos este scris 1898-1907. În Bozovici activează o echipă de fotbal în liga 4, Nera Bozovici. Administrativ, actuala comună este alcătuită din Bozovici, localitatea de reședință, satul Prilipeț și cătunele Valea Minișului și Poneasca. În tradiția
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
Delta Dunării, excursii la ruinele vechii cetăți Histria, secolul VII î.e.n., podgoriile Murfatlar, monumentul Tropaeum Trajani de la Adamclisi etc.). De asemenea, se organizează excursii pe litoralul bulgăresc al Mării Negre (Balcic, Albena, Nisipurile de Aur, Varna). Parc dendrologic (cedrii, chiparoși, pini, stejari, tei, mesteceni etc.). Căile de acces în stațiune sunt: pe șosea - Pe DN39 (E 87), în apropiere de Mangalia se face la stanga pe drumul de acces care duce direct către stațiune ; pe calea ferată - situată pe linia Constanța-Mangalia, Neptun și
Neptun, Constanța () [Corola-website/Science/301144_a_302473]
-
ca și figurinele-jucării și obiectele miniaturale. Perimetrul satului Dragăești, situat în zona de tradiție între zona subcarpatica și complexul de terase sudate în Coasta Nordică a Câmpiei înalte a Târgoviștei, se caracterizează prin existența solurilor brune-roscate de pădure din zona stejarului. Pe ambele versante ale râului Dâmbovița în dreptul satului Dragăești apar solurile aluvionare. În vatra satului Dragăești-Pământeni, serios afectată de prezența unei serii de torenți și vâlcele, apar de asemenea și soluri nisipoase și în special argiloase mult apreciate pentru prelucrarea
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]