9,893 matches
-
regimentului de infanterie din Odesa, originar din Dondușeni și un patriot înflăcărat al neamului românesc, care își pierde viața în vara anului 1940 ca rezultat al cumplitelor represiuni staliniste. După 106 ani de subjugare mosculească, poporul revine la propria (sa) vatră. De la Marea Unire își deapănă letopisețul său de mai departe și gara Dondușeni. În primii ani ai Unirii, locuitorii gării se foloseau fără plată de moșiile și pădurile din preajmă, nu plăteau impozitele funciare, iar roada și alte bunuri materiale
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
avut să se întîmple s-a realizat numai într-o singură noapte. La 6 iulie jertfe ale acestui proces draconic au fost 11 familii din Dondușeni, care numărau 41 de suflete, inclusiv 19 copii. Scoși cu sila din propria lor vatră și mânați ca animalele la gară, unde erau îmbarcați în vagoanele pentru transportarea vitelor, apoi expediați în străfundurile Siberiei. Moara stalinistă a deschiaburirilor și deportărilor, ce a măcinat destinele acestor familii, a pus temelia colectivizării forțate în Dondușeni, care se
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
terenurile cu destinație agricolă - 2.295 ha sau 53% din suprafața totală. Din totalul terenurilor agricole 1.632 ha sunt pământuri arabile, 208 ha livezi și restul 455 ha pășuni. Suprafața orașului este compusă din 93,51 ha care formează vatra localității și 505 ha loturi de lângă casă. În afară de aceasta orașul mai dispune de 33 ha fâșii forestiere și 55 ha sunt ocupate de drumuri. Pe teritoriul orașului sunt înregistrați 18 agenți economici: o societate cu răspundere limitată, o cooperativă, 7
Ghindești () [Corola-website/Science/305112_a_306441]
-
școlii primare din Gura Cănarului a fost Efim Popescu.Războiul, foametea și deportările masive au redus populația satului din 1940 pină în 1949 de la 1720 de locuitori la 1499. Din bărbații plecați pe front 23 nu s-au întors la vatră. La 30 aprilie 1944 lîngă Gura Căinarului s-a produs un accident de trenuri, fiind striviți mortal mulți ostași sovietici, osemintele cărora zac la memorialul din localitate. Deasemenea 11 țărani din Gura Căinarului au fost mobilizați și au luptat în
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
105 km față de Chișinău. Primele așezări umane, descoperite pe teritoriul satului, datează din mileniile XL - XII î. Hr. Dovezile existenței oamenilor în acea epocă constituie unelte din cremene datând din paleolitic. Alte două localități existente prin anii 6000 - 5000 î. Hr. Pe vetrele acestora s-ua găsit obiecte de trecere de la mezolitic la neolitic. Pe locul altro trei vetre, din anii 5500 - 5000 î. Hr., s-au descoperit diferite obiecte din cremene, vase de argilă din neolitic etc. În anii 3500 - 4000 î. Hr. Pe moșia
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
XII î. Hr. Dovezile existenței oamenilor în acea epocă constituie unelte din cremene datând din paleolitic. Alte două localități existente prin anii 6000 - 5000 î. Hr. Pe vetrele acestora s-ua găsit obiecte de trecere de la mezolitic la neolitic. Pe locul altro trei vetre, din anii 5500 - 5000 î. Hr., s-au descoperit diferite obiecte din cremene, vase de argilă din neolitic etc. În anii 3500 - 4000 î. Hr. Pe moșia satului se afla o așezare umană, pe vatra căreia s-au descoperit obiecte casnice, mai
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
mezolitic la neolitic. Pe locul altro trei vetre, din anii 5500 - 5000 î. Hr., s-au descoperit diferite obiecte din cremene, vase de argilă din neolitic etc. În anii 3500 - 4000 î. Hr. Pe moșia satului se afla o așezare umană, pe vatra căreia s-au descoperit obiecte casnice, mai ales vase din lut din eneolitic, din epoca pietrei și aramei (mileniile IV - III î. Hr). La sfârșitul mileniului II există 2 sate care au fost arse. În epoca romană exista un sat
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
ușor șirurile grinzilor verticale - colonițele din lemn. Despre existența localității cu denumirea Colonița, pe vremuri - moșie răzășească, pentru prima dată se menționează într-un document datat cu 1605. (1) De fapt, dacă am face abstracție, am putea să deducem că vatra satului a existat cu mult mai înainte și anume între anii de domnie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, adică între 1457-1504. De ce zicem astfel? Pentru că în același document care atestă prima mențiune istorică a satului Colonița, și anume
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
fiind strămutați cu forța în urma plîngerii proprietarului Nistor Ureche, iar peste un secol și jumătate în locul lor au început să fie aduse alte familii de pe aiurea. În secoul XIX se întemeiază două așezări noi, dar una din ele, cea cu vatra veche, a primit statut de „sat de stat". în Moldova au fost întemeiate circa o sută de astfel de sate, mai ales, în cîmpia Bugeacului, dar vreo zece au apărut și în ținutul Hotinului, printre care și Holohoreni. Halahora sau
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
286, se vorbește că satul Trușeni ar fi existat încă din 1510. La început (sec.XV) satul era situat pe niște coline prin preajma cheilor Bîcului, numit Turluiești (de la turlă), de unde un oarecare Toader Truș ar fi organizat strămutarea satului de pe vatra veche, unde actualmente se află mahalaua Fundătură - poiană din fundătura codrilor. Mahalalele satului poartă următoarele denumiri: Fundătură (poiană din fundătura codrilor), Ivașcova (de la numele unui boier de la Iași - Ivașcu, care a acaparat cu forța această moșie), Dealul Morilor (erau peste
Trușeni, Chișinău () [Corola-website/Science/305128_a_306457]
-
aici cioburi de vase de lut, case de animale, unelte de piatră ș. a. obiecte. Siliștea ține, după E. Sava, de Cultura Nouă a epocii tîrzii a bronzului (sec. XIII î. Hr.). Cam acelaș lucru constată și savantul arheolog Ion Hîncu. Dar vatra aceasta a fost părăsită, afirmă el, probabil de răul nomazilor de cîmpie. Abia după cucerirea Daciei de către romani, adică în a. 106 e. n., pe aceste locuri starea de lucruri s-a schimbat. S-a format o nouă așezare umană. Sedentari
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
bronzului (1400-1300 î.e.n.) au existat ale 2 sate. Pe locul acestora au rămas movile de cenușă, case arse, vase și alte obiecte. În perioada romană a a luat ființă o altă localitate, distrusă în 376 e.n. de hoardele hunilor. Pe vatra satului au fost identificate grămezi de lut ars, case arse, obiecte casnice etc. Prima atestare documentară a satului Corjeuți din Ținutul Hotin datează din anul 1618. La 1620 Corjeuți se afla în stăpânirea marelui boier Coste Bucioc. În 1624 Zalnițchi
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
și coada de balaur. În partea stângă, în câmp albastru, se află trei pești. Scutul este timbrat de o coroană murală cu un turn crenelat. Semnificațiile elementelor însumate: Împărțirea scutului în două semnifică unirea vechii așezări Crihana și a noii vetre Vâlcova, prima remarcându-se din vechime prin stăpânirea de câmpuri și pășuni întinse, iar a doua fiind un cătun de pescari situat pe malul bălților. Cele două cârlibane încrucișate, ambele având mânerele tradiționale în chip de stindard dacic: capul de
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
la îndoială. Există o versiune despre proveniența satului într-o perioadă anterioară mențiunii sale de pe moșia Adicăuților. Cică, оn pădurea din nord-vestul satului și azi se mai pot găsi niște cruci de piatră. Aici, susțin ei, ar fi fost prima vatră a satului, dar a dat o epidemie strașnică și au pierit aproape toți locuitorii lui. Cei rămași au hotărît să se mute de aici, că locul, cică, era blestemat, dar au hotărît să se mute în partea, din care în
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
ocoliți de ciumă să-și mute așezarea în cоmp. Oricum, pe crucile din pădure se mai pot citi și azi frоnturi de nume: Cad:, :nic, :Bej. Probabil, era scris: Caduc, Lesnic sau Odainic, Bejenaru, Dobuleac, nume existente și azi. Pe vatra nouă a satului au început să se așeze familii, care veneau din cele mai diferite părți ale lumii. De aceea și astăzi se zice că numele Cravețchi, Ghiboltovschi, Gorodețchi, Medvețchi, Vornovițchi sunt de origine poloneză, Borcoman, Gogoman - de origine turcească
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
în cea de sud-cu moșia satului Taraclia, care face parte din componența comunei Sadâc și dincolo de care se află satul găgăuzesc Cârlăneni (numit în perioada sovietică Cotovscoe), iar în cea de vest-cu moșiile satelor Bobocia, Șamalia și Vișinești. Vatra satului este divizată, convențional în trei sectoare. Cel așezat la vest de biserică, întinzîndu-se, în continuare, dincolo de Ialpugel, se numește "Satul Vechi". La nord de porțiunea din dreapta Ialpugelulu a Satului Vechi se află "Lărgenii", denumirea provenind de la numele satului Lărguța
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
aceași moșie Bălăbănești apare și cătunul Coada Malului, pe care îl aflăm în 1825 cu denumirea de Bălăbănești din același ținut al Lapușnei, astăzi din raionul Nisporeni. În cel deal doilea război mondial au participat 100 bărbați tineri, dar la vatră s-au întors 45, iar în 1992 alți 20 de tineri. Satul are 2 movile funerare făcute de migratorii nomazi veniți din stepele asiatice Parc (5 ha). Biserică Sf. Arhanghel Mihail (sec. XIX). În Bălăbănești predomină o climă temperată. Ca
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
ale satelor Chetroșica și Caraiman. Prin Baraboi trece șoseaua secundara ce vine din Dondușeni și, urmând prin Mihăileni, se unește cu cea naționala Chișinău-Bălți-Briceni. Moșia satului Baraboi are o suprafață totala de 5062,85 ha, dintre care 1535 ha constituie vatra satului. În structura pedologică predomină cernoziomurile, cele mai fertile soluri. Cernoziomul este reprezentat prin 3 subtipuri: argiloiluvial, răspândit la altitudini de peste 190 m; levigat și tipic. În perimetrul satului sunt șapte iazuri, cu suprafața totală de 157 ha. Conform Dicționarului
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
satului. Odată cu construirea barajului de la Dubăsari în 1954 s-a format o mare artificială, care s-a extins pe o suprafață de 6.750 ha și are o lungime de 128 km cu o adancime medie de 7.5 m. Vatra veche a satului s-a dus sub apă, biserica aflată cândva pe colina s-a pomenit pe țărmul lacului de acumulare. Mai jos de Holercani, într-o zonă împădurita cu un parc enorm, se află un orășel balnear cu vile
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
raional și 176 km de capitala țării. Tîrnova este amplasat pe segmentul de cale ferată Bălți-Ocnița, dispune de stație feroviară. Pe teritoriul satului au fost descoperite urme a două așezări. Prima așezare a fost fondată după anul 1400 î.e.n. Pe vatra acestuia au fost identificate obiecte casnice din epoca bronzului (sec. XV-XIII î.e.n.). În perioada romană, sec. II-IV e.n., a existat o localitate, distrusă de huni în 376. Pe locul vetrei fiind descoperite urme de case arse, grămezi de lut ars
Tîrnova, Dondușeni () [Corola-website/Science/305160_a_306489]
-
Prima așezare a fost fondată după anul 1400 î.e.n. Pe vatra acestuia au fost identificate obiecte casnice din epoca bronzului (sec. XV-XIII î.e.n.). În perioada romană, sec. II-IV e.n., a existat o localitate, distrusă de huni în 376. Pe locul vetrei fiind descoperite urme de case arse, grămezi de lut ars etc. Popoarele nomade au lăsat 6 movile funerare. Prima mențiune documentară a satului apare în 1464. La recensământul din 1772-1773, realizat de administrația militară rusă, Târnova 32 de gospodării. La
Tîrnova, Dondușeni () [Corola-website/Science/305160_a_306489]
-
și sud-vest cu moșia satului Tîrnova, iar la vest cu orașul Dondușeni. Satul Țaul se află în zona stepelor cu păduri, solurile fiind predominant de cetrnoziom. Țaul a fost prima data atestat în anul 1451 sub numele de Albotești. Inițial vatra satului s-a aflat la 2 km vest de locul actual al satului. În secolul al XVII-lea satul Albotești a fost atacat de turci și ars, iar locuitorii rămași conduși de un oarecare Țăulean au fondat o nouă localitate
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
află la cîteva zeci de kilometri unele de altele. Savanții arheologi atribuie localității o vîrstă de mare vechime, purtîndu-ne undeva prin sec.II-IV e.n. Anume de pe atunci pe malurile rîului Camenca, în partea de sud a satului, ar fi existat vatra unei așezări omenești timpurii. Cioburile de oale strînse aici ar pute fi chiar de proveniență locală, dat fiind faptul că tot din acea epocă s-au păstrat rămășițele a două cuptoare de ars vase de lut, ceea ce ar confirma că
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
Noi. în 1979 Limbenii Noi numără 700 de bărbați și 758 de femei, în 1989; recensămîntul din oct. 2004 a fixat aici 1.674 de cetățeni. Către 1 oct. 2007 populația satului crescuse cu 90 de înși, multi reveniseră la vatră de la munci grele în străinătate.
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
la 3 iunie 1374 (Documente privind istoria României, Veacul XIV-XV). Inundațiile devastatoare ale Prutului i-au silit pe pescari să schimbe năvoadele pe coase și pluguri, să-și mute cuiburile peste colină, lângă stâncile ocrotitoare de pe râul Camenca, aducând pe vatra nouă și supranumele „Cu bani”. Astfel, Zubreuți, zis și Vasileuții Mari, s-au contopit într-o singură așezare - Cubani, astăzi Cobani. Din pașaportul oficial al localității: „Cobani, atestat la 3 iunie 1374 cu denumirea de Zubreuți, iar ulterior Vasileuții de
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]