9,864 matches
-
Frage des Beieinanderwirkens von Mythus und Geschichte in der Volkspoesie, București-Leipzig, 1892; Beiträge zum Studium deutscher Handsschriften. Das Erdmannsdörfersche Manuscript zu Kleists Drama „Prinz von Homburg” und Baracks Handschrift zur altdeutschen Sequenz „Memento mori”, Berlin, 1900; Chipuri și graiuri din vesela grădină..., Berlin, 1900; ed. 2 (Chipuri și graiuri din Bucovina), București, 1905; ed. 3 (Cucoana Raluca. Chipuri și graiuri din Bucovina), București, 1924; Die Quellen von Cl. Brentanos „Gründung der Stadt Prag”, Berlin, 1901; Kritik und Quellenuntersuchung zu Clemens Brentanos
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
a cel puțin cincisprezece reviste, în perioada 1915-1928. În plus, în 1916 a condus trupa de operetă de la Teatrul Regina Maria și a alcătuit câteva librete. La notorietatea sa au contribuit, mai târziu, și participările la realizarea emisiunii radiofonice „Ora veselă”. După ce înregistrează un eșec cu propria instituție teatrală, Compania A. de Herz (1929), este numit director al Teatrului Național din Craiova (1930-1935). A fost, în egală măsură, perioada de apogeu a carierei de om de teatru, dar și cea mai
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
și de acceptat (aparențele înșală, căsătoriile din interes au urmări nefaste, gura lumii e o forță nocivă, viața mondenă e inconsistentă și adesea derizorie). Trei opuscule de proză scurtă - Șeful gării (1924), Noapte bună... (1928), Om discret și alte povestiri vesele (1931) - extind viziunea comică și asupra altor fațete ale vieții citadine, dar precaritatea și lipsa de originalitate stilistică, banalitatea subiectelor sau agasanta preocupare pentru manifestările erotice nu fac decât să evidențieze și mai mult limitele talentului și ale unei perspective
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
ocupație, București, 1918; Vălul de pe ochi, București, 1918; Mărgeluș, București, 1921; Șeful gării, București, 1924; Seară pierdută, București, 1925; Aripi frânte, București, 1925; Omul de zăpadă, București, 1927; Noapte bună..., București, [1928]; Încurcă-lume, București, 1929; Om discret și alte povestiri vesele, București, 1931. Traduceri: Romain Rolland, Viața lui Beethoven, București, 1918; H.S. Chamberlain, Viața lui Richard Wagner, București, 1924. Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 167-168; T. Maiorescu, Herz (Dinu Ramură), „Domnița Ruxandra”, CL, 1908, 4; E. Lovinescu, Herz, CVC, 1908, 13
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
îngrășare, cu umeri mici și abdomen mare, cu nas, bărbie, urechi și fața, în general, rotunjite, fără linii colțuroase sau sistem muscular bine dezvoltat, este un tip morfologic care, din punct de vedere psihic, este spontan, sociabil, firesc, natural, neproblematizant, vesel sau trist, prietenos, petrecăreț, superficial. Lista calificativelor caracterizante nu e sistematic organizată sub aspect științific psihologic și nu e nici argumentată, ci sesizată intuitiv. Ipoteza și doctrina lui Kretschmer merg mai departe. Acest tip bio-psihologic poate avea variante anormale caracterial
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
încercat să se constituie și o psihologie a persoanei. După cum se știe, termenul de „persoană” derivă din latină (persoanaă unde se referea inițial la masca purtată de actor la teatru, pentru a se încadra în generalitatea unui tip de erou, vesel sau trist. Masca avea și calitatea de a amplifica sunetul (etimologiaă, persona derivă de la personare. Este vorba deci de o „față” simbolică, de reprezentare a unui erou fictiv. Echivalentul grec era prosopon care înseamna, de asemenea, „fața” a ceva, a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
evocarea toamnelor bucureștene. Anotimp care împânzește un abur de melancolie și în amplul reportaj monografic București (1935). Descripția, un lucru neobișnuit la D., primește o tentă de romanțare, privirea bucureșteanului prin adopțiune îmbrățișând forfota colorată a unei urbe de o veselă balcanitate cu o simpatie care nu se dispensează de luciditatea ironică. SCRIERI: Eu sau frate-meu?!..., Craiova, 1929; ed. îngr. Aurora Slobodeanu, pref. Dumitru Micu, Cluj-Napoca, 1976; Celula nr. 13, București, 1932; Două și-un cățel..., București, 1933; De-a
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
Steaua”, „Calende”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Ramuri”, „Arca”, „Anabasis”, „Orient latin”, „Poesis”, „Semenicul”. A mai semnat Sorin Roianu, Ion Chirescu. Debutează în 1971, cu versuri, în „Orizont”, iar editorial, în 1986, în placheta colectivă Argonauții. Poeziei spectaculare a primului volum personal, Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste (1990), în care baladescul și plăcerea afișării nonconformismului zgomotos al boemei au dat aliajul unui lirism cu o reală priză la public, îi urmează o prezență editorială dinamică. Cu schimbări abrupte de registru tematic
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
de registru tematic, poemele din cărțile următoare proiectează patetismul originar al autorului în termenii unei poetici moderne, de sursă stănesciană, consemnând aspirația către un discurs liric capabil să traducă experiențele cotidianului în termenii miturilor și ai textelor sacre. SCRIERI: Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste, Reșița, 1990; Șansa hârtiei, Reșița, 1993; Aprilie negru, Timișoara, 1994; Viziuni, Timișoara, 1996; Oglinda de antracit, postfață Sergiu Ștefănescu, Timișoara, 1997; Abisaliile (1987-1997), Timișoara, 1997; Podul spadei, Timișoara, 1998; Clopotul de smaragd, Reșița, 1998
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
de antracit, postfață Sergiu Ștefănescu, Timișoara, 1997; Abisaliile (1987-1997), Timișoara, 1997; Podul spadei, Timișoara, 1998; Clopotul de smaragd, Reșița, 1998; Șaptesprezece, Reșița, 1999; Cap și pajură, Reșița, 2000; Orchestra neagră, București, 2001; Absurdistan, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Gheorghe Tomozei, „Balade vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste”, L, 1992, 10; Jeana Morărescu, Tragism și ironie, L, 1994, 4; Lucian Vasiliu, Arca lui Noe, DL, 1994, 4; Cornel Ungureanu, Poeți din Banat, O, 1995, 4; Dan Silviu Boerescu, Ciocane fără seceri, LCF
CHICHERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286193_a_287522]
-
În 1947-1948, lucrează la „Rampa”, unde semnează cronică dramatică, vitrina cărții, cronică coregrafică, cronică umoristică, folosind pseudonime diverse: Maria Veniamin, Ana Varga, Nic., Hortensia. Mai colaborase și la revista umoristică „Pițigoiul”, cu pseudonimele Cezarina Pipotă, Haralambina Ficat, Clementina Maț, „în veselă tradiție suprarealistă”. Ludicul va rămâne o trăsătură definitorie a universului său poetic. Împreună cu Mihu Dragomir, va folosi și pseudonimul Const. Adam, în anii ’50 (în „Viața românească”). În 1948, divorțează de Vladimir Colin și se căsătorește cu Al. I. Ștefănescu
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
suflet (1985), cele mai valoroase fiind Teiul lui Stamati, Mărul în poartă, Cocostârcul alb. Este autor al mai multor plachete de versuri pentru copii: Troleibus pentru un urs (1980), Ce pot face mâinile dibace sau Povestea lucrurilor (1981), Cea mai veselă vacanță (1982), Floarea păcii (1987) ș.a. Paralel cu poezia, C. cultivă și schița publicistică (Ferestrele pământului, 1980). A tradus din poezia lui Rafael Alberti, Pablo Neruda, N. Aseev, E. Mejelaitis, I. Martinchiavicius ș.a. SCRIERI: Constelația dragostei, Chișinău, 1970; Amforă, Chișinău
CIOCOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286255_a_287584]
-
omului sau Cânturi pentru biografia unui pământ, Chișinău, 1979; Vârsta statuilor, Chișinău, 1980; Troleibus pentru un urs, Chișinău, 1980; Ferestrele pământului, Chișinău, 1980; Ce pot face mâinile dibace sau Povestea lucrurilor, Chișinău, 1981; Cerul de la Cepeleuți, Chișinău, 1982; Cea mai veselă vacanță, Chișinău, 1982; Izvoarele lui august, Chișinău, 1984; Peisaje în suflet, Chișinău, 1985; Despre ce doinesc copacii, Chișinău, 1986; Floarea păcii, Chișinău, 1987; Steaua Eminescu, Chișinău, 1997; Scrieri alese, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Vasile Coroban, În căutarea
CIOCOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286255_a_287584]
-
GHIMPELE, publicație apărută la Brașov, săptămânal, între 11 august și 17 noiembrie 1919, apoi la Oradea, bilunar, între 10 noiembrie 1922 și 10 ianuarie 1924, având subtitlul „Revistă de umor și satiră. Suferințe și dureri, cronici vesele, cuvinte de duh, calambururi”. Se mai menționează că director e opinia publică, iar redactor responsabil, Moș Sfadă (G.M. Samarineanu), care în seria a doua a publicației preia direcția. Din 1922 subtitlul se modifică în „Pentru toți și pentru toate. Revistă
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
de director de scenă. În urma unor conflicte, va reveni în capitală, unde - exceptând stagiunea 1931-1933, când a fost regizor la Teatrul Național din Cernăuți - întemeiază ori conduce, fie singur, fie cu Tudor Mușatescu, mai multe companii dramatice: Teatrul Popular, Teatrul Vesel, Teatrul Comedia, Teatrul Nostru, de care sunt legate câteva mari reușite ale sale, Teatrul Mic, Alhambra, Regina Maria. În 1936 are inițiativa întemeierii Asociației Teatrelor Particulare, pentru ca din 1937 să fie director al unei Societăți cooperative de întreprinderi teatrale și
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
Zmăul capul cu coada să-și împleticească. Chivotul lui Noe în liman să primejduiască, Porumbul, frundza maslinu lui cercând, rătăcească, îndrăpt a să întoarce nu mai nemerească. Acestea, dară, toate, jelind tânguiască, vâlfa Inorogului cu arsuri dorească. Singur numai Corbul vesel să crăngăiască, tuturor în lume spre chedzi răi menească. Singur Câinele mare cu cel mic, lătrând, brehăiască și de faptul scârnav să să veselească. Mute-se Arcticul, strămute-se Andarticul, osiia sferească în doaă să frângă, toată iușorimea în chentru
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o relație mult prea strânsă, pe care ea însă o acceptă. Așadar, apar toate motivele pentru ca al doilea copil să nu fie un copil dorit. Literatura de specialitate consemnează caracteristicile copilului nedorit astfel (Brekhman, Fedor-Freybergh, 2005, p. 181): mai puțin vesel, bine dispus; o creștere a importanței atingerii, a simțului tactil; o excitabilitate crescută; lipsa sentimentului valorii de sine (posibilitatea retardării procesului de dezvoltare); fără încredere în sine, neîncrezător în capacitățile și abilitățile proprii; puternic dependent, făcând față cu dificultate sarcinilor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o pilă, a pilit din bucata aia de os până și-a făcut un dinte, domnule! Muncă nu glumă, dar apoi cine știe cum a reușit să și-l fixeze de jurai că este dantura lui originală. Și a redevenit vechiul Loredan, vesel și cu o bună dispoziție permanentă. Pentru că, fiind om de scenă, vedea în lipsa acestui dinte un fel de invaliditate, conta mult pentru el felul în care arăta, ținea de demnitatea lui. În sfârșit, fiecare dintre noi își păstrase ceva din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mai țin minte. Ei bine, Dumitru Racoviță i-a spus sorei mele că toți cei care au păzit în acea noapte casa, după ce noi am plecat, ridicați de către Securitate, au furat tot ce se putea fura din casă: săpunuri, scule, veselă, tacâmuri, tot. Fugeau cu coșurile de săpun și le ascundeau prin vie și se întorceau să mai apuce câte ceva. C. I.: Dar numele celor care v-au ridicat atunci l-ați aflat cumva? R. R.: Nu, că nu aveam cum
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acestea. Și zic: "- Tovarășul colonel, cum pot eu rezolva de unul singur toate problemele astea?" Aveam ostași, nu pot să zic, aveam 10 ostași dar am raportat: "este imposibil să lichidez tot într-o lună de zile, sunt atâtea materiale, veselă...". C. I.: Cum îl chema pe colonel? I. N.: Nu mai țin minte. Am semnat procesul verbal; m-am dus la cadre la București și am intrat direct la general, pentru că, după ce am primit procesul verbal, am primit și ordin
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
pe care a dus-o Alecsandri în conacul său. Veniau acolo, iarna și vara, boieri de neam mare, când îl știau pe „Alicsandri" acasă. Musafirii nu mai conteneau. Unii plecau, alții veneau, și se întindeau mese și ospățuri bogate și vesele, cum nu se mai pomenesc în zilele noastre. Așa îmi aduc aminte de boerii cei mari cari veniau pela Mircești: Niculai Pisoschi, care era sotnic și pe care Alecsandri îl iubea ca pe un frate. Apoi Catargi dela Muncel, Lupu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și coana Paulina aprindeau cele două candelabre mari din salon, care luminau toată ograda, iar a doua zi, la masă, ciocneau ouă roșii cu lumea din sat». Descriind acest tablou, pare că rememorează „Paștele" lui Alecsandri. De Paști în satul vesel căsuțele 'nălbite, Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite, Pe care cocostârcii, înfipți într'un picior. Dau gâtul peste aripi tocând din ciocul lor. Un scrânciob mai la vale pe lângă ei adună Flăcăi și fete mândre ce rid cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ajuta să-mi pui ledunca, revolverul etc. Parcă văd pe Vasile, cum se uita cu coada ochiului surâzând și urmărind toate mișcările ei, să vază dacă nu greșea ceva. La nămiezi, când mă întorceam, mâncarea era gata; ea în picioare, veselă și sprintenă mă servea cu bucurie. Dar desfătările din Capua trebuia să se isprăvească. Și în adevăr, după câteva zile, am primit ordin să plec spre Cerovina și să mă pun sub ordinele generalului rus, Arnoldi. Nu mai vorbesc de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de la casă la casă, de la localitate la altă localitate. În camera mare se afla cuptorul, lângă el laița iar pe laiță puse piei de animale sau rogojini ori vase pentru păstrarea alimentelor de uz curent. Gospodarii aveau masă și scaune, veselă din ceramică împodobită, din care mânca întreaga familie. Venea la rând camera mică, din care nu lipsea cuptorul, uneltele și sculele trebuitoare, aranjate cu mânere din os, răzuitoarea, vasele de stocare a alimentelor, coșurile, butoaiele, căci oamenii știau încă din
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
lui Tănase e că emană simpatie. E simpatic. Eminamente simpatic. Tănase n-ar putea fi luat în serios, dacă ar încerca să exprime ura sau sarcasmul. Expresia lui denunță o bunătate fără margini. Tănase nu e numai comic, e și vesel, ceea ce e aproape, dacă nu cu totul altceva. E vesel și bun. E vesel, pentru că e bun. Bunătatea e totdeauna simpatică, iar veselia, izvorâtă din ea, contagioasă. Aici se ascunde, după a mea părere, secretul marelui succes, de care se
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]