10,579 matches
-
32,50 lei. Un muncitor în agricultură primește zilnic, pentru munca prestată odată cu ivirea zorilor și până când soarele apune peste crucea dealului, 20 de lei. În satele de pe valea Prutului oamenii privesc cu jind peste râu, observând schimbările care se zăresc de la o zi la alta. Dacă drumurile sătești din România erau cândva infernale, de pământ, peste care fusese aruncată o mână de pietriș și nisip, devenind impracticabile în timpul ploilor, astăzi, ele - în urma unor proiecte europene - sunt asfaltate, permițând chiar și
Republica Moldova, România şi Uniunea Europeană. Două decenii de colaborare. Bilanţ şi perspective by Plugaru Ştefan () [Corola-publishinghouse/Science/91759_a_92388]
-
căutăm similitudini, echivalențe, translații între poeme și imaginile desenate - nimeni nu a ilustrat pe nimeni, ci doar pe sine, fiecare e pretext pentru celălalt, pe jumătate gândit, pe jumătate presimțit; dar în cele două serii paralele, ochii noști ar putea zări ceea ce pentru ochii viitori va deveni limpede?26. Articolul Marianei Enache din ultimul număr al revistei Arta din anul 1989 analizează ilustrația operei lui Creangă în perioada interbelică. Articolul nu are o miză analitică, ci mai degrabă istorică. Autoarea antologhează
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
era lume multă. Aveam aerul unui invitat zăpăcit în mare întârziere și care era gata în fine să pătrundă în salonul unei amfitrioane celebre. Portarul mi-a arătat încruntat o scară lungă, dreaptă, suind pieptiș și la capătul căreia se zărea ceva fantomatic înotând într-o lumină albăstrie. Urcam scara grea ca de tribunal din două în două trepte cu ochii la vedenia din capăt, un trup fără cap, fără brațe, cu o aripă doar, o ciungă, care alerga și ale
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nu știu de ce părinții mei au ales să ne mutăm chiar aici?! Fereastra dormitorului meu, era situată exact cu vedere la aceasta misterioasă și întunecată pădure. De câțiva ani buni, de când locuim aici, după ora unu, noapte de noapte puteam zări o lumină ce plutea deasupra pădurii, schimbându-și culoarea oră de oră, iar în zori dispărea. Într-o noapte stăteam chiar în fața geamului întrebându-mă de unde și ce anume face să "răsară" această luminiță strălucitoare. Așadar, marea mea curiozitate m-
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
de putreziciune. Am înaintat urmărindu-mi cu atenție scopul. Vântul șoptea și se tânguia deasupra capului meu, iar picioarele mele făceau zgomot la fiecare pas sunând ca bătăile unei inimi. Ajunsesem aproximativ la locul propus, miam ridicat privirea, sperând să zăresc luminița, dar n-am văzut decât petice de cer cenușiu printre copacii deși. Am înaintat și crrranciii...abia ce călcasem pe ceva ce a sunat înfiorător, un iz de carne în descompunere îmi inundă nările, lăstărișul fâsâi în stânga mea, urmat
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
în descompunere îmi inundă nările, lăstărișul fâsâi în stânga mea, urmat de o usturime a brațului meu unde își avea locul un semn de naștere ciudat. Am grăbit pasul. Șoapte nearticulate se auzeau peste tot în jurul meu, mam răsucit încercând să zăresc pe cineva însă nimic. Doar copaci ce se întindeau la nesfârșit. Am înghițit în sec strângându-mi brațul cu putere pentru a opri usturimea. Un alt crănțănit ca de oase și am rupt-o la fugă, picioarele mi se încurcau
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
picioarele mi se încurcau și împleticeau, vântul tăios îmi îngheța nasul și urechile făcându-mă să mă vâr cât mai adânc în geacă. Am făcut efortul de a nu mă opri, poteca rămăsese mult în urmă și în sfârșit puteam zări luminile din fața casei. M-am furișat în camera mea, m-am întins pe pat și mi-am pus plapuma în cap, cu inima bătându- mi să-mi iasă din piept. Într-un târziu am adormit cu gândul la cele întâmplate
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
iar ochii mei ce au? Eram nervos, dar apoi când m-am mai calmat, iar m-am speriat și mă întrebam că dacă i-am enervat și aveau să mă omoare? Mă uitam în stânga și în dreapta să văd dacă mai zăresc pe cineva căruia să-i cer ajutorul, dar nu. Fricoșii aceia s-au ascuns așa de bine de parcă ar fi intrat în țărână. În momentul următor, giganții au început să râdă. - Ne cerem scuze, nu am vrut să te jignim
Sfera by Ceocoiu Camelia - Lisabela () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93587]
-
mai poate de somn. Degeaba l-au îndemnat ceilalți copii să adune cu ei mure, ciuperci și uscături. El s-a întins pe iarba fragedă și s-a culcat respirând aerul proaspăt al pădurii. Dar, cum coborau copiii către râu, zăresc în depărtare doi ochi aprinși ca doi tăciuni. Era un lup. Venea în goană către coasta unde era băiatul nostru. Atunci copiii au început să-l strige din tot sufletul pe băiatul nostru pentru a-l vesti de pericol. El
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
mângâie încă frunzele îngălbenite, dar care la o adiere de vânt, frunzele cad spre pământ, formând un covor de frunze uscate, de sub care la primăvara viitoare vor răsări ghioceii. Toamna dealurile sunt ruginii cu copaci încărcați iar printre crengi se zăresc mere roșii ca focul, pere galbene,prune brumării și gutui. Viile sunt pline cu struguri frumoși și gustoși. De aceea toamna viile sunt pline și de glasurile copiilor care ajută și ei punând câte un strugure în coș și altul
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
și amintirea altui temerar, comisarul Corado Cattani, care smulsese nenumărate oftaturi războindu-se cu la piovra 33 și, câteodată, cu câte o inimă sensibilă, te fac să te înfiori un pic. Și poate poliția de pe străzi sau faptul că le zărești armele lăsate intenționat cât mai la vedere. În rest, Palermo e pașnic, așa cum e Etna în majoritatea zilelor lui, deși știi că, și pentru unul și pentru celălalt, liniștea reprezintă doar un moment din existența lor. Îmi fac de lucru
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
sau poate era prea mult soare... încep să apară, rând pe rând, Roberto Rossellini, Vittorio de Sica, Michelangelo Antonioni, Franco Zeffireli... N-ai nevoie să închizi ochii și să-ți imaginezi, doar să-i micșorezi puțin și, printre gene, îi zărești pe străzi pe Alain Delon și Richard Burton... mai mult, în Noto poți deveni personaj în propriul tău film, doar să-ți alegi subiectul și să crezi în el. Am mai zăbovit ceva vreme la tarabele cu ciocolată tradițională fabricată
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Mă întrebam ce o fi, și, cu un ultim gând treaz, neacaparat de căldura mâinii, am izbutit să-mi spun că... asta e, nu e nimic! Și nimic n-a fost, ani buni de-atunci. Acum, pe geamul autocarului se zărea castelul construit de Frederick al II-lea al Siciliei pe la 1200, unde se spunea că ... una giovane aristocratica, fu murata viva69. Ana lor nu a consimțit să-și aleagă zidurile, ele îi fură date ca pedeapsă pentru o dragoste nepotrivită
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
religioase mai ales îi plac și îl absorb. E binevoitor cu toată lumea și iubit de toți. Într-o seară se întorcea de la câmp, trecând pe lângă o vie. Și pentru că era aproape de Schimbarea la Față a Mântuitorului, strugurii începuseră să se coacă; chiar zări câțiva pârguiți bine și, cum vântul adia spre el, simți în nări parfum de tămâioasă, încât îi lăsă gura apă. Pe acolo nu era nimeni nici țipenie de om... Se gândi să fure... Dar se opri. Un glas și o
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
vei mânca ghinda: Du-te în altă parte! - Și nici eu nu te primesc, drăguță, fiindcă nu adăpostesc niciodată străini! - spuse salcia cu nepăsare. Tot cam în felul acesta o goniră și ceilalți arbori ai pădurii. Iată însă că o zări bradul și îi zise: - Unde te duci, păsărică amărâtă? - Nici eu nu știu unde. Arborii nu vor să mă primească, iar eu nu pot să zbor mai departe, pentru că am aripa frântă. Toți au uitat cum le ciuguleam omizile astăvară. - Vino la
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
nu se îndura să plece, purtând mare dragoste unei Trestii. Spre toamnă însă, se simți însingurat și Rândunelul nostru apucă și el drumul Piramidelor. Dupa ce zbură o zi întreagă, ajunse pe seară în orașul străjuit de mărețul Prinț Fericit. Zări îndată frumoasa statuie și se bucură să găsească așa repede un loc perfect pentru odihnă. Și, pregătindu-se de culcare, își vârî capul sub o aripă. Dar, ce să vezi?! O picătură mare de apă tocmai pică peste el. Ciudat
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
în jurul lui. Puțin mai încolo, ajunse în fața unui palat și mai mare și mai frumos. Westminster. Tom privi cu uimire construcția enormă.(...) Sărmanul Tom se apropiase încet, timid, până la santinele, bătându-i inima, cu o licărire de speranță, când deodată zări prin grilajul aurit un spectacol care era să-i scoată un strigăt de bucurie. De cealaltă parte a grilajului, era un băiat drăguț, pârlit de soare, înnegrit de sporturi și de exerciții în aer liber. Veșmintele lui de mătase și
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
pe elefant pentru că nu-și cunoaște locul și valoarea. Este de ajuns de a arăta printr-un exemplu bun importanța unuia sau altuia și cățeii vor înceta de a mai lătra și vor începe a da din coadă imediat ce vor zări pe elefant. Pentru a lipsi de prestigiul bravurii crimele politice, noi le vom pune pe banca acuzaților în același rând cu furtul, omorul și orice altă crimă ticăloasă și josnică. Atunci opinia publică va confunda, în gândul său, această categorie
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
fenomen ar putea fi: antecedentele familiale de tulburări mentale, alcoolismul, consumul de droguri , agresivitatea mai accentuată la această vârstă. În această perioadă, supremul gest autodistructiv poate fi considerat mai mult ca o cerere de ajutor, ca o neputință de a zări ieșirea dintr-o situație conflictuală, decât ca o pierdere a sensului existential, ca la adult Nevoia Înțelegerii și a sprijinului discret, dar eficient, al adultului rămâne o resursă prețioasă. In cazul familiilor cu probleme mari, acest adult providențial poți fi
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
ani școlari, ca profesori de limba și literatura română la școala satului. De la Sârbi, am trecut apa Bârladului pe podul știrb, cu lemne strâmbe și înnegrite, spre halta Dodești, apoi am luat pieptiș dealul peo cărăruie albicioasă pe care o zărisem încă de dincolo de podul Bârladului, ocolind tufele spinoase de măceș și păducel. Ajungând pe terasa îngustă de lângă pădure, am urmărit linia șoselei garnisită cu plopi, am mers domol cu ochii mai mult spre pădurea ușor obosită și încă puțin pe
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
Bârladului, ocolind tufele spinoase de măceș și păducel. Ajungând pe terasa îngustă de lângă pădure, am urmărit linia șoselei garnisită cu plopi, am mers domol cu ochii mai mult spre pădurea ușor obosită și încă puțin pe marginea crângului până am zărit așezarea, cam răsfirată și prelungă. Am înțeles că Dodeștii era format din două sate: Tămășeni, sat mai vechi, îndată de la șosea, și Dodești, mai pe așezătură, cu case, pare-se, mai bine gospodărite. Poate că sătenii să fi făcut deosebire
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
cele din urmă, uriașul îl duce pe micul prinț în castelul din adâncul vârtejurilor apelor, iar băiatul devine tovarășul de joacă al fetiței uriașului. Morarul din cel de-al doilea basm aude un mic zgomot în lacul de la moară și zărește o femeie frumoasă care se ridică încet în mijlocul apei și-i oferă bogăție și fericire, cerându-i în schimb "ceea ce se va naște în casa ta". În Izbânda [Păun, Angelescu], tatăl promite diavolului: "izbânda" lui de-acasă, fără să știe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Atunci nu erau stele pe cer, "numai luna umbla" și oamenii lucrau în lună. Cum l-a născut pe Domnul Hristos, "boii l-au aburit", atunci s-a arătat și "Luceafărul de sară la casa lor și apoi stelele". Creciun zărește lumina de departe, închipuindu-și c-au dat foc casei. Creciuneasa își trimite pe rând fiicele la Maica Domnului în ocol; fata ciuntă se întoarce cu mâini de aur, cea șchioapă se întoarce cu piciorul la loc, iar cea oarbă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
află povestea negustorilor. După ce-l răscumpără din nou, boierul pune băiatul într-o raclă și-i dă drumul pe apă. Deasupra raclei scria: " Cine va deschide această raclă va muri." Copilul supraviețuiește în raclă cu voia Sf. Duh; niște pescari zăresc racla și salvează copilul. Băiatul, crescut de pescari, se căsătorește mai târziu chiar cu fata de suflet a boierului, intrând în posesia averii lui. Narațiunile Florea Găsitu, Aflatu [Oprișan, IV] reiau schema epică a basmelor prezentate mai înainte. Interesante sunt
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
neatente. Dar chiar în clipa nașterii sale, copilul fusese sortit să îndeplinească fapte de vitejie, "căci pe pieptul lui firav se distingea imaginea vie a unui balaur, pe brațul drept avea însemnată o cruce sângerie, iar pe piciorul stâng se zărea jartiera aurie." Văzând aceste semne, Kalib, vrăjitoarea cea nemiloasă, a fost atât de tulburată, încât nu l-a ucis. Copilul devine tot mai frumos, crescând "într-o zi cât altul într-un an", iar vrăjitoarei "îi era mai drag decât
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]