93,928 matches
-
au fost prinși și reintroduși în America Latină, locul lor ocupându-l condorii californieni. Condorul andin este simbol național al Argentinei, Peru, Boliviei, Chile, Columbiei și Ecuadorului. În ultimele patru el este și pasărea națională. Joacă un rol primordial în cultura popoarelor andice, la fel ca vulturul cu cap alb în America de Nord. Primele picturi rupestre reprezentând acest animal au apărut cu cca. 4500 ani în urmă. În mitologia triburilor indiene locale, condorul simbolizează Soarele și este considerat conducătorul Celeilalte Lumi. De asemenea
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
anumite organizații particulare. Literatura chirurgicală împarte „clasa III” de obezitate în categorii ale căror valori sunt încă disputate. Luând în considerare faptul că populațiile asiatice prezintă consecințe negative de sănătate la un IMC mai scăzut decât cel al caucazienilor, anumite popoare au redefinit obezitatea; japonezii au definit obezitatea ca orice IMC mai mare de 25 în timp ce China folosește un IMC mai mare de 28. Obezitatea - greutatea corporală în exces - este asociată cu diverse afecțiuni, în special afecțiuni cardiovasculare, diabet zaharat de
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
Arabii sunt un popor semit cu care românii au avut legături sporadice încă din Evul Mediu . În trecut, ei erau numiți "harapi" (din tc. "harap"). Termenul "arab" este de origine franceză și a pătruns în vocabularul limbii române abia în secolul al XIX-lea
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
Potrivit alineatului 2 din articolul 60 al constituției Turkmenistanului, președintele interimar nu putea să candideze în cadrul alegerilor prezidențiale. Totuși, după o modificare a constituției, lui Gurbangulî Berdîmuhamedov i s-a permis acest lucru, alături de alți cinci candidați desemnați de Consiliul Poporului la 26 decembrie 2006. Obținând 89,23% din sufragii în urma scrutinului prezidențial desfășurat la 11 februarie 2007, în fața celorlalți candidați, Gurbangulî Berdîmuhamedov a depus jurământul de președinte la 14 februarie 2007 și a intrat oficial în funcția de șef al
Gurbangulî Berdîmuhamedov () [Corola-website/Science/315099_a_316428]
-
februarie 2007, în fața celorlalți candidați, Gurbangulî Berdîmuhamedov a depus jurământul de președinte la 14 februarie 2007 și a intrat oficial în funcția de șef al statului turkmen. Noul președinte a promis să promoveze întreprinderea privată, să păstreze avantajele sociale pentru popor și să creeze noi locuri de muncă. Berdîmuhamedov a făcut prima vizită oficială în străinătate după ce a devenit președinte al statului turkmen în Arabia Saudită, la jumătatea lunii aprilie a anului 2007. A făcut un pelerinaj și l-a întâlnit pe
Gurbangulî Berdîmuhamedov () [Corola-website/Science/315099_a_316428]
-
recăsătorit cu Henric II Platagenet, conte de Anjou, duce de Normandia și din anul 1154, rege al Angliei. Regele francez s-a confruntat cu un rival periculos în propria țară după această căsătorie. Conflictul a consolidat monarhia franceză, primind sprijinul poporului și bisericii, în vreme ce regele englez era acuzat de asasinarea arhiepiscopului de Canterbury. Pentru a-i destabiliza pe englezi, Filip al II-lea al Franței, fiu lui Ludovic VII din a două căsătorie, a provocat o dispută între Henric II și
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
1943, membru al partidului nazist german și al SS (Sturmbannführer). Ca farmacist în lagărul de exterminare de la Auschwitz, Capesius a colaborat cu Josef Mengele, notoriul medic-criminal, participând personal la selecțiile deportaților pentru camerele de gazare. La 31 mai 1946 Tribunalul Poporului de la Cluj l-a declarat criminal de război și l-a condamnat la moarte în contumacie. Fiu de medic, Capesius a studiat farmacia la Universitatea din Cluj, studii pe care le-a terminat la Viena. În 1931 și-a efectuat
Victor Capesius () [Corola-website/Science/315123_a_316452]
-
(în ): "Pûrîm" "lots" (sorți), este o sărbătoare evreiască care comemorează eliberarea poporului evreu din Imperiul Persan-Babilonian antic după execuția lui Haman în 427 î.d.Hr. și în urma decretului reginei Estera care duce la executarea celor 10 fii ai lui Haman în 425 î.d.Hr., după cum este scris în cartea biblică
Purim () [Corola-website/Science/315131_a_316460]
-
epoci. Capodopera sa, "Răpirea meduzei" (1818-1819, Luvru), reliefează atât suferința supraviețuitorilor unui naufragiu, dar și eroismul acestora. Eugène Delacroix (1798-1863) tratează tema suferinței umane în lucrări străbătute de un intens fior dramatic, precum: "Masacrul din Chios" (1822 - 1824), "Libertatea conducând poporul" (1830), ambele expuse la Luvru. Delacroix s-a inspirat nu numai din literatură, precum ceilalți romantici, dar și din călătoriile întreprinse în Orientul Mijlociu. Tehnica sa de a diviza culorile (utilizarea de picături fine de pigment pur) este reluată ulterior de
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
aceasta perioadă, în Europa au apărut noi curente ca: fauvismul, expresionismul, cubismul, futurismul, constructivismul, neoplasticismul, dadaismul și suprarealismul. În Statele Unite au apărut mișcări ca sincronismul și precizionismul. În jurul anului 1900, artiștii din Franța și Germania au devenit interesați de arta popoarelor primitive. Astfel, Gauguin, printr-o abordare orienată către decorativ (asemănătoare artei aborigenilor) creează o nouă mișcare, numită fauvism (de la francezul "fauve", "sălbatic"), al cărei lider devine Henri Matisse (1869-1954). Alti exponenți ai acestui curent sunt: André Derain (1880-1954), Georges Braque
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
se vor forma temporar state puternice ca Sumerul, Babilonul s.a. Perioade de înflorire: Orașele Uruk, Akkad, Lagash sunt adevărate focare de cultură. Arta se dezvoltă în strânsa legatură cu religia politeistă și cu puterea regală, pentru glorificarea ei. Fiind un popor de războinici, cel mai important tip de construcție creat de sumerieni este palatul-fortăreață. Acesta este bine apărat de ziduri foarte groase și foarte înalte, fără deschideri, cu terase artificiale și așezate pe înălțimi. De plan dreptunghiular, palatele sunt construcții complexe
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
reușesc să mențină unitatea Egiptului. Ultimul mare faraon, Ramses al III-lea, construiește un mare templu funerar pe malul vestic al Nilului, la Medinet-Habu, lângă Theba. Pe zidurile acestuia sunt înfățișate artistic diverse evenimente politice, precum victoria acestui faraon împotriva "popoarelor mării", dar și desfășurarea unor ceremonii religioase. Ca încercare de revenire la vechile tradiții, în Perioada Târzie se înregistrează o aparentă înviorare morală și artistică în peisajul istoric al Egiptului, aflat în epoca declinului său. Se copiază statuile din perioada
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Această îndeletnicire este efectuată de păstori sau ciobani. Păstorii tradiționali trăiesc o viață nomadă păzind, cu ajutorul câinilor ciobănești, turma de oi care, în timpul verii, urcă în căutare de hrană până în regiunile de munte (vezi Transhumanță). În trecutul îndepărtat au existat popoare nomade care s-au ocupat aproape exclusiv cu păstoritul. A fost o ocupație predominantă și a Proto-Românilor în primul lor mileniu de existență, ceeace explică raritatea surselor scrise și lipsa unor cetăți sau regate strict românești în acea perioadă, denumită
Păstorit () [Corola-website/Science/315168_a_316497]
-
Cu ocazia concertului din 11 iulie 2004 publicul român a putut asculta atât melodii de pe albumul Dark Chords on a Big Guitar,cât și cântecele care au consacrat-o pe artistă. La începutul concertului, artista a cerut scuze publicului în numele poporului american pentru războiul din Irak, iar în finalul concertului din 2004, împreună cu Narcisa Suciu, Joan Baez interpretează cântecul popular "Rău mă dor ochii mă dor", într-o română pe care presa o numea "aproape impecabilă". Interpretarea unui cântec în limba
Joan Baez () [Corola-website/Science/315176_a_316505]
-
formă de autoguvernare. Francesc Macià a devenit liderul acestei mișcari și după ce și-a proclamat independența Republicii Catalane față de Spania asigurând la Madrid recunoașterea autoguvernului local. Macià și mai târziu Lluís Companys au devenit președinții lui Generalitat republicana cu suportul poporului, acceptând totuși poziția Cataloniei ca o regiune autonomă. După Războiul Civil Spaniol, controlul central asupra regiunilor - incluzând Catalonia - a devenit mai strâns. Front Nacional de Catalunya — grup de forțe organizate în vederea unei lupte pentru a reobține dreptul regiunii de a
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
supusă să apere această regulă cu forță dacă ar fi necesar. Comunitățile autonome ale Spaniei, care au cuprins provinciile create încă de Franco, la începutul existenței sale, nu au avut puterea politică prea mare, rezultând în nemulțumirea foarte mare a poporului catalan. Actualmente Catalonia este cea mai autonomă dintre toate comunitățile autonome ale Spaniei, iar mișcarea separatistă are puțina recunoaștere în celelalte regiuni unde se vorbește limba catalană. Unicul partid declarându-se separatist cu reprezentare în parlamentul este Esquerra Republicana de
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
așezat pe "tron" (în franceză, în limbajul curent, ""trône"" înseamnă și "scaun de closet"). Criticul de artă George Besson descrie astfel această caricatură: „În fața "tronului", miniștri și deputați aruncă în gura regelui conținutul unui coș plin de aur strâns de la popor. Aurul digerat de "Gargantua" este apoi excrementat mulțimii de lingușitori sub formă de acte de înnobilare, funcții și ordine de merit...” Daumier este condamnat la șase luni de închisoare și o amendă de 500 de franci. Artistul va fi inițial
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
astfel la sistemul alternativei liberali-conservatori la guvernare, și nu îi va încredința niciodată Partidului Conservator-Democrat sarcina de a face guvernul. Partidul va participa la guvernare, în guverne de coaliție, cu conservatorii, între 1912-1914, cu liberalii între 1916-1918, sau cu Liga Poporului, între 1919-1920. Singura dată când a dat singur guvernul a fost în perioada 17 decembrie 1921 - 19 ianuarie 1922, când președinția Consiliului de Miniștri a fost asigurată de Take Ionescu. Moartea lui Take Ionescu la 21 iunie 1922, a dus
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
având o mare autonomie. În istoria politică și social economică a țării se poate spune pe bună dreptate că marea răscoală a țăranilor din 1907 a jucat un rol de importanță deosebită, care o situează alături de momentele cruciale din istoria poporului român. Începând din aceste zile ale răscoalei se produce în fapt și desprinderea din Partidul Conservator a fracțiunii care va urma pe Take Ionescu și va deveni Partidul Conservator Democrat. Take Ionescu un lider carismatic și cu influență în mediile
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
a faptului că Take Ionescu a rămas Paris, până în octombrie 1919, iar ceilalți fruntași nu s-au ocupat de relansarea programului și organizarea partidului, într-o vreme în care regimul votului universal impunea mobilizarea corpului electoral. Aliindu-se cu Liga Poporului, nu a participat la alegerile parlamentare din noiembrie 1919, iar la cele din 1920 a izbutit sa obțină doar 17 mandate. În iunie 1920, Take Ionescu, D. Grecianu și N. Titulescu au intrat în guvernul Averescu, mai mult ca personalități
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
aibă loc sub forme clandestine. Conform datelor japoneze, între 1907-1910 17.600 de luptători de gherilă coreeni au fost omorâți. Primul Guvernator-general japonez (funcție introdusă pe 30 septembrie 1910), Masatake Terauchi (1910-1916), a încercat să justifice ocupația afirmând că între popoarele coreean și japonez există o afinitate istorică și culturală, asimilarea totală a coreenilor în societatea japoneză fiind scopul final al colonizării- în numele "progresului, protejării și a legăturilor frățești". Birocrația a crescut rapid: dacă în 1910 erau circa 10.000 de
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
provizoriu al Republicii Coreea" la Shanghai, în China, în aprilie 1919, guvern care nu a fost recunoscut de către alte țări. Dar Internaționala a II-a, ținută la Lucerna, Elveția între 2-9 august 1919, a emis o rezoluție prin care susținea poporul coreean și cerea ca Coreea să fie acceptată ca în Liga Națiunilor. Guvernul nou japonez, cel al prim-ministrului recent ales Kei Hara, realizând faptul că politica dusă față de populația coreeană nu era una adecvată, a emis imediat așa-numitele
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
feudal” și cel din 3 noiembrie 1789, care a decretat că „toate parlamentele regatului vor continua să rămână în vacanță”, de fapt ultimul decret regal). Declarația drepturilor omului și cetățeanului a rămas ca preambul și al constituției din 1791. „Reprezentanții poporului francez, constituiți în Adunarea Națională, considerând că ignorarea, uitarea sau disprețuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirilor populare și ale corupției guvernelor, au decis să expună, într-o declarație solemnă, drepturile naturale, inalienabile și sacre ale omului, astfel încât această
Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului () [Corola-website/Science/318548_a_319877]
-
locuințe. Lindl cu carisma sa și cu numărul mare de credincioși - în Germania, Sankt Petersburg și Basarabia veneau până la 10.000 de oameni să-i asculte predicile - a avut, de asemenea, și dușmani. Ei l-au reclamat țarului că răzvrătește poporul și conduce o sectă religioasă. La acestea s-a adăugat faptul că el (deși era preot catolic) s-a căsătorit cu menajera sa. În anul 1823, țarul a poruncit expulzarea lui Lindl din Rusia. Proprietarul companiei Werner, Gottlieb Veygel, a
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
de uși pentru piețele din Italia și România. În 2002, Pinum Producție a preluat integral unitatea de productie Pipera Ș.A., achiziționând 92,7% din acțiuni. Ușile Pinum au fost folosite în construcția multor clădiri emblematice, cea mai reprezentativă fiind Casă Poporului, ale cărei uși au o garanție de 80 de ani. Alte clădiri cu uși marca Pinum sunt: Centrul Olimipic din Moscova sau Parlamentul din Bagdad. În showroom-ul Pinum, situat în Șoseaua Pipera nr. 48, sunt expuse cele mai reprezentative
Pinum Doors amp; Windows () [Corola-website/Science/318588_a_319917]