9,251 matches
-
Poate scoate din galerii rozătoarele găsite. În căutare hranei se poate cățăra în arbori, unde devastează cuiburile de păsări situate nu prea înalt, dar cel mai adesea înfulecă puii de păsări care cuibăresc pe pământ. În România hrana preferată a șerpilor tineri și maturi o formează reptilele, îndeosebi șopârlele: șopârlele de ziduri ("Lacerta muralis") și gușterii ("Lacerta viridis"), iar pentru șerpii adulți principala pradă o reprezintă rozătoarele: hârciogii ("Cricetus") și popândăii ("Citellus"). În Crimeea în hrana exemplarelor studiate au fost găsite
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
iar pentru șerpii adulți principala pradă o reprezintă rozătoarele: hârciogii ("Cricetus") și popândăii ("Citellus"). În Crimeea în hrana exemplarelor studiate au fost găsite reptile - șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), șopârla de iarbă ("Podarcis tauricus"), șopârla de stâncă ("Darevskia saxicola") și șarpele de casă ("Natrix natrix"), păsări - presura ("Emberiza") și mamifere - popândăi ("Spermophilus"), arvicoline ("Arvicolinae"), șoareci de pădure ("Apodemus sylvaticus"), hârciogi ("Cricetidae") și chițcani ("Soricidae"). În regiunea Astrahan șarpele rău din regiunile de semideșert se hrănește cu șopârle de nisip ("Eremias arguta
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Lacerta agilis"), șopârla de iarbă ("Podarcis tauricus"), șopârla de stâncă ("Darevskia saxicola") și șarpele de casă ("Natrix natrix"), păsări - presura ("Emberiza") și mamifere - popândăi ("Spermophilus"), arvicoline ("Arvicolinae"), șoareci de pădure ("Apodemus sylvaticus"), hârciogi ("Cricetidae") și chițcani ("Soricidae"). În regiunea Astrahan șarpele rău din regiunile de semideșert se hrănește cu șopârle de nisip ("Eremias arguta") și șopârle rapizi ("Eremias velox") (31,5%), șopârle de câmp ("Lacerta agilis") (22,5%), pui de ciocârlie de câmp ("Alauda arvensis"), de ciocârlan moțat ("Galerida cristata") și
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
9%), popândăi mici ("Spermophilus") (31,5%), gerbili ("Gerbillinae") (18%), șoareci săritori ("Dipodidae") (13,5%), hârciogi ("Cricetulus") (18%), precum și cu insecte și păianjeni În captivitate, exemplarele mai tinere preferă șopârlele, cele adulte se hrănesc bine cu șoareci și șobolani albi. Acest șarpe rapid și puternic își prinde prada într-o clipită cu o viteză uluitoare. Prada măruntă de obicei o înghite vie, fără a o sugruma. Animalele mai mari care opun rezistență le omoară, strivindu-le de pământ cu corpul său puternic
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
-le de pământ cu corpul său puternic sau după ce a apucat prada cu gura, o sugrumă prin încolăcire în curbura treimii anterioare a corpului, apoi își desprinde inelele corpului și o înghite Printre dușmanii naturali care se hrănesc cu acest șarpe se numără păsările răpitoare mari, vulpile, jderii. Paraziții acestui șarpe sunt: În perioada nupțială șerpii se întâlnesc în perechi. Împerecherea are loc în România la sfârșitul lui mai, iar în Crimeea de la mijlocul lunii aprilie până la mijlocul lunii mai. Masculul
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
apucat prada cu gura, o sugrumă prin încolăcire în curbura treimii anterioare a corpului, apoi își desprinde inelele corpului și o înghite Printre dușmanii naturali care se hrănesc cu acest șarpe se numără păsările răpitoare mari, vulpile, jderii. Paraziții acestui șarpe sunt: În perioada nupțială șerpii se întâlnesc în perechi. Împerecherea are loc în România la sfârșitul lui mai, iar în Crimeea de la mijlocul lunii aprilie până la mijlocul lunii mai. Masculul imobilizează femela apucând-o cu gura de ceafă, își împletește
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
sugrumă prin încolăcire în curbura treimii anterioare a corpului, apoi își desprinde inelele corpului și o înghite Printre dușmanii naturali care se hrănesc cu acest șarpe se numără păsările răpitoare mari, vulpile, jderii. Paraziții acestui șarpe sunt: În perioada nupțială șerpii se întâlnesc în perechi. Împerecherea are loc în România la sfârșitul lui mai, iar în Crimeea de la mijlocul lunii aprilie până la mijlocul lunii mai. Masculul imobilizează femela apucând-o cu gura de ceafă, își împletește coada de a ei și
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
o specie specie politipică care include 2 subspecii: În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Dolichophis caspius caspius". Specia "Dolichophis caspius" era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie ("Coluber jugularis caspius") în specia "Coluber jugularis", care includea 4 subspecii: Șarpele rău aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește cu rozătoare care provoacă mari daune culturilor agricole. În raport cu aceste foloase, pagubele, mai mult locale, pe care le aduce prin consumul păsărilor și ouălor lor, sunt neînsemnate. Uneori este ținut în captivitate
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
care provoacă mari daune culturilor agricole. În raport cu aceste foloase, pagubele, mai mult locale, pe care le aduce prin consumul păsărilor și ouălor lor, sunt neînsemnate. Uneori este ținut în captivitate, așa că poate avea o valoare comercială. Comportamentul agresiv al acestui șarpe provocă frică și antipatie față de el. În plus modul de viață în spații deschise și dimensiunile sale mari au ca rezultat uciderea lor de către oameni. Cad adesea victime sub roțile autovehiculelor. Deteriorarea, distrugerea și fragmentarea habitatelor, extinderea suprafețelor agricole și
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
victime sub roțile autovehiculelor. Deteriorarea, distrugerea și fragmentarea habitatelor, extinderea suprafețelor agricole și de pășunat, despăduririle, turismul și urbanizarea, utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor agricole, uciderea directă de către localnici, colectarea ilegală și traficul rutier sunt factorii principali ai scăderii populațiilor șarpelui rău. În Lista roșie privind starea de conservare a reptilelor europene a IUCN specia "Dolichophis caspius" este menționată ca o specie neamenințată cu dispariția (LC - "least concern"), dar nu este încă evaluată în Lista roșie globală a UICN privind speciile
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Balaurul sau balaurul dobrogean, șarpele cu patru dungi răsăritean, balaurul mare ("Elaphe sauromates", cu o denumire mai veche "Elaphe quatuorlineata sauromates") este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae"), care trăiește în stepă, deseori în apropierea locuințelor omenești, chiar în podurile caselor unde vânează porumbei
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
Balaurul sau balaurul dobrogean, șarpele cu patru dungi răsăritean, balaurul mare ("Elaphe sauromates", cu o denumire mai veche "Elaphe quatuorlineata sauromates") este un șarpe neveninos din familia colubride ("Colubridae"), care trăiește în stepă, deseori în apropierea locuințelor omenești, chiar în podurile caselor unde vânează porumbei. Este răspândit în sud-estul Europei (Albania, sudul-estul României, Republica Moldova, sud-estul Bulgariei, nord-estul Greciei, sudul Ucrainei, Turcia europeană), Asia Mică
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
Rusiei, Caucaz, sud-vestul Kazahstanului, nord-vestul Turkmenistanului și vestul Iranului. În România este o specie protejată și a fost găsit în județele Galați, Tulcea, Constanța, Buzău. Are o talie mare, de până la 2,60 m, fiind unul dintre cei mai mari șerpi din România. Evită soarele puternic. Se cațără bine în arbori și se mișcă relativ lent. Când este prins mușcă. Se hrănește cu mamifere rozătoare, unele șopârle, păsări, inclusiv ouă. Prada este mai întâi omorâtă prin constricție și apoi înghițită. Vânează
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
înghițită. Vânează de dimineață până la apusul soarelui. Masculii adulți sunt mai mari decât femelele. Se împerechează în lunile iunie-iulie. După acuplare, femela depune în iulie 6-16 ouă în sol. Puii eclozează în septembrie-octombrie și au circa 15 cm. este un șarpe de talie mare atingând o lungime totală a corpului de până la 2 m, fiind unul dintre cei mai mari șerpi din România. Kirițescu (1930) citează însă un exemplar de 2,60 m capturat de Dombrovsky în 1901 la Cernavodă, pe
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
acuplare, femela depune în iulie 6-16 ouă în sol. Puii eclozează în septembrie-octombrie și au circa 15 cm. este un șarpe de talie mare atingând o lungime totală a corpului de până la 2 m, fiind unul dintre cei mai mari șerpi din România. Kirițescu (1930) citează însă un exemplar de 2,60 m capturat de Dombrovsky în 1901 la Cernavodă, pe care l-a studiat personal. Această relatare împrumută oarecare realitate numeroaselor legende locale despre șerpi uriași întâlniți de localnici. Date
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
unul dintre cei mai mari șerpi din România. Kirițescu (1930) citează însă un exemplar de 2,60 m capturat de Dombrovsky în 1901 la Cernavodă, pe care l-a studiat personal. Această relatare împrumută oarecare realitate numeroaselor legende locale despre șerpi uriași întâlniți de localnici. Date biometrice. Este un șarpe mare. Masculii au de obicei o lungime totală (cap + trunchi + coadă) de 1275-1425 (în medie 1346) mm, femelele 1208 mm, juvenilii 400 mm. Lungimea cap + trunchi (de la vârful botului la marginea
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
1930) citează însă un exemplar de 2,60 m capturat de Dombrovsky în 1901 la Cernavodă, pe care l-a studiat personal. Această relatare împrumută oarecare realitate numeroaselor legende locale despre șerpi uriași întâlniți de localnici. Date biometrice. Este un șarpe mare. Masculii au de obicei o lungime totală (cap + trunchi + coadă) de 1275-1425 (în medie 1346) mm, femelele 1208 mm, juvenilii 400 mm. Lungimea cap + trunchi (de la vârful botului la marginea anterioară a fantei cloacale) este 1035-1125 mm (în medie
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
mm (în medie 30,6 mm). Raportul între lungimea cap + trunchi și lungimea cozii este de 3,9 la masculi și de 5,1 la femele. Grosimea corpului este de 5-6 cm. Aspectul general este mai puțin zvelt decât la șarpele rău ("Dolichophis caspius") și șarpele lui Esculap ("Zamenis longissimus"), capul alungit, mai mare decât la speciile citate, botul obtuz, trunchiul lung, coada moderat alungită. Capul este slab separat de gât. Ochiul este de mărime mijlocie, cu pupila rotundă. Dinții maxilari
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
mm). Raportul între lungimea cap + trunchi și lungimea cozii este de 3,9 la masculi și de 5,1 la femele. Grosimea corpului este de 5-6 cm. Aspectul general este mai puțin zvelt decât la șarpele rău ("Dolichophis caspius") și șarpele lui Esculap ("Zamenis longissimus"), capul alungit, mai mare decât la speciile citate, botul obtuz, trunchiul lung, coada moderat alungită. Capul este slab separat de gât. Ochiul este de mărime mijlocie, cu pupila rotundă. Dinții maxilari au o lungime egală. Osul
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
palatin cu proces median mai mare decât procesul lateral. Carena hemală a vertebrelor trunchiului se termină anterior față de condil. Folidoza (forma și dispoziția solzilor și scuturilor tegumentare). Solzii capului și ai corpului au o mare importanță pentru determinarea speciilor de șerpi. Solzii mici se numesc grăuncioare, iar cei mari scuturi sau plăci. Scuturile sunt bine dezvoltate pe cap. Partea superioară a capului acoperită de scuturi se numește pileu (pileus). La balaurul dobrogean scutul rostral (situat la vârful botului) este mai lat
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
care tind să formeze o dungă închisă continuă. Unii solzi de pe laturile corpului au o culoare roșiatică sau portocalie. Acest tip de desen dorsal este bine pronunțat la exemplarele tinere și aproape se pierde pe un fond general pestriț la șerpii adulți, deoarece în mijlocul fiecărui solz al trunchiului de culoare deschisă se află o mică pată întunecată. Șarpele cu patru dungi ("Elaphe quatuorlineata"), care trăiește în sud-vestul Europei, dar nu se întâlnește pe teritoriul României și țărilor învecinate, are pe partea
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
sau portocalie. Acest tip de desen dorsal este bine pronunțat la exemplarele tinere și aproape se pierde pe un fond general pestriț la șerpii adulți, deoarece în mijlocul fiecărui solz al trunchiului de culoare deschisă se află o mică pată întunecată. Șarpele cu patru dungi ("Elaphe quatuorlineata"), care trăiește în sud-vestul Europei, dar nu se întâlnește pe teritoriul României și țărilor învecinate, are pe partea superioară a corpului patru dungi longitudinale brun-inchise, de unde și numele lui (în limba latină și română). Partea
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
are pe partea superioară a corpului patru dungi longitudinale brun-inchise, de unde și numele lui (în limba latină și română). Partea superioară a capului și ceafa la adulți este de culoare uniform cafeniu-închisă sau brun-cenușiu, cu o pată deschisă post-occipitală. La șerpii tineri pe suprafața superioară a capului se află un desen caracteristic, format dintr-o dungă arcuită, tăiată anterior, de culoare brun-cafenie situată între marginile anterioare ale ochilor, 2 pete mici de aceeași culoare situate simetric pe marginile posterioare ale scuturilor
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
adăpostește în galeriile popândăilor, gerbililor și rozătoarelor mici, în golurile de sub pietre, fisurile și rigole solului și în scorburile arborilor. În stepa virgină înțelenită se întâlnesc până la trei exemplare la 3-5 km lineari sau 0,4-12 exemplare/hectar. Populațiile acestor șerpi sunt într-un declin dramatic datorită desțelenirii pe scară largă. Iarna hibernează. Apare după hibernare prin aprilie, fiind activ până în septembrie sau octombrie în diferite părți ale arealului. Evită soarele puternic. Primăvara și toamna este activ în tot cursul zilei
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
de sus ouăle înghițite, acționând ca un ferăstrău. Rămășițele cojii sfărâmate trec prin tractul intestinal și sunt apoi eliminate în afară. În căutarea ouălor de păsări vizitează regulat cuiburile și adăposturile pentru păsări, cățărându-se sus în copaci. Paraziții acestui șarpe sunt acantocefalul "Echinorhynchus oligacanthus" (= "Oligacanthorhynchus oligacanthus") , nematodul "Ascaris cephaloptera" , trematodul "Plagiorchis sauromates" , protozoarul "Haemogregarina". Printre dușmanii naturali care se hrănesc cu acești șerpi se numără păsările răpitoare: șorecarul comun ("Buteo buteo"), șerparul ("Circaetus gallicus"), stârcul cenușiu ("Ardea cinerea"), eretele de
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]