43,150 matches
-
le auzi în tine, cum tot curg. Devastare. Foc. Răngi, lovituri. Ranchiună. Roșu. Crematoriu. Efemeride. Trupul efemeridelor. Ciocniri magnetice. Mătasea scrâșnind, sfâșiată. Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ziarul în față. Pierduse ziarul, bineînțeles, dar reținuse numărul. Oare îl reținuse? Memoria lui Tolea era ca Tolea însuși. Doamna Veturia Gafton nu prea putea fi auzită și nici de văzut nu era ușor să fie văzută de către vecinul Vancea. Absența micuței doamne stăruia, ca o permanență codificată, tainică. Iar când apărea, în sfârșit, părea să contrazică magia prin care se întruchipase. O apariție absolut concretă și perfect oarecare: doamna doctor Gafton. Banalitatea prezenței nu contrazicea doar, ci potența forța insidioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doamne stăruia, ca o permanență codificată, tainică. Iar când apărea, în sfârșit, părea să contrazică magia prin care se întruchipase. O apariție absolut concretă și perfect oarecare: doamna doctor Gafton. Banalitatea prezenței nu contrazicea doar, ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se mai uita înapoi, spre sâmbăta care dispăruse, cu câinele Tavi și Tereza lui, cu tot. Zvâcnise, încordat. Salt, săritură, drept în burta duminicii leneșe, obeze. Să zacă acolo, toropit, fără a auzi nimic nimic. Să se lase în voia absenței, poate izbucnește, cândva, din torpoare, scânteia. O idee nouă, un truc proaspăt. Nu, nu e finalul, scumpă doamnă! Nu ne dăm bătuți, Frau Teresienstadt! Nu, deloc, deruta e trecătoare. Nu vom accepta să fim înlocuiți, așa, cu una cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avusesem emoții, așteptându-mă ca problemele să înceapă oricând. Nu numai pentru că amenințase că o să fie „cea mai rea, mai afurisită și mai a naibii fetiță din câte a lăsat Dumnezeu pe pământ“, dar, după părerea mea, era inevitabil ca absența prelungită a mamei ei să își spună cuvântul, făcând din ea un copil cu toane, furios și nemulțumit. Dar nu. În apartamentul de deasupra vechiului anticariat al lui Harry înflorise, iar adaptarea la noul mediu continuase într-un ritm remarcabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
corect așa... Vasile a plecat într-adevăr - spune Zina care-l urmărea de pe trotuar - pe strada care duce spre secția de poliție; dar asta a fost înainte de zece dimineața. Pe la cinci, numai el știe de unde s-a întors, după o absență aproape la fel de lungă cât programul unui slujbaș normal. După weekend-urile lungi, mă regăseam luni dimineața, cu inspirația împrospătată de metrou, în fața calculatorului de birou, unde însemnările mele ar fi trebuit să se lepede de intimism. Sau de politizare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
firea. Sunt la putere de paisprezece ani, urlă el. Și opozanții mei nu au încetat niciodată să comploteze conspirații. Mă obosesc. Am devenit Grădina din Yuanming - o ramă goală. Ei propun să-mi iau vacanțe, ca să poată forma facțiuni în timpul absenței mele. Ce prost sunt! Posturile importante sunt deja ocupate de oamenii lor. Nu pot să ajung nici măcar până în biroul primarului. Plină de elan, ea răspunde: Da, tovarășe președinte, exact din această cauză piesa Hairui concediat din funcție este un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de veghe. Cum bănuiește că o conspirație se află în desfășurare. Descrie groaza lui de a nu fi în stare să controleze situația. S-a cristalizat când a revenit el în capitală. Când a văzut că totul era în ordine - absența lui de cinci luni nu a provocat nici-o agitație - a intrat în panică. Vezi tu, Liu a dovedit Partidului și cetățenilor că poate să conducă țara fără mine. El se oprește din vorbit. Am nevoie să fiu lăsat singur acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zâmbet nou și proaspèt pe care Matei nu i l-a vèzut niciodatè, acest zâmbet a luat probabil ființè în galeria ei de zâmbete în ultima vreme, dupè nașterea copilului, un timp în care eu nu mai am acces, timpul absenței mele din viața ei, Cu chipul înseninat de taină imperceptibilè a maternitèții, Corina explicându-mi despre universul bogat în evenimentele care au loc în viața unui copil de doi ani, propriul ei copil, împèrtèșindu-mi din trèirile ei de mamè, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
știe ea cum o acuz de vini nenumèrate și grave și cum, acuzând-o, o iubesc și mai tare?! Ea nu vede decât bucuria și dragostea lui Matei, cèruia, atunci când o întâlnește, îi piere orice amintire a suferinței trèite în absență ei, Trebuie sè plec, mè anunțè Șerban, mè cheamè bèieții la redacție! E o conferințè de presè a președintului, în direct de la Cotroceni! Bine! ne ridicèm amândoi, nici eu nu vreau sè întârzii de la ora de conducere de la patru, XXVII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un altèdatè! Mama s-a bucurat de nuntă mea, deși în sufletul ei de mamè a ghicit dupè lipsa mea de entuziasm cè ceva nu e așa cum ar trebui sè fie, dar, mèrturisindu-le pèrinților mei despre America, tata a pus absența entuziasmului mateian pe seama plecèrii de lângè viitoarea soție, Lasè, zice el, cè o duci acolo cu tine! Pe de altè parte, tata nu înțelege ce-i cu precipitarea asta a nunții, sè te aștepte dacè te iubește, declarè el! Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
insistă. Știe că pentru el vor rămâne copiii pe care nu s-a Întâmplat să-i aibă, nu știe Însă cât timp vor mai vrea ei să investească atenție și energie În relația cu el. — ...Credeți-mă că Îmi regret absența cu atât mai mult cu cât călătoriile Îmi aduc de la un timp, dragii mei, tot mai puține surprize plăcute și tot mai multe neplăceri cu sănătatea. La așa ceva nu există un medicament mai bun decât renunțarea și În ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru această seară de sărbătoare la cel mai bun lumânărar din Paris. O cheltuială enormă, draga mea! îi tot reamintea consulul soției sale în patul conjugal, după care, în semn de reproș suprem, îi întorcea spatele. Femeia privea pereții goi. Absența tapetului din mătase amplifica strașnicele sforăituri ale consortului. Nu-i mai rămânea decât să geamă: „Încă o cheltuială enormă! Dar trebuie să remediez și acest neajuns”. Ledoulx răspundea urărilor abia schițând un zâmbet, căci era zgârcit și la vorbă. Murmura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu erau prea departe de adevăr, deoarece consulul francez detesta locul în care fusese numit, ca și toate obiceiurile acestui petic obscur de pământ de la porțile Orientului, dimpreună cu boierii, slujbașii, podinarii și plimbătorile lui - revoltător primitivism! Pha! - ca și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente impresionante, nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni, nici piețe spațioase sau trotuare și nici măcar străzi drepte. Era doar o îngrămădeală aiuritoare de case și biserici prizărite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oprească în dreptul cornului ascuțit de pe frunte. Dariustimo îl privi meditativ. Un astfel de corn îi crescuse și lui, dar nu în afară, ci pe dinăuntru. Rămăsese șocat de rapiditatea cu care dispăruseră cei doi. Oare era deja ceva între ei? Absența lor prelungită îi dădea dureri de cap. Și mintea lui se străduia să vadă dincolo de ziduri și să înțeleagă ce se întâmpla, de fapt, între Regele Soare și Napoleoană pe acolo, pe unde rătăceau împreună. Într-un alt cabinet, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rece. Nicolae umplu cupa, scurse surplusul peste pojghița de gheață, trecu iar prin cămara cu dulapuri, culese o tăviță de argint și reveni în bibliotecă. Numai că acolo... nu mai era nimeni. Îl copleși un sentiment acut de gol, de absență dureroasă. Auzea rumoarea, râsetele și melodia valsului vienez, dar îi pierise tot cheful. Avea în el o enormă tânjire după vremurile în care Luminăția Sa, Poetul, dădea o strălucire și un duh aparte tuturor acestor petreceri. Ceva mai târziu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îmbrobodit pe țar. L-a cumpărat, desigur, așa cum îi cumpără pe toți. Ah, am spus demult: acest om trebuie să dispară! Femeia auzi ultimele lui cuvinte chiar dacă el le strecurase printre dinți și disprețul ei pentru agitația necontrolată și pentru absența oricărei abilități diplomatice din dotarea intelectuală a reprezentantului imperial spori considerabil. Din păcate, consulul nu avea mintea valetului. Julien ar fi priceput din prima că totul galopa acum spre semnarea rapidă a tratatului de pace. Cât despre zaraf... Era curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deschisă spre interior. Acum, însă, ușa aceea era închisă. Apăru, în sfârșit, Dante Negro. Salută cu zâmbetul pe buze, dar comportamentul lui suferise o oarecare schimbare. Era mult mai reținut, mai tăcut. Lăsa să se înțeleagă că îndura destul de greu absența Marioritzei. Prințul nu se mai îndoia acum, după cele relatate de omul lui Babic, că ea fusese iubita lui de taină. Cu siguranță, pictorul alergase la hanul în care trăsese Marioritza, într-o ultimă încercare de a o reține. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ofer din toată inima. Medicul Guibert a preparat esența, după o rețetă agreată de... Nu mai are importanță! Sper s-o primiți. Aș fi încântat. Vedeți, prezența ei aici, în atelier, nu-mi mai trezește decât un sentiment răvășitor al absenței. ― Atunci, tabloul?... Portretul acesta?... ― Oh!... Cu el se întâmplă altceva. E ca și cum nu eu, ci ea ar aștepta răvășită de absența mea. Intermezzo informativ: Despre nesperatul prilej pe care o zi de aniversare îl poate aduce în rezolvarea unor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
primiți. Aș fi încântat. Vedeți, prezența ei aici, în atelier, nu-mi mai trezește decât un sentiment răvășitor al absenței. ― Atunci, tabloul?... Portretul acesta?... ― Oh!... Cu el se întâmplă altceva. E ca și cum nu eu, ci ea ar aștepta răvășită de absența mea. Intermezzo informativ: Despre nesperatul prilej pe care o zi de aniversare îl poate aduce în rezolvarea unor mari necazuri din dragoste. La lumina unei lumânări, Guibert curăța un pistol cu meticulozitatea de care poate fi capabil doar un medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în care îl văzuse punând un genunchi la pământ ca să-l ajute pe Mehmed Said Galib să se suie pe cal. Acum probabil va pune genunchiul pentru Kutuzov. Prințul părăsise și el Bucureștiul încă de la începutul lunii mai. Mai ales absența acestuia îl umplea de panică pe marele dragoman. Dacă Manuc, omul care îi cunoștea bine pe turci, plecase tocmai la Sibiu, cum se zvonea, acesta era într-adevăr un semn rău. Prințul mirosise ceva. Dar ce? Privi în jur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mult, dorea să revină imediat acasă. Valetul ridică din umeri. Bine că i-am urnit totuși mintea aia înceată spre cap! Bichon intră în cabinetul consular cu coada între picioare. Tristețea lui profundă căpătă însă accente de jale când constată absența stăpânului. Dar fără un auditoriu capabil de reacție, scheunatul nu mai avea nici un haz. Urcă pe scaunul din spatele biroului. Se suci, se învârti, încercând să scape de mirosul care emana din pielea folosită de tapițer. Ce animal respingător! Pha!... Sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ghemuit, că marginea secerii îi gâdilă nasul, dar merse mai departe fără să-l observe. Nu se opri nici să vadă ce era cu Sampath, sau cu restul familiei, ceea ce era mai bine, pentru că altfel ar fi putut să observe absența lui Pinky, care deja-l aștepta sub tamarin pe Hungry Hop, îmbrăcată și pregătită, conform planului, deși, dintr-un motiv pe care nu putea să-l numească, era într-o dispoziție exterm de proastă. Da, cine știe de ce, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
deznădăjduit. Replica asta trebuie introdusă în context, a răspuns ea obosită. Jake, îi povestești tu sau eu? Cu toate că făcuse deja un pas peste prag, băiatul s-a gândit că nu i-ar fi benefic să fie judecat și condamnat în absență. Așa că s-a întors către taică-su. — În esență... — Stai puțin, l-a întrerupt David. Nu putem să discutăm în sufragerie? Am senzația c-o să trebuiască să stau jos când aud chestia asta. Cu toții s-au întors tropăind în încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceai, a ciripit ea. —Măi, măi, cineva e vesel în casa asta. Fiona s-a întors surprinsă. David stătea în cadrul ușii de la bucătărie și-i zâmbea. Femeia s-a simțit imediat vinovată pentru că era atât de evident de bucuroasă din cauza absenței fiului, dar s-a liniștit repede la gândul că David nu știa, de fapt, care e motivul fericirii ei. Da, zilele însorite întotdeauna mă binedispun, a spus ea arătând cu mâna către fereastra de unde norii se vedeau adunându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]