19,920 matches
-
e incriminat de reacționarism: „Iată un om care dă cu toporul într-o formă de civilizație fără a o înlocui cu nimic. E singurul care mai crede în balega națională și în conul Dinu, cu barbă lungă și cu ciubuc [...]. Acuz pe C. P. nu numai de o totală incomprehensiune a mecanismului istoriei contemporane, dar și de un reacționarism acut”. M. Pp.
STILET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
metaforei. Devine conferențiar, predă istoria literaturii dramatice la Conservatorul „Ion Andreescu” din Cluj. Instalarea comunismului va aduce prima fractură în biografia fostului ilegalist: S. este exclus din învățământul universitar în decembrie 1949, odată cu Lucian Blaga, Liviu Rusu, D. D. Roșca, acuzați de „orientare idealistă”. Își va câștiga existența lucrând ca profesor suplinitor la Școala Medie din Baia de Arieș (1950) și la mai multe licee din Cluj (1950-1955). În 1955 devine secretar de redacție la „Revista de pedagogie” din București, iar
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
păcatelor, combate mai ales negarea păcatului originar, susținută de Iulian, citînd mai multe pasaje din cartea acestuia Către Florus. De asemenea, a scris Confutația simbolului de credință a lui Teodor de Mopsuestia (Refutatio Symboli Theodori Mopsuesteni), pe care Mercator îl acuză de nestorianism; pentru a-l combate chiar pe Nestorie, a scris Comparația între doctrinele lui Pavel din Samosata și acelea ale lui Nestorie (Comparatio dogmatum Pauli Samosateni et Nestorii). Se pare că Mercator a rămas la Constantinopol pînă la moartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
libero arbitrio), Prosper spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosper nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume că, sub pretextul doctrinei harului, n-ar fi făcut decît să introducă destinul în viața omului și să elimine liberul arbitru. Punctul central al învățăturii criticilor lui Augustin (pe care de-acum înainte îi vom numi și noi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ceea ce este susținut numai în cercuri restrînse este eretic. Astfel, chiar unii gînditori mari, precum Tertulian și Origen, rămîn în afara Bisericii. Vincențiu împărtășește idei semipelagiene și îl condamnă pe Augustin; înainte de a scrie această operă, el compusese Obiectiones, unde îl acuza pe Augustin de erezie, fapt care îl făcuse pe Prosper să se ridice împotriva lui (cf. p. 000). Totuși, recent au fost descoperite unele Excerpta ale lui Vincențiu, adică un florilegiu de fragmente din Augustin cu subiecte trinitare și cristologice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
G.M. de Durand un argument în favoarea tezei că acest text este reluarea unei scrieri mai vechi a lui Chiril, și nu o operă compusă în timpul polemicii cu Nestorie. Așa cum am spus, reacția lui Theodosius a fost dură: el l-a acuzat pe Chiril că a trimis scrisori separate pentru a produce disensiuni în sînul familiei imperiale; de altfel, violența replicii ne face să ne gîndim că existau realmente niște divergențe acolo, deoarece Pulcheria, cel puțin, trecuse deja de partea lui Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mituri ridicole de poveștile despre creație și despre Adam și Eva și lua în derîdere ideea de a considera drept Dumnezeu unic și suprem un zeu inferior și limitat, așa cum se dovedește a fi cel din Vechiul Testament. Chiril, în replică, acuză religia greacă de propensiune spre mitologie și respinge lectura Pentateuhului ca ansamblu de mituri: „în Sfînta Scriptură inspirată de Dumnezeu nu este nimic fabulos (mythikon), ci totul e pe deplin adevărat” (III: PG 76, 632B). Fie că rămîne la sensul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca de la niște figuri (typoi) ce ne poartă spre adevăr. [...] Cum Legea ce ne-a fost transmisă prin Moise dă naștere formei adevărului, este și ea sfîntă; cu adevărat sfînt este adevărul, adică Cristos, sau taina sa. însă [Iulian] ne acuză că nu considerăm superioară și mai bună venerarea care are loc în umbre și figuri față de cea adevărată, care are loc în spirit” (IX, 969 BC). încă o dată, ca în cazul lui Celsus și Origen (cf. vol. I, pp. 321-325
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea. în noiembrie 449, un arhimandrit din Constantinopol, Eutihie (cîndva prieten al lui Chiril, apoi al lui Dioscor, și nașul lui Chrysaphios) declara că îi consideră nestorieni pe toți cei care afirmau că în Cristos persistă două naturi după unire. Acuzat de Eusebiu de Dorileos (cf. p. 000) și invitat de Flavian să se dezvinovățească, Eutihie s-a prezentat abia la a treia convocare și a fost condamnat ca apolinarist la 22 noiembrie. Dioscor din Alexandria i-a luat apărarea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
intitulată Makariou Magnêtos Apokritikos ê Monogenês pros Hellênas, ceea ce pare să însemne: De Macarie Magnesianul: Cel ce dă răspunsuri sau Unul-născut la greci. Autorul ar putea fi Macarie, episcop de Magnesia, care, după cum spune Fotie (Biblioteca, cod. 59), l-a acuzat la sinodul de la Stejar din 403 pe episcopul Heraclid de Efes, hirotonit de Ioan Hrisostomul; totuși, acel Macarie era un adversar al lui Origen, lucru care nu se potrivește cu opera găsită la Atena. Aceasta e citată pentru prima oară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Schwartz, dar susținută de F. Diekamp) în opera lui Facundus de Hermiane (Apărarea celor Trei Capitole IV) și la Pelagius (care le-a preluat de la Facundus); bogate în reminiscențe biblice, fragmentele se caracterizează prin duritatea limbajului cu care Chiril este acuzat că hulește. Opoziția față de Chiril nu pare însă să se fi asociat și cu o atitudine în favoarea lui Nestorie. Un citat din Ioan Damaschinul ne furnizează un fragment din al doilea logos al unei scrieri compuse pentru (mai puțin probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Hrisostomul, din al cărui cerc de prieteni Palladius făcea parte. A fost implicat în tragica depunere a lui Ioan Hrisostomul din 403-404; potrivit lui Fotie (Biblioteca, cod. 59), Paladius și Heraclid din Efes, amîndoi prieteni ai lui Ioan Hrisostomul, au fost acuzați de origenism la sinodul de la Stejar din 403, iar mai tîrziu aceeași acuzație le-a fost adusă și de Ieronim (Dialog împotriva pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni „într-o celulă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Iosif, sau descrieri macabre, cum este aceea a potopului sau a învierii lui Lazăr, ori monologuri patetice, cum este cel al Sarei care plînge pentru că se așteaptă ca Isac să fie omorît, sau cel al văduvei din Sarepta care îl acuză pe Ilie că a provocat moartea fiului ei. Multe dintre aceste teme sînt specifice producției de omilii din Siria și se găsesc, de exemplu, la Efrem. Toate acestea arată cît de strînse și de fecunde erau raporturile dintre omilie și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fotie aceasta putea fi citită în întregime; Fotie apreciază stilul prețios și elegant al operei, însă observă că ceea ce povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și îi acuză și îi insultă pe ortodocși, astfel încît, conchide Fotie, „istoria lui nu e atît o istorie, cît o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40). Judecata lui Fotie este în esență exactă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
istorice, pot fi considerate ca atare în sens larg și biografiile scrise de Zaharia. Și acestea s-au păstrat în traducere siriacă. Cea mai cunoscută e Viața lui Sever de Antiohia, în esență o scriere în apărarea maestrului său monofizit, acuzat de mai multe lucruri, printre care se numără și păgînismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou la sinodul de la Constantinopol din 536. Zaharia povestește viața lui Sever pînă la numirea acestuia ca patriarh de Antiohia în 512
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu implicitele puteri discreționare, așa zicând spre a nu crea un brusc disconfort societății. Tineretul, partidele istorice renăscute, preconizau reforma dură, radicală, cunoscându-i prețurile, dar contând pe rapiditatea operației. Aceasta, la rândul ei, făgăduia o spectaculoasă redresare. Scheme abstracte, acuzând interese opuse, într-o perspectivă de anvergură, întruchipând trecerea de la un regim totalitar, pietrificat, dar intrat în reflexe, la democrația liberală a tuturor inițiativelor. Electoratul a votat cu repetiție calea moale, care a început, de îndată ce și-a dat pe față
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
ca să zicem așa, politizante, ale tuturor poeților de atunci, mai ales aceștia care sînt și astăzi cunoscuți - Jebeleanu, Boureanu, răposatul Cicerone Theodorescu, Geo Dumitrescu și alții, care ei înșiși au uitat de mult ce au scris pe atunci". A fost acuzat Beniuc de prosovietism? Ei bine, el se scutură de această incriminare cu care s-ar fi mîndrit altădată, ce nu mai rima însă cu național-comunismul, susținînd că a primit "indicații prețioase" exclusiv din partea ocupantului intern, cum ar fi zis Goma
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
pe tema cu pricina. Dar ce dovedește asta?" (s.m.). Într-adevăr, nu dovedește prea multe, însă acest final produce dezvăluirea unei rețele de posibilități (nici una mai posibilă decît alta), a unui fractal construit după toate regulile. Fiecare personaj poate fi acuzat de "complicitate" cu naratorul în actul de reabilitare a ficțiunii. Din fiecare punct romanul își poate dezvolta excrescențe perfect valabile - o sugestie o dă chiar Igor în disputa de final cu tatăl-narator: "Tăticule,[...], tu i-ai vîrît în cap lui
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
ar avea de pierdut prin perpetuarea unor asemenea legături. Dar tot Cornel Nistorescu bagă de seamă că PDSR își ia adio (? semnul pus de Cronicar) de la PRM, vîrînd în aceeași oală și partide ca PNȚCD sau UDMR, pe care le acuză de "extremism". Din acest punct de vedere, mesajul adresat de PDSR partidului condus de Corneliu Vadim Tudor nu e atît de limpede pe cît crede Cornel Nistorescu. Fiindcă dacă PDSR acuză de extremism un partid ca PNȚCD sau UDMR, aflat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
și partide ca PNȚCD sau UDMR, pe care le acuză de "extremism". Din acest punct de vedere, mesajul adresat de PDSR partidului condus de Corneliu Vadim Tudor nu e atît de limpede pe cît crede Cornel Nistorescu. Fiindcă dacă PDSR acuză de extremism un partid ca PNȚCD sau UDMR, aflat sub conducerea moderaților e greu de priceput ce mai consideră drept extremism partidul d-lui Iliescu. * Declarația d-lui Teodor Meleșcanu că PDSR s-ar afla la originea situației grele în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
național-țărăniști, social-democrați și comuniști... Monarhia acceptă bucuros, aș zice entuziast, să colaboreze cu fracțiunile odioase pînă în clipa aceea, tuturor regimurilor precedente, necum dictaturii lichidate. Vă aduceți aminte. Crima cea mai grozavă, de care o jigodie de intelectual putea fi acuzată, era comunismul... Trusa politicii oficiale și presa dispuneau de o culpă de nuanță: iudeocomunismul. Dacă ne referim la epoca acestor aberații se mai găsește masoneria. Toate ziarele aveau o sfîntă oroare de aceste trei, patru crime împotriva republicii domnilor Stelian
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
DILEMA e nevoit, din motive financiare, să-și întrerupă apariția sub patronajul Fundației Culturale Române. Într-o notă publicată în nr. 30, redacția își ia la revedere pînă cînd va găsi noi surse de bani. Fără să dramatizeze și să acuze, suspendatul își face un scurt bilanț după doi ani și jumătate de apariție lunară în care și-a format cititorii lui (Cronicarul printre ei): Am vrut, din capul locului, să scoatem o revistă nedoctrinară, chiar dacă înclinațiile ei au mers către
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
între pura expresivitate și retorica intrinsecă a motivului, Vlad Ciobanu sugerează și cel de-al doilea nivel al diversificării deja amintite; acela formal, care determină, pînă la un punct, chiar anumite oscilații stilistice. Expresia seacă, aproape rigidă, din lucrările mai acuzat grafice, își pierde orice relevanță - și chiar orice amintire - în spațiile subtil construite cromatic în care, concomitent cu exprimarea unui lirism spontan, dispar crispările de a spune lucruri cu orice preț importante. Chiar dacă diferită în esență, sculptura se înscrie și
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
multe și „proliferarea ionesciană” e o expresie folosită din ce în ce mai frecvent în vocabularul criticii. Pe măsură ce piesele lui atrăgeau un public tot mai numeros, s-au intensificat și controversele. Atacul declanșat în 1958 de Kenneth Tynan, un proeminent critic britanic, care îl acuza de formalism, a provocat riposta dramaturgului în ziarul „The Observer”: „Înnoirea limbajului înseamnă înnoirea concepției și a viziunii înseși a lumii”, I. proclamând însă necesitatea unei întoarceri la marile mituri ancestrale, la arhetipurile care au dat profunzime operelor lui Eschil
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
de cuvinte învălmășite, rumoarea lor dezarticulată. Procedeul, atingând uneori virtuozitatea, funcționează, de la un moment dat, în gol. Căci, într-o formă insolită, B. compune un roman clasic, centrat pe un personaj aflat într-o situație specială: proprietarul Alexandru Padeș este acuzat că și-a ucis administratorul. Polifonia vieții este redusă, astfel, la un studiu de caz. Tulburarea percepției, dedublarea, trecerile succesive prin stări de halucinație, delir și hipnoză sau de limpezime și luciditate tind să devină adevărate teme ale romanului. Teza
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]