10,318 matches
-
de parcă se temea că soția nu mai era acolo. Ea se întindea în pat lângă el, îl mângâia pe frunte și-i vorbea, în șoaptă, până când adormea la loc. N-am înțeles niciodată ce i spunea. Probabil o poveste de adormit copiii. Atunci, într-o sâmbătă dimineața, în timp ce soția lui se afla la baie, i-am vorbit. Părea că mă vede pentru prima oară. I-am spus, alegând cu grijă cuvintele, ca să nu-l rănesc, că nu e bine ce face
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
bine, te duc să vezi, să-ți arăt unde am boxat. N-a mai avut timp să mă ducă în Canada... A urmat a treia operație de extirpare a tumorilor. De data aceasta, deși anestezia a fost tot locală, am adormit în timpul intervenției. Când m-am trezit, mă aflam, întins pe patul cu rotile, pe un hol. Am început să-mi mișc capul. În stânga era un perete, iar în dreapta, o ușă deschisă. Scena care urmează cred că este una dintre cele
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
își ascuțea cuțitele. Mă prinsese, mă dusese în fața bisericii și se pregătea să-mi dea mațele afară. Să-mi facă autopsia. Cineva, o femeie, s-a aplecat deasupra mea. A zâmbit și mi-a spus că în cinci secunde voi adormi. Am privit-o în ochi. — Dacă mă voi trezi, mi-aș dori să văd aceiași ochi luminoși pe care-i văd acum. Au fost ultimele cuvinte. În cinci secunde am adormit. Mi-am revenit în jurul orei zece noaptea. M-a
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
și mi-a spus că în cinci secunde voi adormi. Am privit-o în ochi. — Dacă mă voi trezi, mi-aș dori să văd aceiași ochi luminoși pe care-i văd acum. Au fost ultimele cuvinte. În cinci secunde am adormit. Mi-am revenit în jurul orei zece noaptea. M-a trezit o voce de femeie, care striga, repetând la nesfârșit, aceleași cuvinte: — Treziți-vă, domnule! Părea că femeia aceea se afla la mare depărtare și că sunetele erau obligate să depășească
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
speciale și bea lapte, care este băutura lui preferată. Nu le are cu alcoolul, ca alții. După ce-și pune burta la cale, Bubu se culcă din nou. Vorba lui Gruia: „Cum mănâncă, cum se culcă; cum se culcă și adoarme; cum se scoală, iar i-i foame”. Lo- cul preferat este biroul lui Christian. Când vezi cât de profund trage la aghioase, poți zice că aduce a parlamentar. Sau chiar a ministru. Fie și director de mare agenție. Cine mai
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
să le avertizeze, după cum rezultă din Raportul din 14 martie 1983: "Anterior avertizării lui Steinhardt Nicu Aurel au fost avertizate Goldstein Ella și Vanzurec Domnica...". În urma acestor avertismente Steinhardt întrerupe pentru o vreme corespondența cu cei din exil, pentru a adormi simțurile Securității. Abila manevră se dovedește, din nou, câștigătoare, astfel că în 10 mai 1983 Securitatea consemnează: "Din materialele informative obținute după avertizare rezultă că măsura avertizării a avut efect, întrucât Steinhardt Nicu Aurel și celelalte persoane avertizate au renunțat
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Așa cum am scris și mai sus, Steinhardt nu renunță în totalitate la schimbul epistolar și nici la cel de colete cu cei aflați în exil, doar că trimitea fel și fel de mesaje care să potolească, dacă nu chiar să adoarmă, acest monstru care se chema Securitate. Dovadă în acest sens stă Nota privind urmărirea și interceptarea corespondenței și relațiilor lui Nicu Steinhardt din 24 iulie 1987 (documentul 94) în care se precizează că monahul de la Rohia "a lăsat instrucțiuni menajerei
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pe care le mai face pentru noi. Nu mai putea mânca. O urmăream tot timpul. Chiar dacă se enerva și țipa la mine și mi se făcea frică că iar mă bate, nu plecam. Seara stătea liniștită în camera ei să adormim noi. Adormea Timeea. Eu o pândeam. După ce credea că dormim amândouă, închidea ușile și se retrăgea în bucătărie. Plângea. Spunea că nu mai poate de durere. Intram peste ea. Ne priveam în ochi. Îmi zicea: „ Nu cred că mai pot
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
le mai face pentru noi. Nu mai putea mânca. O urmăream tot timpul. Chiar dacă se enerva și țipa la mine și mi se făcea frică că iar mă bate, nu plecam. Seara stătea liniștită în camera ei să adormim noi. Adormea Timeea. Eu o pândeam. După ce credea că dormim amândouă, închidea ușile și se retrăgea în bucătărie. Plângea. Spunea că nu mai poate de durere. Intram peste ea. Ne priveam în ochi. Îmi zicea: „ Nu cred că mai pot duce atâta
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
a mai fost singură nici o secundă. Ori eu, ori Timeea stăteam cu ea. Lângă canapeaua ei în sufragerie am așezat un fotoliu pat. Eram atât de obosită încât mi se închideau ochii de somn. Beam cafea întruna numai ca să nu adorm. Îmi doream enorm să fiu prezentă când pleacă. Într-o noapte, s-a ridicat în picioare pe canapea, practic lipită, o sprijinea canapeaua, vroia să meargă la bucătărie. M-am speriat când am văzut o în picioare. Am rugat-o
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
piept. Eram nervoasă pe mine că îi dădusem o bucată mică de ciocolată și sigur i se oprise în gât. La unu jumătate eu îi făceam aerosol. Tot hârcâia. Am privit-o până la patru dimineață, când am căzut frântă, am adormit. Dimineață la șapte și ceva m-a trezit fata să mă întrebe dacă merge și ea la școală în prima zi și de ce face mamaia așa. I-am dat fetei haine să se îmbrace și a plecat singură la școală
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Nici pomeneală! Întregul poem îi aparține lui. Numai refrenul e al meu. De aceea e stângaci. (De departe se aude un svon care crește). Pepper: Ăsta este cântecul tău de lebădă, Tom Hull. Hull: Dimpotrivă. De leagăn. Dar care, în loc să adoarmă, trezește. (...) (se repede și deschide fereastra. În stradă trec flamurile albastre ale tinereții). Nu, cântecul nu va fi uitat. Îl cântă toți oamenii. Mâine va trece în Europa. Va fi pe buzele tinerilor la Festival. La București, cântat în toate
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prima și ultima strofă: "Părinți mei au fost iobagi Coborâtori din sclavi din evul mediu Credeau în Dumnezeu, în magi Și așteptau un soare cald și pentru dânșii. Mâncau apoi o ceapă, usturoi, Cu mămăligă rece, de cu seară, Și adormeau cu toți, ca niște boi, Cu mugete și balele la gură". Probabil că statutul de coborâtori din sclavii evului mediu i-ar fi lăsat indiferenți pe părinții poetului, necunoscători de istorie, dar mari mâncători de ceapă și usturoi. Mă îndoiesc
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
măsură încercări de tip eroic. De data aceasta este vorba de o probă de ordin "spiritual", căci numai o forță excepțională de concentrare poate să-1 facă pe un om capabil să rămână "treaz" șase zile și șapte nopți. Dar Ghilgameș adoarme îndată și Utnapiștim exclamă sarcastic: "Priviți-1 pe omul cel tare care caută nemurirea: somnul, ca un vânt puternic, a năvălit asupra-i!" (203-204). El doarme șase zile și șapte nopți fără întrerupere, și când Utnapiștim îl trezește, Ghilgameș îl mustră
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
om în grădină "ca s-o lucreze și s-o păzească" (2: 15 sq.). Apoi, Iahve a făcut animalele și păsările, tot din lut, le-a adus la Adam și acesta le-a dat nume5, în fine, după ce 1-a adormit, Iahve a luat una din coastele bărbatului și a făurit o femeie, care a primit numele de Eva (ebr. hawwâh, cuvânt solidar etimologic cu termenul desemnând "viață"). Exegeții au remarcat că povestirea iahvistă, mai simplă, opune, nu "haosul" acvatic lumii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
precizat semnificația originară a pietrelor ridicate (massebah), deoarece contextul lor religios este diferit. O piatră poate mărturisi un legământ încheiat (Facerea, 31: 45; 51-52), sluji drept mormânt (35: 20) sau semnala o teofanie, ca în episodul lui lacov. Acesta a adormit cu capul pe o piatră și a văzut o scară al cărei vârf atingea cerul, și "iată Iahve stătea înaintea lui" și i-a promis acea țară. Trezindu-se, lacov a ridicat piatra pe care dormise și a numit locul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
centrasiatici. Ipoteza a fost respinsă de majoritatea savanților, dar, recent, Geo Widengren a prezentat-o în termeni mai moderați și mai convingători 9. El amintește tradițiile conform cărora Vistaspa utiliza cânepa (bhang) pentru a obține extazul: în vreme ce trupul său era adormit, sufletul călătorea în Rai. În plus, în tradiția avestică, Zarathustra însuși era cunoscut ca "dăruindu-se extazului". El ar fi avut viziunile și ar fi primit cuvântul lui Ahură Măzdâ în timp de transă 10. Pe de altă parte, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de lumină pe care-l poartă ("o slabă lumină") reprezintă stingerea lor ("firav se-ntrebau"). E un fel de revărsare a inconștientului în conștient, o abandonare a fantasmelor derutate în lumea conștiinței care nu poate sau refuză să le organizeze. "adormeau răsturnați în patul apei secate/ pe rând însemnați de Lună cu alb/ pe piele cu cincisprezece carate". Nostalgia trecutului trubaduresc apare și în Ultimul de la 1200. E o reverie declanșată de o "ilustrație veche" sau de proiectarea sinelui într-o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mașini, nu cu zburdălnicia zgomotoasă cu care niște vioaie albine adună mierea de pe flori. I-am văzut pe culegători mîncînd răzlețiți cîte un codru de mămăligă și-o bucată de brînză, în mijlocul aceluiași silnic mutism, i-am văzut apoi seara adormind rupți de oboseală, pentru a reîncepe în zorii zilei următoare corvoada plicticoasă din ajun. Țăranii culeg astăzi viile noastre cu același entuziasm cu care se taie sarea în ocne.[...] Belșugul nu mai rîde decît în casele puținilor bogați, și rîsul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de mult fără să fi avut nici o corespondență de nicăieri. Am deschis plicul și pe cartonul negru-mat era scris cu alb: «Vino pe podul de fier, mîine la ora 3 d.m.»”2) Ceea ce li se întîmplă ulterior naratorilor diferă. Primul adoarme cu „lampa uitată aprinsă pe masă”, somn agitat, în care visează un personaj straniu, amenințător, care așteaptă să-l vadă „încremenit de-a binelea”. După o ezitare, al doilea se decide să dea curs misterioasei invitații. Cei care îl iau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
G. reprezintă, desigur, inițialele unor nume reale, pe care cel ce a scris documentul le cunoștea. Risc întrebarea: V. din numele „poetului V.” nu înseamnă, oare, Vasiliu? Atunci, printre literatorii Bacăului, alt V. nu era. „De-acum pe cărți voi adormi uitat” Cuvintele cu care începe acest vers din „Plumb de toamnă”1) mai figurează de două ori în poem: o dată la începutul primei strofe și o dată la începutul celei de-a patra, ultima, cu același rol,- de subliniere a unei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în lipsa altor ocupații, intelectualului nu-i rămîne decît să se dedice cititului cărților. Prelungită zile, săptămîni, luni, lectura devine însă monotonă, istovitoare. întrucît poetul (un ins „condamnat” la inactivitate) a mai trăit asemenea experiențe, cunoaște rezultatul. De aci anticiparea: „voi adormi”. Dar de ce, oare, adaugă și „uitat”? Pentru că, în „provinciile” lor (de remarcat că termenul „provincie” apare prima dată în „Plumb de toamnă”) și alții vor fi nevoiți să procedeze la fel: se vor izola și astfel legăturile se vor întrerupe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai scrii, iubita mea uitată” (adică la fel de izolată - n. m.)? pune însă mult mai bine în evidență starea sentimentelor lor, ca și identitatea preocupărilor. Cînd - mă întreb recitind poemul - s-au lipit de mine versurile „De-acum pe cărți voi adormi uitat”, „Tot mai citești probleme sociale.../ Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată?”? Anul nu-l mai știu, dar încă de cînd eram tînăr. Atunci le spuneam - direct, nu prin corespondență- în pauzele de cursuri sau în întîlniri întîmplătoare, mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
celei căreia i le adresam, adesea cu subînțelesuri sau cu o nepoliticoasă detașare. Cu trecerea anilor, mi am însușit melancolia lor. Cert, nu teroarea anotimpului m-a determinat ori mă determină să mi le amintesc, ci rarefierea relațiilor avute odinioară. „Adorm pe cărți” cînd alte ocupații (de pildă, călătoriile) nu mai sînt posibile sau îmi apar ca derizorii, cînd n-am chef nici de vizite nici de convorbiri literare, cînd „entertainment”-ul mă plictisește, cînd strada mă enervează. Și pe măsura
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alte ocupații (de pildă, călătoriile) nu mai sînt posibile sau îmi apar ca derizorii, cînd n-am chef nici de vizite nici de convorbiri literare, cînd „entertainment”-ul mă plictisește, cînd strada mă enervează. Și pe măsura consolidării scepticismul meu, „adorm”, tot mai des, pe cărțile ținute aproape, vreo sută încă, pentru confruntări morale și alte nevoi sufletești. Cît despre iubitele din vremuri, uitate sînt toate... Fotografia din 1926 Orășeni înstăriți, părinții lui Bacovia și-au comandat portrete în ulei unui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]