11,393 matches
-
au fost Armata Roșie (comuniștii) și Armata Albă (monarhiștii). Puterile străine, precum Franța, Marea Britanie, Statele Unite și Japonia au intervenit, de asemenea, în război (de partea albilor). În cele din urmă, Armata Roșie a ieșit învingătoare, zdrobind forțele Albilor și ale aliaților acestora, în 1920, (deși elemente mai puțin importante ale monarhiștilor au mai rămas active câțiva ani). În ultimele luni ale anului 1919, succesele din războiul civil l-au convins pe Lenin că era timpul să exporte revoluția în vestul Europei
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
În secolul al XX-lea, a avut relații dificile cu puteri europene și cu Statele Unite din cauza datoriilor externe. Ea a rămas neutră în primii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial, iar spre sfârșitul războiului a trecut de partea Aliaților. În anii '50 ai secolului XX, Venezuela a păstrat legături strânse cu dictaturile existente în America Latină și cu Statele Unite ale Americii. Restaurarea sistemului democratic de guvernare în anul 1958 a generat schimbări semnificative în politica externă a Venezuelei, acestea fiind
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
a fost forțat să se retragă în vestul continentului. Aproape 90% din totalul forțelor invadatoare au pierit în luptele cu armata regulată rusă, cu trupele de partizani, dar și datorită foamei și iernii rusești. În 1813, armata rusă și a aliaților austrieci și prusaci i-a învins pe francezi în bătălia de la Leipzig. Rusia a fost înfrântă în războiul Crimeii din 1853-1856 de către Imperiul Otoman, sprijinit de Anglia și Franța. Țarul Alexandru al II-lea a desființat printr-un decret imperial
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
a zonei. Cele două superputeri au început o luptă pentru dominarea din punct de vedere economic, politic și ideologic a lumii a treia, într-un conflict care a devenit cunoscut ca Războiul rece, care a transformat în inamici pe foștii aliați din cel de-Al Doilea Război Mondial. Stalin a murit la începutul anului 1953, după câte s-ar părea fără să lase instrucțiuni în ceea ce privește persoana care ar fi trebuit să-i succeadă în fruntea statului și partidului. Apropiații fostului dictator
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
armata română, care avea ordin să nu se opună nici-unei inițiative sovietice, a pierdut tot materialul și armamentul de care dispunea (integrat de Armata roșie) dar și zeci de mii de ostași luați prizonieri deși nu mai erau dușmani, ci aliați ai URSS. Mii dintre prizonieri au murit din cauza condițiilor inumane în care au fost ținuți (lipsă de igienă, apă stătută și nemâncare), supraviețuitorii au fost deportați spre gulagul siberian. Câteva sute din deținuții lagărului de la Bălți au rămas în viață
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
proiectul respectiv, susținut de dictatorul italian Benito Mussolini dar ne-concretizat, luând denumirea pompoasă de „Principatul de Pind și Meglen”. „Legionarii” lui Diamandi s-au confruntat după toamna 1943 (când Mussolini a pierdut puterea iar Italia a trecut de partea Aliaților) cu rezistența comunistă greacă „ELAS” care a preluat controlul teritoriilor Vlahe, păstrându-l până la sfârșitul războilui civil grec în 1949. După aceste tragedii care i-au costat scump (în sânge și în bunuri) pe mulți dintre Vlahi, și odată cu încetarea
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Homer. Acestea fac referire la războiul troian din 1200 i.e.n., un conflict dintre ahei și troieni de la sfârșitul epocii bronzului. În acest război se menționează că au participat câteva populații tracice: arcași peoni de pe Axios, ciconi , frigieni și misieni ca aliați ai troienilor. În secolul al XII-lea i.en., izvoarele asiriene menționează o populație nouă așezată în Anatolia, numită "musku", un neam tracic al frigienilor. Pe tăblițele linearului B ce aparțin civilizației miceniene apare numele de "tre-ke-wi" (numele vechi al
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
Atena în condițiile în care avea mari controverse teritoriale cu vecină să , Macedonia, condusă de Perdicas al II-lea . Sitalces chiar s-a căsătorit cu o grecoaică din Abdera. Pe fondul Războiului Peloponesiac, Atena și Sparta au apelat la sprijinul aliaților. Atenienii l-au atras pe Sitalces, făcând două gesturi de bunăvoința: l-au făcut "proxenos" pe Nymphodorus, fratele soției lui Sitalces, devenind astfel oaspeți ce asigurai relațiile diplomatice permanente dintre două cetăți, fiind scutiți de impozite și având posibilitatea de
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
în 342/341 i.en., și pentru a glorifică victoria, clădește orașul Philippolpolis, azi Plovdiv. Tracia a fost anexată Macedoniei, dar se bucura de o oarecare autonomie, păstrându-și dreptul de a emite moneda. În 335 i.en., odrisii erau aliați ai lui Alexandru cel Mare în expediția împotriva tribalilor, iar în 333 i.en., au participat în bătălia de la Issus împotriva perșilor. În timpul lui Lisimah, odrisii s-au revoltat împotriva macedonenilor. În timpul războaielor dintre diadohi de după moartea cuceritorului Alexandru Macedon
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate României sub presiunile Germaniei. "„Ostași! Vă ordon: treceți Prutul!”" Cu acest ordin s-a pornit "„războiul sfânt, anticomunist, drept și național”". La 22 iunie 1941, armata română a trecut Prutul, atacând Uniunea Sovietică, alături de Germania și aliații săi. "„Acest ordin era doar o acțiune de imagine”" deoarece "„ostașii noștri au trecut Prutul când au dat ordin nemții!”" susține istoricul Alex Mihai Stoenescu, ..."„Din acel moment trupele române au intrat sub comanda germană și au trecut Prutul când
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
În paralel, înfrângerea iminentă de la Stalingrad l-a determinat pe Antonescu să se intereseze de o cale pentru ieșirea din conflict. Astfel, din septembrie 1942 și până la 23 august 1944, în numele guvernului de la București, diplomații români au făcut tatonări printre Aliați pentru încheierea unei păci separate. Pe de altă parte, anumiți oameni politici români s-au unit, atrăgându-l și pe rege de partea lor, pentru a obține de la Aliați un armistițiu avantajos. În condițiile puternicei ofensive sovietice de la începutul anului
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
1944, în numele guvernului de la București, diplomații români au făcut tatonări printre Aliați pentru încheierea unei păci separate. Pe de altă parte, anumiți oameni politici români s-au unit, atrăgându-l și pe rege de partea lor, pentru a obține de la Aliați un armistițiu avantajos. În condițiile puternicei ofensive sovietice de la începutul anului 1944, s-au intensificat demersurile pentru încheierea armistițiului. Cele mai importante negocieri s-au purtat la Ankara (septembrie 1943 - martie 1944) și Stockholm (noiembrie 1943 - iunie 1944), din partea guvernului
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
e război de cinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia, vom intra noi și nu se poate să nu intre și America. Până și Japonia va intra. Va fi vai de omenire! Dar de un lucru sunt sigur: că Aliații vor fi definitiv victorioși și că voi vedea cu ochii România Mare. <br> Și vom vedea alte lucruri mari. Vom vedea multe tronuri prăbușindu-se; vom vedea născând atotputernicia Americii; vom vedea preponderența rasei anglo-saxone; vom vedea omenirea făcând un
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
Belgrad; erau împușcați în special evreii, la ordinul generalului Franz Böhme, guvernatorul militar general al Șerbiei. Böhme a impus o regulă aspră că, pentru fiecare german ucis, să fie împușcați 100 de sârbi sau evrei. Belgradul a fost bombardat de Aliați pe 12 aprilie 1944, fiind ucise aproape 1.100 de persoane. Această bombardare a avut loc în ziua de Paști a Bisericii Ortodoxe. Cea mai mare parte a orașului a rămas sub ocupația germanilor până pe 20 octombrie 1944, când acesta
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
la Trecătoarea Calven și la Dornach. Aceasta a ajutat Confederația, iar ligile aliate ale Cantonului Grisunilor au fost recunoscute. Ultimele urme ale jurisdicției Episcopatului de Cora au fost abolite în 1526. Teritoriile cantonului au devenit parte din Republica Elvețiană, dar "aliatul perpetuu" al Elveției devine canton elvețian abia în 1803. Constituția cantonului este dată în 1892. Stemele celor trei ligi originare formează astăzi stema Cantonului Grisunilor. Locuitorii cantonului sunt celebri pentru o delicatesă culinară - carne uscată de vită numită în germană
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
și hinterlandul său. Suprafața Cantonului Geneva este de 282 km². Cantonul este izolat de celelalte cantoane elvețiene. Granițele actuale ale cantonului au fost stabilite în 1815. În 2002 populația cantonului era de 414.300 locuitori. În 1584 Geneva devine un "aliat etern" al Confederației Elvețiene. În timpul Republicii Elvetice, Geneva nu făcea parte din Elveția, ci din Franța. Cantonul Geneva s-a unit cu Confederația în 1815, după ce a fost extins cu teritorii franceze și savoiare la Congresul de la Viena. Patrie a
Cantonul Geneva () [Corola-website/Science/297533_a_298862]
-
acelei regiuni. Actul legal unilateral, nesusținut de nici o conferință internațională, care confirma extinderea autorității suverane a Dublei Monarhii asupra Bosniei și a Herțegovinei a fost cauza apariției crizei bosniace în Europa. În acel moment a devenit clar cât de puțini aliați ar fi avut Austro-Ungaria în caz de război. În 1908, Francisc Iosif I și-a celebrat jubileul de 60 de ani ca Împărat al Austriei. Împăratul Wilhelm al II-lea și aproape toți conducătorii statelor constituente ale Imperiului German l-
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Welschtirol). Germania a recunoscut pericolul că Antanta ar putea atrage Italia în tabăra ei și a îndemnat insistent Austro-Ungaria să accepte cererile Italiei. Prin Tratatul de la Londra, Antanta i-a promis Italiei mult mai mult. Ca urmare, în 1915, fostul aliat al Austro-Ungariei a trecut de cealaltă parte, în speranța că astfel va încheia Risorgimento-ul și că va putea stăpâni ambele maluri ale Adriaticii („mare nostro”). În ciuda fragilității statului multinațional, Armata Austro-Ungară a luptat până la sfârșitul războiului. La începutul conflagrației
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
imperiali și regali. Pentru o vreme a existat chiar teama că rușii ar putea ajunge până la Viena. Amenințarea rusă asupra Ungariei și a altor regiuni vitale ale Dublei Monarhii a putut fi răsturnată pentru prima data în primăvara lui 1915. Aliatul german a intrat în ofensivă pe frontul de est cu forțe puternice și i-a silit în cele din urmă pe ruși să se retragă din Galiția și să predea Polonia Congresului. Cu toate acestea, situația s-a acutizat din
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
se retragă din Galiția și să predea Polonia Congresului. Cu toate acestea, situația s-a acutizat din nou în vara lui 1916, când Armata Comună a înfruntat forțele țariste reîntărite în cadrul Ofensivei Brusilov. Încă o dată Imperiul German și-a sprijinit aliatul aflat la mare nevoie, astfel încât o spargere a frontului austro-ungar de căre ruși a putut fi împiedicată. În 1916/1917, Vechiul Regat al României, un adversar nou intrat în război, a fost combătut tot cu un ajutor german decisiv. Astfel
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
amară împotriva a trei ofensive ale Monarhiei Dunărene. Foarte slăbită, a putut fi învinsă pentru prima dată în toamna lui 1915 cu ajutor german și bulgar, ceea ce a dus la o ocupație prin care a fost deschisă legătura terestră cu aliatul otoman. În ianuarie 1916 a fost cucerit și ocupat și Regatul Muntenegrului. În cele douăsprezece lupte de la Isonzo, Italia nu a reușit să pătrundă în presupusul „pântece slab” al Dublei Monarhii; în schimb, după cea de-a douăsprezecea bătălie, trupele
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
s-au instalat în nord-estul Franței de astăzi și au exercitat o puternică presiune asupra generalilor romani care rezistau cu greu în nord-estul Galiei. După scindarea Imperiului Roman, convertirea la creștinism a căpeteniei france Clovis a făcut din el un aliat al Bisericii creștine și i-a permis să cucerească, la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al VI-lea, mare parte din Galia. Fuziunea moștenirii galo-romane cu aporturile germanice și cu creștinismul a fost lungă și dificilă, francii
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și a obținut, la 10 iulie, puteri depline, lichidând, astfel, cea de a Treia Republică și punând bazele , care a dus o politică conservatoare, tradiționalistă și antisemită, în colaborare cu Germania Nazistă și în ciuda acțiunilor rezistenței din interiorul și . Debarcarea Aliaților, la 6 iunie 1944, în Normandia a anunțat sfârșitul ocupației naziste și începutul eliberării Europei. În total, conflictul a dus la moartea a mai puțini militari ca cel anterior, dar victimele civile au fost numeroase - cel puțin victime civile dintre
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
față de Statele Unite, dorință ce s-a tradus prin păstrarea de către Franța a unui arsenal nuclear și prin retragerea Franței, între 1966 și 2009, din comandamentul integrat al NATO. Între anii 1960 și începutul anilor 2000, Franța a fost văzută ca aliat al lumii arabo-musulmane, critic în raport cu politica statului Israel. Rețeaua reprezentanțelor diplomatice ale Franței este a doua din lume, ea deținând 156 de ambasade și 97 de puncte consulare răspândite pe cele cinci continente. Franța duce o politică activă de ajutorare
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
concentrat trupe noi în Moesia și l-a însărcinat pe arhitectul Apolodor din Damasc să construiască un pod de piatră peste Dunăre la Drobeta. Decebal a încălcat prevederile păcii în 102 și i-a atacat pe iazygii din câmpia Tisei, aliați ai românilor. Senatul român i-a declarat război lui Decebal, declarându-l dușmanul Romei. Războiul a fost reluat în 105. Decebal a fost atacat din mai multe direcții, cetatea Costești fiind asediata și incendiată. Capitala să, Sarmizegetusa Regia, a fost
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]