13,659 matches
-
ținut cont de "semnalul" filipinez și în octombrie 1998 s-a dus la Londra, cu urmările cunoscute!). "Vizita" în Filipine avea să-l coste pe Hernan Cubillos funcția, fiind înlocuit de René Rojas Galdames, diplomat cu o largă carieră, fost ambasador la Vatican, în Argentina și în Spania. Acesta era Chile la sosirea mea în noiembrie 1979 și aceasta era ambasada României la Santiago de Chile! Criză politică, economică și diplomatică în țară și criză de idei la ambasadă! Și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
familie, fără diferențe de frontiere și ideologii. Ne întâlneam des, în vizite sau la acțiuni protocolare, unde treceam rapid de la un grup la altul pentru a putea "afla" cât mai multe. Și aflam! De tot hazul era în asemenea ocazii ambasadorul Chinei! În 3000 de ani de imperiu nu se poate spune că diplomația chineză nu era de înaltă clasă și înalt rafinament, dar ambasadorul chinez de la Santiago parcă venea din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru a putea "afla" cât mai multe. Și aflam! De tot hazul era în asemenea ocazii ambasadorul Chinei! În 3000 de ani de imperiu nu se poate spune că diplomația chineză nu era de înaltă clasă și înalt rafinament, dar ambasadorul chinez de la Santiago parcă venea din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
poate spune că diplomația chineză nu era de înaltă clasă și înalt rafinament, dar ambasadorul chinez de la Santiago parcă venea din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, stătea un sfert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, stătea un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea însoțit de un translator de spaniolă și unul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
uiți și care priveau, cu ochii în pământ, avalanșele de complimente ale "forțelor navale inamice"! Mai erau și invitațiile la dejunuri de lucru și la dineuri, venite din partea altor șefi de misiuni cu care întrețineam relații cordiale: Decanul Corpului Diplomatic, ambasadorii Franței, Spaniei, Turciei, Israelului, Greciei, însărcinatul cu afaceri al Italiei... Îmi amintesc de scena primei mele întâlniri cu ambasadorul Israelului. Aveam fixată vizita de prezentare la ora 11,00, la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la dejunuri de lucru și la dineuri, venite din partea altor șefi de misiuni cu care întrețineam relații cordiale: Decanul Corpului Diplomatic, ambasadorii Franței, Spaniei, Turciei, Israelului, Greciei, însărcinatul cu afaceri al Italiei... Îmi amintesc de scena primei mele întâlniri cu ambasadorul Israelului. Aveam fixată vizita de prezentare la ora 11,00, la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în salonul elegant de primiri, a apărut ambasadorul, m-a invitat să iau loc, au sosit cafelele, sucurile și fursecurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu afaceri al Italiei... Îmi amintesc de scena primei mele întâlniri cu ambasadorul Israelului. Aveam fixată vizita de prezentare la ora 11,00, la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în salonul elegant de primiri, a apărut ambasadorul, m-a invitat să iau loc, au sosit cafelele, sucurile și fursecurile și l-am întrebat pe ambasador în ce limbă putem conversa în franceză, engleză, germană sau spaniolă. Mă specializasem deja în limba lui Cervantes, nu "fluieram", cum îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prezentare la ora 11,00, la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în salonul elegant de primiri, a apărut ambasadorul, m-a invitat să iau loc, au sosit cafelele, sucurile și fursecurile și l-am întrebat pe ambasador în ce limbă putem conversa în franceză, engleză, germană sau spaniolă. Mă specializasem deja în limba lui Cervantes, nu "fluieram", cum îmi spusese cineva la plecarea din București, dar mă descurcam. Spre surprinderea mea, Excelența Sa, cu un zâmbet, mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
metri și circumferințe de 2-5 metri, dintr-un asemenea uriaș putându-se obține 40-80 metri cubi de masă lemnoasă! "Araucarias" aveam să întâlnesc și în sudul Braziliei, în statul Parana, dar și în Mexic, unde se spune că pe la 1890 ambasadorul chilian i-a făcut cadou președintelui Porfirio Diaz câțiva arbori aduși cu vaporul, acum fiind extinși în mai multe zone. "Araucaria" își trage numele de la indienii araucani-mapuches care consumă semințele copacului ("fructul" o minge de cca 20-25 cm în diametru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Argentina și apoi în Franța, călătorind în India, China și URSS, unde în 1953 i se acordă Premiul Stalin pentru pace. În 1970 este propus candidat la alegerile prezidențiale din Chile, dar cedează în favoarea prietenului său Salvador Allende. Este numit ambasador în Franța, post pe care-l părăsește în 1972, după doi ani și jumătate, pe motive medicale. Moare la Santiago de cancer, la 23 septembrie 1973, fiind înmormântat cu maximum de discreție, autoritățile militare temându-se de izbucnirea unor demonstrații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
merită! M-am lăudat cu el față de amic, primind replica: "Ai fost fraier, dacă-mi spuneai, te duceam eu undeva și-l luai la jumătate de preț!". Aveam să țin minte sfatul său, și peste 20 de ani, când eram ambasador la Montevideo, înainte de a cumpăra ceva mă gândeam de două ori! În perioada șederii la Montevideo, luam masa la un mic restaurant din apropierea clădirii unde avea loc reuniunea. Consultasem în prealabil listele de prețuri și m-am oprit la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
șoptindu-i tovarășului ministru: "S-a întors Macovei". De întors, mă întorsesem, la încheierea misiunii, cum era și normal, dar de ce era întoarcerea mea atât de interesantă pentru ministru? Când am intrat în secretariatul direcției și apoi la director (regretatul ambasador Corneliu Bogdan), am remarcat și acolo un sentiment de "ușurare" (perceput ulterior și la colegii din direcție și la alți "oameni de bine"). L-am întrebat ca atare pe ambasadorul Bogdan ce-i cu "s-a întors Macovei" și acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am intrat în secretariatul direcției și apoi la director (regretatul ambasador Corneliu Bogdan), am remarcat și acolo un sentiment de "ușurare" (perceput ulterior și la colegii din direcție și la alți "oameni de bine"). L-am întrebat ca atare pe ambasadorul Bogdan ce-i cu "s-a întors Macovei" și acesta a răspuns: "Dragul meu, suntem în Ministerul de Externe, unde din păcate circulă tot felul de zvonuri, care de care mai fanteziste". Cunoscându-ne bine unul cu altul, am insistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aflați de multe ori în situații critice, în ultima parte a mandatului negociind chiar cu autoritățile chiliene deschiderea la Santiago a unui Birou comercial al RDG. Nemții, fie ei și RDG-iști, au arătat ca pot fi protocolar la înălțime ambasadorul RDG a cerut o audiență ministrului Ștefan Andrei, în cadrul căreia a prezentat o scrisoare de mulțumire a ministrului de externe al RDG, redactată în numele Guvernului, prin care se aduceau mulțumiri "tovarășului Vasile Macovei, însărcinat cu afaceri, pentru modul exemplar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cunoștințe și pentru colocatarii din bloc! Cu "onoarea" cât de cât aranjată, m-am prezentat la 1 februarie 1983 la ONT. Acolo și mai sus, în Ministerul Turismului, aveam să-mi întâlnesc unii colegi exilați înaintea mea, respectiv 3 foști ambasadori, câțiva foști diplomați și doi foști colegi de la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale. Eram, cum s-ar spune, "în familie", ceea ce m-a mai liniștit. La ONT Carpați București am fost repartizat la Serviciul Relații 2, ce avea în componență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mine reveniți din "exil", în frunte cu directorul Stelian Oancea. Diplomat excelent, cu o largă experiență și o vastă cultură, scriitor de talent, un om integru, plăcut, un foarte bun coleg, avea să facă după '90 o frumoasă carieră, fiind ambasador în Argentina și Spania (două misiuni) și Secretar de stat. După Decembrie '89, Direcția culturală și în general Ministerul de Externe se cam "depopulase", mulți "ochi albaștri" fiind urgent "lăsați la vatră". În ultimii ani, MAE devenise un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ne facem bagajele a izbucnit un conflict cu Irakul, care de câteva ori pe zi expedia în Israel rachete (de fabricație sovietică), ce nu făceau mari pagube, dar creau suficientă panică, existând probabilitatea de a fi "rachete chimice". Ca atare, ambasadorul Israelului a solicitat o audiență la Adrian Dohotaru, la care am asistat, și a ridicat problema amânării deplasării având în vedere "starea de război". Poetul Dohotaru tânjea însă după țara "Psalmilor" lui David și a "Cântării Cântărilor" și la înregistrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ca bun diplomat, am mai adăugat că prezența delegației române în Israel în această perioadă va fi un semn de situare a țării noastre pe aceeași poziție constantă de susținere a menținerii păcii în Orientul Mijlociu. Și secretarul de stat și ambasadorul am avut impresia că s-au uitat admirativ la mine pentru aceasta soluție "à la Solomon", dar, oricum, ambii au răsuflat ușurați: Dohotaru pentru a păși pe urmele Reginei din Saba, iar ambasadorul pentru realizarea unei importante acțiuni bilaterale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în Orientul Mijlociu. Și secretarul de stat și ambasadorul am avut impresia că s-au uitat admirativ la mine pentru aceasta soluție "à la Solomon", dar, oricum, ambii au răsuflat ușurați: Dohotaru pentru a păși pe urmele Reginei din Saba, iar ambasadorul pentru realizarea unei importante acțiuni bilaterale și pentru o "telegramă" de substanță către Ierusalim. Și am plecat! La aeroportul din Tel Aviv, după salutul de rigoare, ni s-a înmânat fiecăruia câte o mască de gaze, pe care am ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
construcție din secolul al XVII-lea. Cu sprijinul ambasadei am avut câteva runde de discuții la Ministerul de Externe și la ministerele culturii și învățământului, pregătind semnarea noului Acord de colaborare cultural-științifică. Într-o zi de duminică am plecat cu ambasadorul la Korcea, în munți, zonă cu concentrație aromână. Între cele două războaie mondiale statele balcanice se înțelegeau mai bine, noi având în Grecia, Bulgaria, Albania, Serbia școli, biserici, centre culturale... Odată cu comunismul, toate astea au dispărut, instaurându-se peste tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Odată cu comunismul, toate astea au dispărut, instaurându-se peste tot un naționalism exacerbat. Așa au dispărut și în Albania așezămintele românești. Pe drum, cam la fiecare sută de metri, apărea câte o cazemată de formă rotundă ca un "igloo" eschimos. Ambasadorul, care-și făcuse studiile universitare în Albania, plus două stagii de diplomat la Tirana, mi-a explicat că respectivele cazemate, răspândite cu miile peste tot, făceau parte din pregătirea poporului albanez pentru războiul total, împotriva tuturor. După cum se știe Albania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trezit în luptă și împotriva Chinei. De reținut că singurii "apropiați" în această situație rămăseseră pentru albanezi numai românii! La Korcea aveam întâlnire cu primarul și cu un grup de aromâni. Fiind duminică și până la întâlniri mai având o oră, ambasadorul m-a invitat în piață, unde avea "sarcina" să cumpere niște brânză. L-am însoțit cu plăcere, piețele fiind peste tot, indiferent de latitudine și longitudine, unul din obiectivele mele de interes. Tot discutând printre tarabe despre "obiectul" marketingului nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru tipărirea unui ziar. Cea mai nostimă realizarea a fost că, fiind în preajma Paștelui și fiind în excelente relații cu minunatul Patriarh Teoctist, Dumnezeu să-l odihnească, am determinat trimiterea în Albania a unui autocar cu preoți. Am aflat de la ambasador ulterior cum s-au desfășurat slujbele: ca în vremea creștinismului timpuriu, în câmp, neexistând biserici, preoții și credincioșii aromâni fiind "asistați" de pe margine de ortodocși greci, care, în numele lui Hristos și al prieteniei greco-române, aruncau cu pietre în "ai noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Pentru realizarea unei prezențe culturale constante și de calitate în străinătate, inclusiv în mediile emigrației, se înființase la Guvern un departament special, condus de un demnitar cu rang de Secretar de stat, fiind numit în acest post un medic, ulterior ambasador în Franța și Grecia, persoană "fină", care însă, pe mine personal, m-a decepționat. Departamentul fusese populat cu vreo 30 de juni și june, care nu știu cu ce se ocupau, dar primeau niște lefuri de 3-4 ori mai mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]