15,743 matches
-
o experiență despre care noi nu voiam să credem c-a fost adevărată. Vocabularul nostru se compunea din fragmente din germana infanteriștilor, pe care o imitam: „Câini strâmbi ce sunteți! Pișăcioșilor! Ce șmotru aș face io cu voi!“. La început, americanii râdeau de luptele noastre verbale. Cei cărora le spălam vasele erau GIs albi. Ceilalți GIs, cei din compania de alături, erau înjurați de ei ca niggers. Tinerii evrei și cu noi auzeam asta fără o vorbă, fiindcă cearta noastră se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scurtă vizită la Dachau în scopul reeducării, a spus, după ce fuseserăm conduși pas cu pas prin tot lagărul de concentrare: „Ați văzut sălile de duș, cu dușurile prin care cică venea gazul? Erau proaspăt zugrăvite, precis că le-au construit americanii după aceea...“ A trecut ceva timp până când am priceput în salturi și am recunoscut ezitant că, fără să știu sau, mai exact, fără să vreau să știu, luasem parte la o crimă care, cu anii, nu a devenit mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca număr, tancuri, avioane și, pe deasupra, și la calorii. Dar fotografiile? Ne certam cu evreii de aceeași vârstă cu noi. „Naziștilor, naziști ce sunteți!“ strigau ei. Noi le răspundeam: „Cărați-vă în Palestina!“. După care iar râdeam la unison de americanii care nouă ni se păreau ciudați, chiar comici, mai ales acel education officer care-și dădea toată silința, neajutorat, pe care-l făceam să se simtă încurcat cu întrebări despre tratamentul disprețuitor la care auzeam cu urechile noastre cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
De îndată ce ne săturam de cearta noastră, se trecea la curvăsăreală verbală, vorbeam despre femei, acele imagini închipuite și de neatins. Dar nu numai noi, POW-ii, și copiii supraviețuitori ai părinților evrei asasinați erau flămânzi după fete, așa cum le visau ei. Americanii, care-și expuneau peste tot pin up-urile, ni se păreau caraghioși. O dată sau de două ori, unul dintre DP-i, pe care ceilalți îl numeau Ben, mi-a strecurat o cutie de tablă plină ochi cu grăsimea groasă de la friptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a știut să pomenească și numele unui colecționar de artă pe nume Floresheim, o cunoștință de-a uneia dintre mătușile ei, considerat colecționar de tablouri de Morandi, iar pe deasupra, când am fost întrebați, am putut da asigurări că nu suntem „americani“, cele două doamne aeriene ne-au deschis drumul spre atelierul maestrului. Acesta nu avea însă de arătat decât pânze goale, întinse pe cadre, dar ne-a asigurat, chicotind ca un spiriduș, că toate tablourile încă nepictate - erau o duzină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
drumul spre atelierul maestrului. Acesta nu avea însă de arătat decât pânze goale, întinse pe cadre, dar ne-a asigurat, chicotind ca un spiriduș, că toate tablourile încă nepictate - erau o duzină și mai bine - erau deja vândute, bineînțeles, unor „americani“. În veranda lui folosită ca atelier am văzut pe mese și pe rafturi numai vaze, urcioare și sticle adunate în grupuri, care stăteau pe niște podiumuri joase într-o ordine parcă întâmplătoare. Ele slujiseră, în decursul timpului, drept modele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dăduseră voie să telefoneze. Mai Întâi la Hickham Field, În Honolulu, apoi la Aerogara Navală din Guam, unde ajunsese la două dimineață și petrecuse o jumătate de oră Într-o cameră care mirosea a kerosen, răsfoind prostit un număr din American Journal of Psychology, pe care și-l luase cu el. La Pago Pago sosise odată cu răsăritul, Îl Îmbarcaseră În grabă pe un elicopter Sea Knight care decolase imediat, Îndreptându-se spre vest, pe deasupra palmierilor și a acoperișurilor de tablă ondulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și așa mai departe. — Și? — Și, În mod evident, e un nonsens. Pentru simplul motiv că există suficientă diversitate În comportamentul omenesc pentru ca problema Înțelegerii, chiar În limitele propriei noastre specii, să nu fie simplă deloc. Diferențele dintre, să spunem, americani și japonezi sunt foarte mari. Pur și simplu, americanii și japonezii privesc lumea cu ochi diferiți... Da, da, spuse Barnes nerăbdător, știm cu toții că japonezii sunt altfel... — ...iar când e vorba de o nouă formă de viață, diferențele pot deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e un nonsens. Pentru simplul motiv că există suficientă diversitate În comportamentul omenesc pentru ca problema Înțelegerii, chiar În limitele propriei noastre specii, să nu fie simplă deloc. Diferențele dintre, să spunem, americani și japonezi sunt foarte mari. Pur și simplu, americanii și japonezii privesc lumea cu ochi diferiți... Da, da, spuse Barnes nerăbdător, știm cu toții că japonezii sunt altfel... — ...iar când e vorba de o nouă formă de viață, diferențele pot deveni literalmente neinteligibile. Valorile și etica acestei noi forme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
frigurilor năpraznice!? Prin jur, cîntece de păsări și apusuri se cereau iubite. Nădăjduitoare, mă aburea respirația celui de alături. Iar eu am pășit încruntat pe lîngă ele călătorind fără să bag de seamă. Turist imbecil! Nici măcar n-am fotografiat ca americanii... „-Ai cugetat stîmb?”-mă întreabă Judecătorul. „-Srtîmb, părinte. Am schimbat formele și culorile între ele. Și binele a devenit rău și răul, salvare. Mi-a fost cruzimea o noblețe și-am îndrăgit magia, să pot schimba lumea, așa, pe placul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic cu tangoul marinarilor argentinieni, dramatismul gen Edith Piaf adus de francezi alcoolici exilați, L’acordeoniste, padam, padam, Milord, și blues-ul nocturn al ultimilor americani coborînd pe țărm cu King Oliver, Scott Fitzgerald și Ben Webster În buzunare, povestind printre sticle de whisky că, demult, un ziarist a sugerat casei de discuri care edita albumele lui Leonard Cohen să pună și-o lamă de ras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care se vorbește la noi În mileniul trei despre televizor și realitate și informație și moartea culturii, de parcă s-ar descoperi cine știe ce continent spiritual, arcul voltaic, America. Uite de cîte ori a fost descoperită, dragile mele cititoare, pînă și de americani. Destul de Întristător străvechiul fenomen actual pe care sîntem obligați să-l inventăm și să-l trăim, care ne arată ca un ecou, ca picătura chinezească, de argint, În creștet, că experiența n-are nici cea mai mică legătură cu realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însă poze frumoase pe copertă, și o strălucitoare suprafață Înăuntru, uneori. În cel mai bun caz scriitorii se iau la Întrecere cu ziarele. Acest cel mai bun caz fiind și cel mai rău. Să mai citim o dată ce-au zis americanii, n-are nici un sens să intri-n concurs cu mass media, e prea mare diferența de greutate, viziune, orientare turistică, o asemenea Întrecere-i ridicolă, o pierzi din start, și mai e și la fel de stupidă ca bîzÎitul curselor de formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lipită pe Sharon Stone În Eyre. Cu un coeficient de inteligență de 154, „Sharon se plasează printre primii 2% cei mai inteligenți oameni din Statele Unite”. E-n grupă cu Oppenheimer. Nu-mi pot imagina cum sînt restul de 98% de americani, cum se exprimă ei. În ce o privește, Sharon Își exprimă Încă din Basic Instinct coeficientul, printr-un unic joc de picioare la secția de poliție, unde i se vede simbolul coeficientului. „Este un thriller erotic cum nu sînt multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și semiprofil și Încadrat de zgomotul obsedant sacadat al morii de apă, În mult mai faimosul western, respectivul caracter e pe cît de fals, pe atît de rapid expediat În involuntar ridicol; ce-i aia bătrînul satului, printre pistolari consacrați, americanii nu au fie sat, fie bătrîni, ori, găsindu-i totuși pe cei din urmă prin cine știe ce periferie demolată de orășel pentru copii, i-au văzut ca lipsiți de orice interes cinematografic pentru că nu știu să tragă cu pușca, așa că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că, În ciuda faptului că românul cult a văzut la video zeci de casete hard-porno, În grup, În noaptea iguanei, lunga noapte polară a iguanei ultimei jumătăți de secol, Direcția Difuzării filmelor continuă să bombardeze cu tenacitate piața ca mai tîrziu americanii Afganistanul, Iugoslavia, Irakul, cu bizarerii unde apar tot felul de dudui tăvălindu-se prin cîmpuri de spanac, realizate În studiouri de mărimea și amploarea unui closet de dentist, cu decenii În urmă, pe vremea cînd lumea era convinsă că binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu una pe cale de-a Începe, cu trei personaje distincte și patru secundare dozate la milimetru, cu un William Hurt de zile mari (ca mai Întotdeauna), calm, solid și fragil, filmul nu face altceva decît să demonstreze că pot și americanii, atunci cînd Îți pierduseși orice speranță, să danteleze filme de o mare frumusețe, europene, aproape rusești. În zilele astea cînd Suharto Își dă demisia, viața omului nu mai face două parale, nici nu mai are cum, prea se moare-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cum pica senin lumina ca din Întîmplare pe bătrîne secundare, pe-un vechi scrin ca la Eisenstein, cum era construită fiecare scenă, fotogramă cu fotogramă, cum se tot umblase maniacal la detalii În fiecare plan, cine dracu’ o fi, un american?, nu, n-ar avea timp să se ocupe de fleacuri, de lumina pornită de jos În sus și-un pic lateral, cu cadre Împărțite-n două de arcușul firelor de praf auriu, și, la o adiere de vînt, văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pereche de Îndrăgostiți și, Între timp, Împarte filmul În anotimpurile lui Vivaldi În care Stanley și Iris ai lui Ritt merg fără să se oprească aproape deloc În fața ecranului, un alt film ce justifică parțial afirmația unui bun prieten că americanii au mari actori și regizori În cel mai bun caz mediocri. Stanley și Iris este o banală poveste de dragoste dintre o Jane Fonda cît se poate de tragică avînd În vedere că tocmai Își pierduse soțul la Începutul filmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu sînge nervozitate, pe peretele meu cu tapet nou! cu floricele, de care mă sprijineam, că eu mă identific cu eroii pînă la confuzie, pînă la tapet, nu aveam cum bănui, nu dădea semne, ce rol uriaș va face În American Beauty, revenim, iar În final Îi taie capul cu ghilotina gingașei soții a blondului Pitt după care oftează atîtea soții care Încă au cap, În vreme ce asta nu rezistă și se lasă nu doar decapitată ci și Însărcinată, o nenorocire nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e că seamănă izbitor cu ce se scria În dramaturgia românească din linia a treia În perioada interbelică (1877 1914). Simplul fapt că omul vine din Basarabia este automat un atestat de valoare. Lucrul ăsta trebuie să-l Înțeleagă și americanii. Îl Înțeleg: În această dramă năprasnică, Păvălache e craiul satului. Bea și iubește pe ruptelea. Prietenul lui cîntă arii rusești la acordeon. Dezrădăcinarea e completă. Într-un moment de iritare, Păvălache Îi sparge armonica. Apar două pretendente la mîna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
moarte. De o incredibilă frumusețe, tandru, pieziș și poetic, tragic, vîjÎind, absurd, cu puternice motoare comice. Personajele: Depp, vărul său Vincent Gallo, unchiul Jerry Lewis, Faye Dunaway și Lili Taylor, copyright 1991 Emir Kusturica, dacă i l-or fi lăsat americanii. Peste care-a venit Emir și a demonstrat În două ore cum se face film În anii nouăzeci, arătînd Încă o dată că tot europenii, de fapt. Subiectul: Johnny, care visează să trăiască printre eschimoși, se-ntîlnește cu Vincent, care privește toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu secerile, grîul se strînge cu combinele, deci recoltăm”. Că vine Paștele. Și, cu toate că de la o vreme plouă cu evangheliști peste țară, exceptînd unele inundații locale, cerebrale, nu s-a semnalat vreo răcorire semnificativă a climatului psihic general. Publicul acestor americani stranii, canadieni și indieni cu bubițe-n frunte este mai totdeauna același, unul bătrîior, năucit de căldură și de-o jumătate de secol de privațiuni, de la jucării pînă la minuni și cărucioare cu roți de cauciuc. Deveniți brusc foarte curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe perete cu roșu În stația de metrou Piața Unirii Doi. Motiv pentru care mi-a fost rușine că sînt american, În sfîrșit s-a schimbat substantivul, s-a terminat cu jena de a fi român sau persan, iar ca american nu te poți Împiedica să te gîndești, văzînd documentarele BBC unde englezii tot cîștigă Al Doilea Război Mondial de cincizeci de ani, că, după lozinca actualizată Nato ber alles, doar o fericită Întîmplare sau calcul supersecret uitat pînă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
documentarele BBC unde englezii tot cîștigă Al Doilea Război Mondial de cincizeci de ani, că, după lozinca actualizată Nato ber alles, doar o fericită Întîmplare sau calcul supersecret uitat pînă și de cei care l-au inventat a făcut ca americanii să nu intre În război alături de Hitler, că și ăla era obsedat de experiențe. E atît de trist, Încît ajunge aproape incredibil și invers. În altă ordine de idei istorice, cred că s-ar putea spune că superficialitatea Înfiptă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]