12,241 matches
-
dreg castele de pietriș/Sfinții iar o pornesc pe jos/Curcubeul leagă orașele...”, Stimmung-ul imaginilor elaborate fiind preferat dicteului. Poemele mai radicale formal și tematic sînt postdatate: cel mai „insurgent” (deși doar în aparență) este mult-comentatul „Cosmopolis“, inclus în majoritatea antologiilor noastre de avangardă („...Danț îndîrjit al vremii care moare”), „Subiect“, datat „1916” (anul debutului Dada), pornește de la „pretextul” comentării revistei Cabaret Voltaire: „Emmy Hennings a scris:/«fata pescarului din Batavia»/(Prin vreme de război simplă veste/de la prietenii mei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai radicalul B. Fundoianu, cu poeme în franceză - în acord, deci, cu cosmopolitismul grupării), Ion Minulescu și soția sa Claudia Millian, Camil Baltazar, Ion Pillat ș.a. Acesta din urmă publică și o traducere din americanul Edgar Lee Masters (autor al Antologiei orășelului Spoon, volum cu care pillatianul Pe Argeș în sus are în comun monografierea lirică a spațiului natal). La rîndul său, Perpessicius - criticul cu cea mai bună imagine în mediile avangardiste - publică versuri originale cu tentă intimistă și traduceri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu bardul provensal Frederic Mistral și rolul lui Marinetti de „ambasador” al literaturii țărilor latine (în particular, al literaturii române)... Rod al unei vizite întreprinse de Marinetti „pe teren” împreună cu un grup de avangardiști autohtoni, flamboaiantul text a apărut în antologia I poeti del futurismo 1909-1940, Scelta e apparato critico di Glauco Viazzi, Longanesi, Milano, 1978, sub titlul „Sonda di Moreni“. Reproducem în cele ce urmează doar fragmentele privind „imaginea României” din reportajul liric al lui Marinetti despre excursia sa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Jacques G. Costin. „Moralismul” avangardist. Fiziologia provincialului în București Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă, iar excepțiile (Mihai Zamfir, mai recent Ov.S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decît să confirme regula. Nici o antologie a literaturii române de avangardă - cu excepția celei a lui Sașa Pană - nu îl include, iar studiile și monografiile existente îl expediază în cîteva vorbe printre epigonii „urmuzieni”. Cu toate acestea, textele sale nu sînt deloc „lipsite de personalitate”, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
publicația va fi deseori semnalată în Contimporanul. Decalajul autohton în materie de stil arhitectonic ar putea fi surmontat - în opinia „contimporanilor” - prin învățarea lecției simplității constructive de la „popoarele civilizate”: „1000 IDEI pentru interior, strînse și publicate de Alexander Koch (Darmstadt). Antologie a locuinței de bun-gust. Arhitectura noastră atît de săracă, cu toate că prea încărcată, va putea învăța mult gustul timpului și frumusețile sale de la aceste popoare civilisate cari au revenit la forma cea mai umilă și geometrică ca expresia rafinată a conștiinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unor „ambasadoare” pariziene relativ eficiente ale literaturii române: în 1931, activa scriitoare, traducătoare, publicistă și militantă feministă Sarina Cassvan-Pas (membră a unei ironizate „academii feminine” franceze, alături de protectoarea sa Elena Văcărescu, de Anne de Noailles ș.a.) publica la Paris o antologie de proză scurtă românească initulată Contes roumains d’écrivains contemporains și prefațată de către contesa de Noailles. Volumul cuprindea textele a 22 de autori, de la M. Sadoveanu și Tudor Arghezi la Ion Vinea... În mod ironic, dezideratul popularizării avangardei românești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă Ma s’a exilat la Viena. Aci apare prima «epopee a mulțimei» de Kassák. Acum se modifică și poezia fiindcă poeții sînt seismografii timpului. O perioadă nouă, o fundare nouă, o limbă nouă se naște cu constructivismul colectiv. Prima antologie a grupării Ma era omul cercetător și ros de neliniște. A doua apărută acum de curînd e imaginea omului nou care s’a găsit. Astăzi mișcarea modernilor din Viena, ai cărei colaboratori sînt L. Kassák, Dery Tibor, Nadas J., Reiter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Moholy-Naghy, a devenit printre celelalte cea mai curată și mai consequentă din Europa”. Poemul „de exil” al lui Kassák este de fapt un prozopoem, un lamento organizat în versete. În pagina de „note” a aceluiași număr este consemnată „a doua antologie Ma”, Boldog hiradás, a lui Tamás Aladár (ed. Ma, Viena) — „una dintre culegerile cele mai reprezentative ale nouii poezii maghiare. Poezie de idei susținute de un puternic sentiment al vieții integrale”. O altă notiță consemnează expunerea la Galeria Sturm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cursuri pentru adolescenți”), conferințe-simpozion, miza fiind promovarea fără concesii a unei arte moderne „purificate și purificatoare”. Programul, editat într-o broșură de 32 de pagini, și manifestul, publicat în Contimporanul nr. 24 din 30 decembrie 1922, inclus, după decenii, în Antologia literaturii române de avangardă, încep prin cîteva diatribe la adresa „prostituării” artei teatrale: „În teatru, arta a decăzut. (...) Teatrul a fost conceput ca o paradă sau ca o sală de baie în care accesul e general și în care artistul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu), Alice Sturza, George Ciprian, Ion Morțun, Petre Sturza și Armand Pascal. Spectacolele s-au bucurat de ecouri favorabile în presa de specialitate (Rampa), dar și de respingeri vehemente; o dimensiune aparte a avut singura „șezătoare” de „poezie vorbită”, intitulată „Antologie Română” și desfășurată pe 23 ianuarie 1923 la Fundația Universitară. Actorii și actrițele Petre Sturza, Ciprian, Morțun, Finți, Semo, Tîlvan, George Vraca, A. Pascal, Lily Popovici, Aura Almăjan-Buzescu, Marietta Sadoveanu, Lina Pascal, Dida Solomon și Getta Kernbach-Popa - o întreagă elită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sadoveanu, Lina Pascal, Dida Solomon și Getta Kernbach-Popa - o întreagă elită actoricească a momentului! - au citit poezii „de la Conachi la Adrian Maniu”, inclusiv texte inedite de Arghezi, Fundoianu, Aderca, Vinea, Ion Marin Sadoveanu, I. Călugăru, Claudia Millian, N. Davidescu. Anunțata „antologie vorbită” a prozei române nu a mai avut însă loc, gruparea încetîndu-și - din lipsă de fonduri - activitatea. Notițele despre poeții „antologați”, scrise de autorii prezenți la șezătoare, urmau să fie adunate într-un volum. Din păcate, nu au apărut decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în „asocieri neprevăzute de cuvinte sau imagini” și „stilizări ilogice, reduse uneori la simple jocuri lexicale”. Stupefiat de faptul că „aceste capricioase aiurări departe de a’l compromite pe autor, dimpotrivă îl supravalorifică”, el constată, pe bună dreptate - citînd din antologia noii poezii franceze de la Ed. Krà - că „s’a răsturnat și sensul noțiunilor”, de vreme ce Tzara e considerat „poet pur”, de o „limpezime proaspătă”... Și conchide atrabilînd ironic: „Cu riscul de a fi socotiți retrograzi, preferăm acestei faze de celebritate europeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că, la „Expoziția de artă română modernă” din octomvrie 1931, București, alături de cele mai clasice tablouri au figurat și cele mai extremiste”. Perpessicius. Refuzul magistraturii critice. Eclectismul artist al unui „registrator” Prezent, sporadic, cu versuri în paginile Contimporanului, inclus în „antologia vorbită” a poeților români pe scena teatrului poetic „Insula”, Perpessicius a fost, practic, singurul critic interbelic important privit cu simpatie în mediile avangardiste. Brăilean, ca și Nae Ionescu;i Mihail Sebastian, viitorii colegi de la Cuvîntul anilor ’20, Dumitru Panaitescu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doi colaboratori ai cercului Vieții noi: Scarlat Struțeanu și Dragoș Protopopescu; în primăvara lui 1923 și-a început activitatea de cronicar literar la revista Spre ziuă, condusă de Felix Aderca. Avînd drept model demersuri precum Meenscheitsdamerung, Symphonie jungster Dichtung (1919), antologia germană a lui Kurt Pinthus, și Anthologie de la nouvelle poèsie française a lui Paul Fort și Louis Mandin (Sagittaire Krà, 1924), cele două volume din Antologia poeților de azi (1925, 1928), ilustrate cu portrete de Marcel Iancu, marchează o dată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
condusă de Felix Aderca. Avînd drept model demersuri precum Meenscheitsdamerung, Symphonie jungster Dichtung (1919), antologia germană a lui Kurt Pinthus, și Anthologie de la nouvelle poèsie française a lui Paul Fort și Louis Mandin (Sagittaire Krà, 1924), cele două volume din Antologia poeților de azi (1925, 1928), ilustrate cu portrete de Marcel Iancu, marchează o dată în procesul de asimilare critică a simbolismului și modernismului autohton. Pentru prima dată, actualitatea poetică - reprezentată exclusiv de poeți în viață - era „panoramată” și impusă atenției publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al lui Perpessicius, mai apropiat de estetismul idealist subiectiv al lui Rémy de Gourmont. Filiația gourmontiană - comună și lui N. Davidescu - a fost subliniată, între mulți alții, și de către E. Simion, în prefața volumelor De la T. Maiorescu la G. Călinescu. Antologia criticilor români: „Din simbolism pornește și critica artistă a lui Perpessicius, avînd ca model disocierile lui Rémy de Gourmont din Les livres de masques (sic!). Esteticește, ea este deschisă către toate fenomenele, privind fără discriminare un poem suprarealist și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiind, în opinia sa, „parțialitatea”. Pledînd împotriva „sectarismului de generație și școală” importat din Occidentul tuturor modelor, Perpessicius își apără - în fața obiecțiilor și propunerile lui Șerban Cioculescu din Adevărul, 1 decembrie 1928 - „eclectismul” comprehensiv ce a stat la baza alcătuirii Antologiei poeților de azi, invocînd exemplul chiar al celor două volume de la „Saggitaire Krà”: „Antologia «Nouei poezii franceze» de la Sagittaire? Dar cetiți prefața așa de plină de rezerve și de bun-simț, criteriul care vrea să urmărească reconstituirea «spiritului modern» în lirica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Occidentul tuturor modelor, Perpessicius își apără - în fața obiecțiilor și propunerile lui Șerban Cioculescu din Adevărul, 1 decembrie 1928 - „eclectismul” comprehensiv ce a stat la baza alcătuirii Antologiei poeților de azi, invocînd exemplul chiar al celor două volume de la „Saggitaire Krà”: „Antologia «Nouei poezii franceze» de la Sagittaire? Dar cetiți prefața așa de plină de rezerve și de bun-simț, criteriul care vrea să urmărească reconstituirea «spiritului modern» în lirica franceză («dacă un cetitor ne-ar întreba de ce nu este modern cutare poem, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apoi atîția fanteziști (Deremé, Carco, Pellerin, Toulet) cari n’au nimic comun cu unanimiștii Romains, Duhamel sau dadaistul Tzara pentru a înțelege că pînă și sectarismul de la „Sagittaire” este relativ și conducîndu-se după legi interioare, pe care numai autorul de antologie le cunoaște” („Două epiloguri la Antologia poeților de azi”, în Opere 3, Mențiuni critice, București, Editura Minerva, 1971, p. 217). Deși mimetismul occidentalizat e respins ca simptom de inadecvare provincială („noțiunea aceasta de generație, de școală și altele ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Toulet) cari n’au nimic comun cu unanimiștii Romains, Duhamel sau dadaistul Tzara pentru a înțelege că pînă și sectarismul de la „Sagittaire” este relativ și conducîndu-se după legi interioare, pe care numai autorul de antologie le cunoaște” („Două epiloguri la Antologia poeților de azi”, în Opere 3, Mențiuni critice, București, Editura Minerva, 1971, p. 217). Deși mimetismul occidentalizat e respins ca simptom de inadecvare provincială („noțiunea aceasta de generație, de școală și altele ni se par sunînd cam fals pe meleagurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prilejul ultimei anchete din Franța asupra criticei și la care au răspuns cei mai de seamă reprezentanți ai ei” (ibid., p. 216). Critica înțeleasă ca formă de artă, abolirea discriminării între „maeștrii criticii” și „critica maeștrilor” prezidează și la alcătuirea antologiei de critică franceză De la Chateaubriand la Mallarmé (1938). Volumul are ca obiect critica scriitorilor francezi romantici și postromantici, iar eșantioanele sînt extrase, adesea, din chiar operele literare ale acestora. Deloc întîmplător, cartea e dedicată memoriei recent dispărutului Albert Thibaudet. Referințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Eminescu - plasați sub zodia „poeților maudits” - fusese făcută și de Geo Bogza, în manifestul său apologetic din unu („Urmuz premergătorul”). Peste decenii, Marin Mincu o va recupera teoretic, „din perspectiva unei istorii a formelor artistice”, în studiul introductiv la antologia Avangardismul poetic românesc. În numărul 1 al revistei Capricorn, chiar lîngă recenzia lui G. Călinescu despre Pagini bizare, Boz e prezent cu un studiu despre Mihai Eminescu, transformat ulterior într-un mic volum litografiat (Eminescu, încercare critică, 1932). Cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
XLIV, nr. 14421, 21 ianuarie 1931, Șerban Cioculescu menționează fugar — într-o notă despre Anul literar 1930 — volumul „regretatului Urmuz”. În ceea ce-l privește pe Vladimir Streinu, acesta se va pronunța indirect, incluzînd cîteva „extrase din proza ciudatului Urmuz” în antologia sa din 1943 (Literatura română contemporană, Ed. Casa Școalelor)... Primul critic important — nu de prim-plan, la acea dată — care s-a pronunțat despre scrierile lui Urmuz este însă G. Călinescu, în primul număr al „bizarei” și efemerei sale „reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestea nu sînt decît glume inteligente, și nimeni nu are pretenția de a le vîrî în marea literatură. Ele au avut însă o neașteptată înrîurire și au slujit la lărgirea conștiinței estetice” („Curs de poezie”, în G. Călinescu, Universul poeziei, antologie cu o prefață de Al. Piru, Ed. Minerva, București, 1971, pp. 36-44). Că au avut o neașteptată înrîurire o arată opera lui G. Călinescu însuși. În mai sus-citatul articol, Nicolae Manolescu observa că literatura acestuia „fiind în cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
populare”. Pe coordonatele literare ale poststalinismului, istoria interbelică se repetă altfel: primul său „profet”, G. Ciprian, îl readuce în atenție pe Urmuz (vezi mai sus), iar primul său editor, Sașa Pană, îl repune în circulație. Mai întîi în 1969, prin intermediul Antologiei literaturii române de avangardă, Cuvînt introductiv de Matei Călinescu, Editura pentru Literatură, București, 1969, apoi prin reeditarea - adăugită - a Paginilor bizare (Editura Minerva, București, 1970). Avangardismul poetic românesc al lui Ion Pop (EpL, 1969) și monografia Urmuz a lui Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]