11,066 matches
-
partea mea. — Stai așa, a strigat el văzând că m-am pus pe Înhățat diverse ziare din vrafurile de la margine. Ești fata cea nouă a Mirandei, nu? Vino Încoace. M-am răsucit pe călcâie și am observat cum Ahmed se apleacă și se vâră cu totul sub chioșc, iar fața Îi devine stacojie de efort. — Aha! a strigat el din nou și a sărit În picioare cu toată agilitatea de care ar fi În stare un bătrân cu ambele picioare fracturate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-mi dau seama cât de ridicol arătam, dar nu suficient de rapid ca să mă și mișc. Ea m-a observat imediat, probabil pentru că se aștepta ca Emily să fie la vechiul ei birou, și a venit spre mine. S-a aplecat peste birou, tot mai aproape de mine, până când a fost În măsură să Îmi vadă Întreg corpul, În timp ce eu stăteam acolo, Încremenită În scaun. Ochii ei, de un albastru strălucitor, s-au mișcat de sus până jos și dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
albă, peste fusta roșie mini din catifea reiată de la Gap, sandalele Jimmy Choo cu cataramele de-acum prinse. Am simțit cum Îmi examinează fiecare centimetru: piele, păr, haine, ochii i se mișcau repede, dar fața Îi rămânea imobilă. S-a aplecat Încă mai mult, până ce fața i-a ajuns la treizeci de centimetri de a mea și am simțit mireasma fantastică a șamponului de salon de coafură și a parfumului scump, atât de aproape, Încât i-am văzut ridurile fine din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a trebuit să mă mulțumesc doar cu revelația că e scundă. Una peste alta, nu fusese prea rău În această primă oră și jumătate. — Ei, nu sunt sigură că aș putea spune chiar așa, am zis eu și m-am aplecat spre el ca să arunc o ocheadă În direcția unui tip super care părea să se ascundă Într-un ungher, lângă masa cu nou-apăruta carte. Dar nu era nici pe departe pe cât de dezgustătoare mă așteptasem. Și-apoi, sunt gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luat mâna de pe ea. A scos un pachet de țigări din buzunarul jachetei negre sport și mi l-a Întins. Am luat o țigară și am scăpat-o imediat pe jos, ca să am ocazia de a-l analiza când se apleacă să o ridice. Țigara a aterizat la câțiva centimetri de pantofii lui lustruiți, cu vârf pătrat, care purtau inconfundabila marcă Gucci, și când s-a ridicat am observat că jeanșii Diesel, prespălați exact unde trebuia, erau lungi, largi În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lifturile de pe Madison 640. Ca de obicei, Îmi uitasem cardul de acces - cel care ne monitoriza toate mișcările, achizițiile și absențele din clădire - așa că a trebuit să intru prin efracție. Sophy nu venea decât la ora nouă, drept care m-am aplecat sub biroul ei să găsesc butonul care deschidea ușile de sticlă și am tras o goană nebună din mijlocul zonei de recepție până la uși și le-am prins Înainte de a se Închide la loc. Uneori eram nevoită să fac treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Am pus jos cafeaua latte, am aruncat o privire În direcția lui Emily, care era prea ocupată, vorbind la trei telefoane, ca să mă observe și am atârnat pielea de șarpe În dulap. Mi-am scos propria haină și m-am aplecat să o arunc sub birou, pentru că a mea ar infecta-o pe a ei dacă ar atinge-o cumva În dulap. Am Înhățat două cubulețe de zahăr și un șervețel din rezerva secretă pe care o păstram Într-un sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ești aici! Două fete În uniforme cenușii cu fuste mini au dat serioase din cap În spatele lui. — Zău? De ce? Nu mă puteam niciodată stăpâni să nu Îl tachinez pe Sebastian, măcar așa, un pic. Era incredibil de lingău. S-a aplecat conspirativ spre mine, surescitarea lui era aproape palpabilă: — Ei bine, știi ce gândește Întreg personalul aici, la Smith and Woolesky, despre domnișoara Priestly, nu? Runway e o revistă așa de nemaipomenită, cu pozele acelea superbe, atât de stilată și, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nas, iar mâinile Îmi tremurau atât de tare Încât am scăpat celularul pe podea. Nu l-aș fi putut scăpa mai repede nici dacă mi-ar fi luat foc. Sebastian, care părea gata să leșine din cauza celor petrecute, s-a aplecat imediat, a ridicat telefonul și mi l-a Înapoiat. — S-a supărat pe noi, Andrea? Sper că nu consideră că am dezamăgit-o! Așa consideră? Chiar așa consideră? Gura i s-a strâns pungă, venele, și așa proeminente, de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
we can“, am continuat eu imediat. „Holdin’ on to one another’s hand. Tryin’ to get away into the night and then you put your arms around me ont we tumble to the ground and then you say...“ M-am aplecat puțin, că l-am văzut pe Mickey, ticălosul pe care Îl cunoscusem În prima zi, Încercând să asculte, iar Eduardo a terminat cântecul: — „I think we’re alone now. There doesn’t seem to be anyone a-rou-ound. I think we
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
E ceva În neregulă? m-a imitat ea În batjocură, cu glas pițigăiat, care nu aducea câtuși de puțin cu glasul meu sau cu vreun alt glas omenesc. Și-a Îngustat ochii până au ajuns niște fante și s-a aplecat mai spre mine, vorbind tot fără să ridice vocea: — Da, e ceva În neregulă. Ceva foarte, foarte În neregulă. De ce a trebuit să mă Întorc În biroul meu ca să găsesc asta pe masă? Era ca atunci când te chinuiești să dezlegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asta o va ajuta să se dezmeticească. Nu mă-mă ssimt prea bine, s-a bâlbâit ea. — Știu, scumpo, știu. Hai să luăm un taxi până la tine acasă, bine? Crezi că poți? A Încuviințat din cap, după care s-a aplecat cu un gest firesc și a Început să vomite. Pe cizmele ei maro și puțin și pe jeanși. Dacă m-ar vedea fetele de la Runway cu prietena mea cea mai bună, am gândit eu aproape involuntar. Am așezat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Washington. Se pare că ei nu vizitează și nu scriu articole decât despre localuri situate În New York. — Și tu Îți Închipui că e amuzant ce spui, Ahn‑dre‑ah? Asta numești tu simț al umorului? Zâmbetul Îi dispăruse și se aplecase Înainte În scaun, cu Înfățișarea unui vultur flămând care se rotește nerăbdător În jurul prăzii. — Ăă, nu, Miranda, m‑am gândit doar că... — Ahn‑dre‑ah, după cum ți‑am explicat de zece ori deja, articolul pe care Îl caut e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a‑mi spune Sigur că o să stai, idioato, iar eu m‑am străduit să Îmi Întorc privirea În altă parte și să ies din galerie. Ilana a venit imediat după mine. — Ce tot spune? a șoptit ea și s‑a aplecat spre mine. Fotografii? E nebună? Ne‑am așezat pe o băncuță incomodă din lemn de pe un coridor Întunecos, simțind amândouă nevoia copleșitoare de a ne ascunde. — A, da. Păi, În mod normal, aș fi petrecut toată săptămâna trecută În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chip de Șarpe: Își odihnea cotul pe bancheta de piele, cu bărbia dură proptită În palmă, iar coada cu clopoței, Îndoită În semicerc, Îi atârna peste marginea banchetei. Era perfectă. — Nu‑i grozavă? m‑a Întrebat Ilana și s‑a aplecat peste umărul meu. Linda a venit În biroul meu Într‑o după‑amiază. Își petrecuse toată ziua la telefon cu Miranda, ca să aranjeze În ce galerie va da un dineu. Linda insistase pentru o galerie anume, care era de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
copacul din ghiveciul de care mă rezemam ca să nu adorm de‑a‑npicioarelea. Nu știu sigur cât timp ochii mei au rămas Închiși, dar exact În momentul În care pierdusem controlul asupra mușchilor gâtului, iar capul meu pornise să se aplece Înainte, am auzit vocea ei. — Ahn‑dre‑ah! Nu am timp de prostiile astea, a șoptit ea destul de tare ca să le facă pe câteva Tocătoare din jur să ridice privirile. Nu mi s‑a spus că o să primesc un premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fără teama de a greși, că niciodată În tânăra mea viață nu am fost mai surprinsă decât În seara ceea: Christian Îmi zâmbea. — Andrea, draga mea, mă bucur foarte mult că ai putut să vii, a zis el, s‑a aplecat și m‑a sărutat pe gură - gest cam intim, dat fiind că gura mea era deschisă de uluire. — Ce cauți aici? A zâmbit și și‑a dat la o parte veșnica buclă de pe frunte. — Nu ar trebui să‑ți pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
va trebui să tacă atîta timp, și simțind că o să fie forțat să scoată un sunet, să facă o mișcare - să sară, să-nceapă să țipe, să facă o criză... Dar era prea tîrziu. Domnul Leonard Își schimbase postura - se aplecase și-l fixa pe domnul Mundy cu privirea. Și cînd vorbi din nou, o făcu scoțînd un murmur, Încordat, pătruns de un simțămînt extraordinar de credință și necesitate imperioasă. — Dragă Horace, zise el, trebuie să mă asculți. Tot ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cîte ori treceam pe lîngă un magazin de bijuterii, Își scrîntea glezna... Helen extrase o altă foaie de hîrtie. — Ce-ați zice de doamna asta? Ia să vedem. Îi place să facă rochii și să meargă la cinematograf. Bărbatul se aplecă să privească fotografia și se trase imediat Înapoi. Nu-mi plac fetele cu ochelari. — Ei, vă amintiți de sfatul meu de-a fi deschis? — Nu vreau să par dur, zise el, aruncînd o privire fugară spre costumul cafeniu, destul de decent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ochii strălucitori ai primejdiei, discutat la Detectivul din fotoliu la 10:10 vineri seara (progr. divertisment). Articolul se Întindea pe mai multe coloane și descria romanul În termeni foarte elogioși. Deasupra lui era o fotografie a Juliei; fața Îi era aplecată și ochii priveau În jos, iar mîinile erau ridicate și ținute laolaltă Într-o parte a maxilarului. Viv se uită la fotografie cu o undă de neplăcere, pentru că o Întîlnise o dată pe Julia pe stradă, lîngă birou, și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai Înainte, același amestec de iubire și exasperare, dar aici mai era și un fior de excitare, care o cuprinse din nou, tot mai intens. Ea se uită În susul și-n josul străzii și alergă puțin spre portieră. Reggie se aplecă și o deschise, iar cînd se urcă, Îi cuprinse chipul În palme și-o sărută. Înapoindu-se În Lavender Hill, Kay mergea la pas. Se plimbase cam Întreaga după-amiază și seară. Făcuse un ocol destul de mare, de la Wandsworth Bridge pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu mîinile la ceafă, legănîndu-se pe cele două picioare din spate ale taburetului. Se uita leneș prin Sala Lumînărilor, plimbîndu-și privirea de la un obiect la altul În căutarea unui alt lucru care să-i abată atenția. După o secundă, se aplecă de parcă ar fi fost ațîțat de ceva. Strigă spre ceilalți de la banc: — Uite-o pe doamna A, uite-o cum intră. E cu doi tipi! Femeile care Încă mai lucrau la felinare Întoarseră capetele să vadă. Întotdeauna erau fericite cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o Întinse. O să mă suni? CÎndva În timpul săptămînii. Vrei? Dacă dorești? repetă Duncan. Fraser rînji. — Bine, omule. O să putem discuta ca lumea, atunci. Vreau să-mi spui tot ce-ai facut. Se depărtă, parcă Împotriva voinței lui. Totul! Duncan se aplecă să-și tragă taburetul. CÎnd Își ridică privirea, Fraser, fotograful și doamna Alexander tocmai ieșeau pe ușa care ducea spre clădirea Învecinată. Fetele Începură să rîdă din nou, după ce ușa se Închise. Winnie strigă cu vocea ei foanfă: — Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
clăti spatele, iar ea făcu același lucru pentru Julia, cînd ea se Întoarse. Dar după ce se clăti și ieși din baie, Julia reveni și se Întinse În spațiul rămas, mustăcind ca o pisică. Helen o studie o secundă, apoi se aplecă și-o sărută - plăcîndu-i felul În care arată și savoarea gurii ei calde, mirosind a săpun. Își puse halatul și deschise ușa, mai Întîi ascultînd să se asigure că nu-i nimeni În hol. Apoi alergă ușor spre scări. Salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Helen. Ursula, ea e Helen Ginivier... — Helen, bineînțeles! zise Ursula. Sper să nu te superi dacă Îți spun pe nume? Am auzit o mulțime de lucruri despre tine. Nu-i cazul să fii nervoasă! A fost numai de bine. Se aplecă să dea mîna cu Helen, iar Helen, pe jumătate ridicată, Îi răspunse la salut. Se simțea În dezavantaj pentru că stătea jos, În timp ce Julia și Ursula erau În picioare; dar era și conștientă de ținuta ei de sîmbătă dimineață - de bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]