13,008 matches
-
ocupată temporar de varegii slavizați dar alungați curând de localnici (sec.X). Chiovița fost menționată în Cronică lui Nestor Populația de pe aria Brăilei, atestata arheologic, încă din secolul al IV-lea , nu dispare ci se dezvoltă, lucru atestat prin descoperirile arheologice care dovedesc continuitatea populației autohtone pe locul Brăilei în secolele V-XII . În această perioadă populația se regăsește în regiunea intermediară dintre Chiscani și Baldovinești, adică pe locul Brăilei și Brăiliței. Numărul locuitorilor din această regiune crește o dată cu bunăstarea lor
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
puțin după ce țarul Alexandru I al Rusiei a permis ca părțile din Finlanda aflate la est de râul Kymi, anexate de Rusia în 1721 și 1743, denumite „Finlanda Veche”, să fie incluse administrativ în „Finlanda Nouă” în 1812. Conform dovezilor arheologice, zona ce cuprinde astăzi Finlanda a fost colonizată în preajma anului 8500 î.e.n. în timpul Epocii Pietrei după retragerea ghețurilor din ultima eră glaciară. Artifacte ale primilor coloniști prezintă caracteristici comune cu cele din Estonia, Rusia și Norvegia. Primii oameni erau vânători-culegători
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Nu departe de Brașov s-au găsit bare de aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui Crist, emise în a doua jumatate a sec-. IV Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existența unor temple dacice în zona Pietrele lui Solomon, a unor depozite de alimente în Piața Sfatului, a unor așezări și cetăți pe Dealul Melcilor și în cartierul Valea Cetății. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
este cea caracteristică stepei și silvostepei. Prima atestare documentară a Caracalului, într-un hrisov, datează din 17 noiembrie (XI) 1538. Situat în câmpia Romanațiului, Caracalul este plin de vestigii care dovedesc locuirea acestui ținut încă din preistorie. Stau dovadă descoperirile arheologice din vremurile paleoliticului, neoliticului și din epoca bronzului. Se află situat între ruinele castrului roman Romula (com. Resca, la nord de Caracal) și ale cetății Sucidava (Corabia). În oraș se află ruinele unui turn care a fost atribuit de folclor
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
următoarele distanțe față de: Începuturile vieții economice pe vatra istorică a orașului au fost determinate de așezarea geografică. Locuitorii acestui teritoriu aveau ocupații complementare strâns legate de specificul geografic. Agricultura și creșterea vitelor au constituit principalele ocupații încă din preistorie. Descoperirile arheologice efectuate în Caracal și localitățile din împrejurimi la Vlădila, Studina, Grădinile, Reșca, Fărcașele-Hotărani sunt relevante pentru modul cum se lucra pământul în această perioadă a neoliticului timpuriu și mijlociu (cu ajutorul săpăligii din corn de animal). Solurile bogate în cernoziom și
Caracal () [Corola-website/Science/296952_a_298281]
-
sau "Sătmar-Mintiu") este municipiul de reședință al județului cu același nume, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința) și Sătmărel. În trecut a fost reședința Comitatului Sătmar și al județului interbelic Satu Mare. Are o populație de locuitori în 2011. Descoperirile arheologice din Țara Oașului, Ardud, Medieșu Aurit, Homoroade, Lazuri etc. evidențiază o serie de dovezi privind așezările din epoca pietrei și a bronzului; există, de asemenea, dovezi privind continuitatea locuirii acestor ținuturi de către comunitățile geto-dacice și prezența unor comunități celtice după
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
anul 2011 au fost înregistrați locuitori, Huedin fiind cea mai mică localitate urbană a județului Cluj. În același timp, este singura localitate cu statut de oraș din județ, celelalte cinci centre urbane având statut de municipiu. În zona Huedinului, descoperirile arheologice au evidențiat existența unor așezări încă din neolitic (7000-4500 î.Chr.), pentru ca în perioda fierului Hallstatt (1150-450/400 î.Chr.) populația autohtonă să ridice una dintre cele mai mari fortificații din zonă. Prima atestare documentară a Huedinului este din anul
Huedin () [Corola-website/Science/296964_a_298293]
-
vie. Istoricul Chendre a explicat și forma în care Zalăul a fost atestat în 1808 sub denumirea germană de "Zillenmarkt" și "Waltenberg". "Zillenmarkt" semnifică "piața Zalău". "Wald" înseamnă pădure, iar "berg" înseamnă munte, astfel că toponimul însemna "munte împădurit". Descoperirile arheologice de pe teritoriul municipiului Zalău au pus în evidență dovezi ale existenței umane în aceste locuri încă din neolitic, respectiv cu cca. 6500 de ani în urmă. Monedele dacice descoperite în perimetrele arheologice din zona centrală a municipiului, de pe Valea Miții
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
munte, astfel că toponimul însemna "munte împădurit". Descoperirile arheologice de pe teritoriul municipiului Zalău au pus în evidență dovezi ale existenței umane în aceste locuri încă din neolitic, respectiv cu cca. 6500 de ani în urmă. Monedele dacice descoperite în perimetrele arheologice din zona centrală a municipiului, de pe Valea Miții și din vestul orașului, la care se adaugă importante elemente aparținând culturii romane, atestă continuitatea locuirii dacice în acest areal și dezvoltarea unor relații de ordin economic cu orașul Porolissum. După cucerirea
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
a adăugat sufixul "-eu", formă a vechiului "-aios" (greco-latin). Istoria scrisă a orașului începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele "Mousaios", aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
drumul publicisticii buzoiene. Tot în 1873, Basil Iorgulescu a înființat Biblioteca Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” (Colegiul Național "B.P. Hasdeu"), iar în 1893 Biblioteca Publică "Carol I" în noul local al gimnaziului. În 1895, s-a constituit prima colecție publică de piese arheologice, antropologice și istorice într-o sală a Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”. La Buzău a locuit spre sfârșitul secolului al XIX-lea Ion Luca Caragiale, care a închiriat un restaurant în apropierea gării în 1894, unde a petrecut un an. La liceul
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
Teodoroiu, Parcul Mare, Stefan cel Mare, Unirii, Ocna Dejului Valea Someșului a constituit o atracție pentru om din cele mai vechi timpuri. Privind din această perspectivă, putem spune că orașul Dej are o vechime biblică, deoarece cele mai vechi urme arheologice datează din epoca neolitică, adică cu 5.500 de ani î.Hr.- Au fost descoperite fragmente ceramice neolitice în pădurea Bungăr, pe dealul Sfântu Petru și pe dealul Cichegy din Viile Dejului. Despre o așezare cu adevărat stabilă și bine organizată
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
acestui drum. Ceva mai la sud, pe teritoriul satului Călărași, a fost identificată o porțiune a unui alt drum roman, ce unea Potaissa (azi Turda) cu Apulum (azi Alba Iulia). "Epoca veche a antichitatii este reprezentată de mai multe probe arheologice și numismatice aparținând perioadei când Dacia era provincie romană (secolele II si III e.n.) identificate în sus-numita arie, între care și urmele mai multor asezări." - extras din istoricul publicat de Primăria Municipiului Câmpia Turzii. Din epoca postromană s-au găsit mai
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
aparținând perioadei când Dacia era provincie romană (secolele II si III e.n.) identificate în sus-numita arie, între care și urmele mai multor asezări." - extras din istoricul publicat de Primăria Municipiului Câmpia Turzii. Din epoca postromană s-au găsit mai multe dovezi arheologice în împrejurimi (la Turda și la Urca). Din perioada marilor migrații ale popoarelor este atestată trecerea prin zonă a Avarilor . Cea mai veche informație scrisă și păstrată despre Câmpia-Turzii se referă la satul "Ghiriș-Sâncrai" și se află într-un document
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
avea o provă înaltă în formă de balaur sau cap de șarpe, precum și o pânză dreptunghiulară. Tezaurul eston din epoca vikingilor cuprinde în principal lingouri și monede de argint. Prin comparație cu vecinii săi, Saaremaa deține cele mai bogate descoperiri arheologice de tezaure vikinge după regiunea Gotland din Suedia. Aceasta sugerează că Estonia constituia o țară importantă de tranzit în epoca vikingilor. Zeul suprem al oeselienilor, după cum a fost descris de Henric din Livonia, se numea Tharapita. Conform legendei din cronică
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
luat naștere în anul 1951 având ca profil arheologia. Dezvoltarea sa a fost posibilă datorită unui grup de intelectuali călărășeni entuziaști în frunte cu Niță Anghelescu (fostul director al muzeului), Vasile Culică, Gheorghe Florea, etc. Aceștia au descoperit numeroase situri arheologice și monumente istorice, lucru care a dus la creșterea patrimoniului și implicit necesitatea schimbării în mai multe rânduri a locației muzeului. În anul 1968, la reînființarea județului Ialomița, muzeul funcționează ca Secția Arheologie a Muzeului Județean Ialomița din Slobozia. În
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
2003 se reînființează Secția Arheologie în care activitatea este desfășurată de 4 arheologi, 2 muzeografi, 2 conservatori și un restaurator, alături de personalul auxiliar. Activitatea de cercetare desfășirată în cadrul muzeului se concretizează printr-o colecție de peste 40.000 de piese. Secției Arheologice li s-au alăturat în multe cauzuri specialiști de la Muzeul Național de Istorie a României, Institutul de Arheologie Vasile Pârvan București și de la muzee din Constanța, Galați, Buzău. În ultimul deceniu, Muzeul Dunării de Jos a deschis o serie de
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
de proiecte ce s-au bucurat de o largă apreciere a publicului călărășean: Muzeul și Satul (2000), Muzeul și Școla (2001), Tradiții pascale (2001), Tradiții de Crăciun la Dunărea de Jos (2004-2005), precum și o serie de ateliere experimentale cu tematică arheologică și istorică. Amplasată în mai 2008 în apropierea gimnaziului care îi poartă numele. La dezvelire au participat zeci de personalități printre care Preasfinția Sa episcopul Sloboziei și Călărașilor și Regele Mihai care a fost însărcinat alături de primarul Nicolae Dragu cu
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
de profesie "-ász/-ész" care dă spre ex. și cuvintele "kertész" ('grădinar'), "halász" ('pescar') etc. În Cronica lui Nestor orașul apare menționat cu numele Askâi Torg, și este înscris în „Lista orașelor rusești îndepărtate și apropiate” din Letopisețul Novgorodului . Cercetările arheologice au dus descoperirea unor amfore romane în strada Ciurchi, în zona viilor din Copou și la câțiva km de Iași, la Holboca. De asemenea s-au descoperit monede imperiale romane lângă Dealul Cetățuia. La Valea Lupului (lângă Fabrica de antibiotice
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
Sihot, cu care era desemnat acest loc de târg în vechime. Pe Dealul Cetății - Solovan, care veghează asupra orașului, există până în zilele noastre o cetate din perioada traco-dacică. Pe întreg teritoriul orașului au fost descoperite de-a lungul timpului vestigii arheologice din paleolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului, precum și o așezare din secolul XI-XII. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sighetu Marmației se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
precum și Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (1664), ambele monumente istorice de arhitectură de interes național. În rest, alte patru obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași că monumente de interes local. Unul este situl arheologic de la Blăgești, aflat la nord-nord-vest de sat, pe malul stâng al Șiretului, într-un cot al râului, sit ce cuprinde urmele unei așezări eneolitice (cultură Cucuteni, faza A) și ale uneia medievale. Un alt obiectiv este clasificat că monument de
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
în județul Vrancea pe ultimii ani se prezintă astfel: Analiza factorilor de risc la nivelul municipiului Focșani trebuie să țină cont în mod prioritar de faptul ca cea mai importantă zonă seismică din România se află în zona Vrancea. Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focșaniului atestă că vatra actuală a orașului a fost locuită încă din neolitic, obiectele descoperite aparținând culturii Criș (circa 5000 î.Hr.). Au mai fost descoperite un tezaur dacic din secolul III-II î.Hr., un tezaur
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
când domnitorul dăruiește Vasluiului 17 sate. În pământ au fost sădiți atunci zece stejari și un frasin, în trunchiurile cărora, mai târziu, meșteri pricepuți au încrustat însemnul Moldovei - "capul de bour". Vasluiul este atestat documentar din anul 1375, dar dovezile arheologice demonstrează continuitatea locuirii încă din paleoliticul superior (30.000-8.000 î.e.n). Faptul că vatra târgului era amplasată pe terasele Dealului Morii constituia o adevărată barieră naturală în fața atacurilor din afară și, tocmai de aceea, Vasluiul capătă și conotația
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
26%), cu o minoritate de romi (1,42%). Pentru 9,19% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,58%). Pentru 9,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Cercetările arheologice au demonstrat că teritoriul orașului Vaslui a fost locuit din cele mai vechi timpuri, încă din comuna primitivă. Materialele descoperite atestă prezența unei populații stabile începând din neolitic până în epoca migrațiilor. Popularea zonei în feudalism s-a făcut în funcție de condițiile
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
În ciuda inevitabilelor războaie și schimbări de stăpâni, orașul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alteori sub stăpânirile succesive ale perșilor, ale macedonenilor, ale dacilor, și ale romanilor, deveniți bizantini prin creștinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, este distrusă odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII și IX, din ea rămânând o simplă așezare de pescari. Este parțial reclădită în secolul al XI-lea odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea
Mangalia () [Corola-website/Science/296976_a_298305]