9,503 matches
-
i-a fost arătat. La acestea se adaugă un volum ce cuprinde corespondența intimă cu Veronica Micle, "Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit. Corespondența inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle", ediție de Christina Zarifopol Ilias, Iași, Editura Polirom, 2000. Poezii și biografie Jurnalistul Teoria conspirației
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
credea că ingerarea fusese accidentală și cauzată de stocarea neatentă a substanțelor chimice de laborator de către fiul ei. Biograful sugerează că Turing ar fi aranjat în mod deliberat experimentul cu cianuri, pentru a da mamei sale posibilitatea de a nega. Biografii Andrew Hodges și au sugerat că Turing ar fi jucat o scenă din filmul din 1937 de Walt Disney "Albă ca Zăpada", povestea sa preferată, Leavitt spunând că îi plăcea „în mod deosebit scena în care Vrăjitoarea cea Rea cufunda
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
Institutului de Știința Fotonilor și al Centrului de Astrofizică Jodrell Bank poartă numele de "Clădirea Alan Turing" și a fost deschisă în iulie 2007. La 23 iunie 1998, în ziua în care Turing ar fi împlinit 86 de ani, , autorul biografiei lui, a dezvelit o placă albastră oficială a organizației pe casa în care a copilărit Alan Turing în Warrington Crescent, Londra, astăzi Hotelul Colonnade. Pentru a comemora 50 de ani de la moartea sa, a fost dezvelită o altă placă memorială
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
a formei românești a toponimului a fost făcută de cronicarul Miron Costin în "Letopisețul Țărîi Moldovei" (la mijlocul sec. XVI). Prima carte tipărita la Oradea în limba română - cert atestată - figurează ca fiind tipărită în 'Urbea Mare'. Este vorba de volumul "Biografiile celor vestiți români și române", din 1859, de preotul Ioan Munteanu. Cea mai veche hartă în care orașele transilvane au nume românești consemnează "Varadia Mare", nu "Oradea Mare", Varadia fiind un nume de localitate mai comun, existent și în alte
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
studenților evrei, "Bar Kochba", care promovează sionismul. El însuși însă nu devine membru al acestui grup. În octombrie 1902, Kafka îl cunoaște pe viitorul său prieten Max Brod, cel care îi va publica postum lucrările și îi va scrie prima biografie ("Franz Kafka: o biografie", 1937). Kafka, cu un an mai în vârstă ca Brod, asistă la o prelegere a acestuia despre Schopenhauer. La un moment dat, oratorul face niște observații depreciative la adresa lui Nietzsche, pe care îl consideră un impostor ("Schwindler
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
care promovează sionismul. El însuși însă nu devine membru al acestui grup. În octombrie 1902, Kafka îl cunoaște pe viitorul său prieten Max Brod, cel care îi va publica postum lucrările și îi va scrie prima biografie ("Franz Kafka: o biografie", 1937). Kafka, cu un an mai în vârstă ca Brod, asistă la o prelegere a acestuia despre Schopenhauer. La un moment dat, oratorul face niște observații depreciative la adresa lui Nietzsche, pe care îl consideră un impostor ("Schwindler") , ceea ce îl intrigă pe
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
i le aplică unui Gregor care a regresat până în « stadiul anal » al copilului. Marthe Robert consideră cazul lui Kafka atât de reprezentativ pentru teoria psihanalitică, încât i-ar « putea servi ca exemplu într-un manual introductiv ». Criticul francez identifică în biografia scriitorului următoarele laitmotive freudiene: aversiunea față de tatăl atotputernic; atașamentul puternic pentru mamă; satisfacerea libidoului cu femei declasate (prostituate) care nu se ridică la nivelul mamei și astfel nu pot provoca spaima incestului; impotența psihologică în fața unor femei care îi seamănă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
prima jumătate a secolului al XX-lea. Spre exemplu, povestirea "Vizuina" poate fi comparată cu paranoia socială din Primul Război Mondial și lumea „subterană” a tranșeelor. Milan Kundera îl critică pe Max Brod pentru faptul că a încercat să mitologizeze biografia lui Kafka, să o transforme în hagiografie. De asemenea, patosul cu care kafkologii forțează interpretări religioase, marxiste sau psihanalitice, fundamentate doar pe supoziții, i se pare dăunător unei receptări corecte. Un vehement combatant (la fel ca Susan Sontag) al analizelor
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cel mai adesea fictivi. Cele mai cunoscute și mai citite în ziua de azi sunt saga islandezilor, numite și „saga de familie”. Saga Islandezilor desemnează mai ales acea categorie a creațiilor epice în proză scrise în Islanda medievală care prezintă biografia unor islandezi de seamă ce au trăit cu precădere între 930 și 1030, interval cunoscut sub numele de epocă Saga ("Söguöld"). Este vorba de un număr de aproximativ patruzeci de texte cunoscute sub numele de Saga ale islandezilor ("Íslendinga sögur
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
de teatru cu cântece, "Jeu de Robin et Marion" (cca. 1282-83), considerată cea mai veche piesă de teatru franceză, în stil laic, interpretată pe muzică. De altfel, Adam a fost membru în "Confrerie des jongleurs et bourgeois d`Arras". 1. Biografie Adam mai era cunoscut și ca "Adam de la Arras" sau "Cocoșatul de la Arras", nume care sugerează faptul că Adam își are originile în Arras, Franța. Se spunea că porecla ""Bossu"" (Cocoșatul) ar fi fost, probabil, un nume de familie. Însă
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
vultur de aur al lui Jupiter, până la palatul zeiței ""Fama"". Poemul este inspirat de epopea ""Eneida"" a lui Virgiliu și de o parte a Purgatoriului lui Dante. În acest timp Chaucer traduce și adaptează opere religioase, istorice și filosofice, ca biografia Sfintei Cecilia, tragedii medievale și scrierea filosofului roman Anicius Boethius, ""De consolatione philosophiae"" ("Consolarea prin filosofie", 1384). Cea mai reușită operă a lui Chaucer din acest timp este "Troilus și Cresida" (""Troylus and Criseyde"", 1385), un lung poem în 8
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
din Ferrières, persoană ce a colecționat și corectat texte clasice cu o perspicacitate apropiată de cea a unui filolog modern, a devenit cel mai de seamă reprezentant al erudiției carolingiene. Un alt mare cărturar al renașterii carolingiene, care a reînviat biografia ca operă de artă, este Eginhard. Acesta luând ca model Viețile împăraților de Suetonius a alcătuit o relatare a domniei lui Carol cel Mare, însă, în stil cronicăresc. Amploarea pe care a luat-o scrisul în perioada carolingiană a dus
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
XIV-lea prin ""La Divina Commedia"", monumentala creație a lui Dante Alighieri (1265-1321), sonetele și scrisorile lui Francesco Petrarca (1304-1374), nuvelele lui Giovanni Boccaccio (1313-1375) reunite în volumul ""Il Decamerone"". Se reiau vechile genuri literare din antichitate - epopeea, satira, epigrama, biografia - și se creează genuri noi, ca sonetul și nuvela ("Novella"). Reprezentanți ai literaturii italiene renascentiste sunt: Dezvoltarea artei în Renașterea italiană are loc la începutul secolului al XV-lea în Florența. Filippo Brunelleschi (1377-1446), cel mai însemnat constructor al Renașterii
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Petersburg în 1998, la a 80-a aniversare a execuției. Viața lui Nicolae a fost dramatizată în filmul "Nicolae și Alexandra", ecranizare din 1971 care adaptează cartea omonimă a scriitorului american Robert K. Massie, istoric care a devenit interesat de biografia ultimului Romanov ca părinte al unui copil bolnav de hemofilie, cum a fost și Nicolae. . Pe 4 august 2000, Nicolae și membrii apropiați ai familiei lui au fost canonizați drept sfinți de sinodul bisericii ortodoxe ruse. Ei nu au fost
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
exprimare ce pot fi cu ușurință corectate, ci omisiuni și presupuneri că unele lucruri sunt acum recunoscute drept fapte pe când ele încă nu au acest statut”. În timpul războiului, familia Chamberlain l-a angajat pe istoricul Keith Feiling să scrie o biografie oficială, și i-a dat acces la jurnalele și hârtiile personale ale lui Chamberlain. Deși Feiling avea dreptul de acces la actele oficiale ca biograf oficial al unei persoane recent decedate, s-ar putea ca el să nu fi cunoscut
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
s-ar putea ca el să nu fi cunoscut această stipulare, și secretarul Cabinetului i-a refuzat cererile de acces. Deși Feiling a produs ceea ce istoricul David Dutton a descris în 2001 ca fiind „cea mai impresionantă și mai persuasivă biografie într-un singur volum” a lui Chamberlain (terminată în timpul războiului și publicată în 1946), el nu putea repara răul deja făcut reputației lui Chamberlain. Biografia lui Chamberlain scrisă de parlamentarul Ian Macleod în 1961 a fost prima biografie majoră produsă
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
istoricul David Dutton a descris în 2001 ca fiind „cea mai impresionantă și mai persuasivă biografie într-un singur volum” a lui Chamberlain (terminată în timpul războiului și publicată în 1946), el nu putea repara răul deja făcut reputației lui Chamberlain. Biografia lui Chamberlain scrisă de parlamentarul Ian Macleod în 1961 a fost prima biografie majoră produsă de un curent de opinie revizionist privindu-l pe Chamberlain. În același an, A.J.P. Taylor, în lucrarea sa "Originile celor de-al doilea război
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
mai persuasivă biografie într-un singur volum” a lui Chamberlain (terminată în timpul războiului și publicată în 1946), el nu putea repara răul deja făcut reputației lui Chamberlain. Biografia lui Chamberlain scrisă de parlamentarul Ian Macleod în 1961 a fost prima biografie majoră produsă de un curent de opinie revizionist privindu-l pe Chamberlain. În același an, A.J.P. Taylor, în lucrarea sa "Originile celor de-al doilea război mondial", a considerat că Chamberlain a reînarmat bine țara pentru a se apăra
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
specifică tânărului Eliade s-a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului. Evaluarea critică a posterității lui Eliade rămâne astfel importantă, tocmai datorită prestigiului și imaginii culturale covârșitoare pe care un autor de factură enciclopedică, cu preocupări fascinante și o biografie contradictorie continuă să o ofere. Congresul european de istorie a religiilor (București, 20-23 Septembrie 2006) organizat de Asociația română de istorie a religiilor a dedicat o întreagă secțiune analizei operei lui Mircea Eliade. Eliade a fost căsătorit de două ori
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
consemnează Sanda Stolojan în jurnalul său parizian, "Nori peste balcoane" - s-a gândit la E.M. Forster și a adoptat inițiala. Aceasta e originea reală a literei "M". Misterul a născut însă o neînțelegere care s-a perpetuat, unele site-uri, biografii de dicționar și articole de enciclopedie menționând încă și astăzi existența unui ipotetic prenume "Mihai" sau "Michel" al filozofului. După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
apoi (în 1981) le-a republicat într-un singur volum de 1300 de pagini. Oferind hărți și tabele, ghidul parcurge toate cărțile Bibliei, în ordine, explicând istoria fiecăreia în parte și influențele politice la care a fost supusă, și detaliind biografiile personajelor importante. A publicat două volume cu caracter autobiografic: "Cu amintiri încă verzi" (1979) și "Bucuria o mai simt încă" (1980). Cea de-a treia autobiografie, "I. Asimov: Memorii", ( joc de cuvinte care trimite la "I, Robot", titlul original al
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
artă decât mine". Asimov a murit la 6 aprilie 1992, având HIV luat de la o transfuzie de sânge infectată din timpul unei operații pe inimă din 1983. SIDA a fost recunoscută drept cauza morții abia zece ani mai târziu, în biografia „"A fost o viață bună"” scrisă de soția sa, Janet Asimov. În ordine cronologică:
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
a lăsat puține urme istorice în documentele vremii, până când este menționat că face parte din "lumea teatrală" a Londrei în 1592, iar oamenii de știință se referă la perioada cuprinsă între 1585 și 1592 ca „anii pierduți” ai lui Shakespeare. Biografii, în încercarea de a ține seama de această perioadă, au adus la cunoștință multe povești nesigure. Nicholas Rowe, primul biograf al lui Shakespeare, a povestit o legendă a Stratford-ului în care Shakespeare dispare din oraș ca să scape de acuzarea braconajului
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
scria, în schimb, în memoriile sale, că el și mareșalul au propus redesfășurarea forțelor sovietice pentru a evita încercuirea până la sosirea mareșalului Semion Timoșenko de la Moscova cu ordine pentru soldați de a menține poziția. Mark Frankland, autorul unei mai vechi biografii a lui Hrușciov, sugerează că credința acestuia în conducătorul țării a fost atunci zdruncinată pentru prima oară de înfrângerile Armatei Roșii. Hrușciov scria în memoriile sale: Dar să revin la străpungerea dușmanului în zona Kiev, încercuirea grupului nostru și distrugerea
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
astrofizicianul Michael Hart. De asemenea, Darwin deține o poziție fruntașă și în topul celor 100 mari britanici, sondaj public sponsorizat de BBC. Imaginea marelui naturalist apare pe bancnota de 10 lire emisă în 2000 în Marea Britanie. Dintre cele mai cunoscute biografii, se remarcă cea a lui Irving Stone, "The Origin". Aceasta redă viața savantului de după 22 de ani. Bicentenarul nașterii lui Darwin, precum și a 150-a aniversare a apariției "Originii speciilor" este marcat, în 2009, prin evenimente și publicații în întreaga
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]