10,418 matches
-
câte-un braț de așchii și găteje pentru trebuințile orășenilor. Lemnele se vând cu cântarul ca și pâinea. Frumoase clădiri în terase până spre creștetul Măgurii și până la țărmul mării. Marea albastră; insule mici, unele locuite de câțiva pescari. Golfuri blânde. Temperatura încă răcoroasă 3 aprilie am găsit însă primăvara instalată. Printre munții ninși, până aproape de Dubrovnic, nu se putea bănui înflorirea de aici. Uniunea Interparlamentară Moară mare Umblă tare; Dar făină Văd puțină. Latră cânele bătrân: Veste rea pentru stăpân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cei mai mulți ani o vreme uscată de secetă astâmpără umezeala văilor și a codrilor ș-un cer senin și cald se boltește deasupra vechilor așezări din munții moldovenești. Orășenii se așează în liniște în căsuțele curate și gospodărești din jurul mănăstirilor. Natura blândă și poetică îi împresoară din toate părțile... Natura e aproape de ei și n-o observă Viața și îndeletnicirile lor... Ce erau odată lăudatele mănăstiri... Domnii și boerii binecredincioși de odinioară... Poporul dădea Poporul robea Boerii și egumenii asupreau Călugării robeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țină seama de fazele succesive ale evoluției intelectuale. Suntem la 18, la 30 și la 50 de ani, oameni cu totul deosebiți. Cele mai bune rezultate prin urmare, pentru îmbunătățirea judecății, deci și a sufletului, ni le dă o intervenție blândă și delicată. Nu trebuie să bruscăm pe cei care întârzie la apelul nostru. Nici nu trebuie să procedăm față de ei prin afirmații, formule și dogme. Ar fi să contrazicem brutal însuși spiritul instituției noastre. Ci să-i călăuzim prudent în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
test dacă oamenii se mai ridică la nivelul înaintașilor. Inițierea are aici cote extreme din punct de vedere tensional. Soarta întregii lumi depinde de vitejia lui Iorgovan, singurul care poate afla terifianta hierofanie „de la brâul pământului”. În Mistriceanul I(7), blândul șarpe al casei capătă factură cosmică: „Pui de șearpe sugă-mite,/ De sub talpa casei noastre!/ Șearpele, dacauzea,/ El era ca undreaua,/ Cu Mistricean că creștea./ Săvai Mistricean de doi ani,/ Și Șearpele tot de doi ani;/Săvai Mistricean de trei ani
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al doilea refugiu. Continuăm drumul, împreună, până la Buzău, unde ne despărțim. Fiecare pleacă spre destinația dinainte cunoscută. La 5 aprilie 1944, înainte de a intra în Ploiești, asist îngrozit la bombardamentul american asupra orașului Ploiești și împrejurimilor. Calul meu, atât de blând și docil, câteva zile nu-l pot stăpâni. În alte 4 zile voi ajunge la Rm. Vâlcea, localitate în care se stabiliseră părinții mei. Și de data aceasta basarabenii s-au bucurat de o primire frățească (ajutoare bănești, cantine pentru
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
icoană de preț în fața căreia ne închinăm cu evlavie. Și-a dăruit viața pentru noi, cei 4 copii, pe care ne-a crescut și educat cu dragoste de țară și de adevăr. O păstrăm în sufletul și mintea noastră vie blândă și scumpă, șiorice impas, cu ochii întredeschiși, o simțim cum ne vine în ajutor. De la ea și de la tatăl nostru, am moștenit o parte din calitățile care ne-au prins bine în viață. Acum și noi am intrat în a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
el i-a înstărit dându-le ultoane și dezvoltând în ei dragostea de pomi roditori. * La 2 matie 1976 ora 1 noaptea la Bogata având lângă el pe Bogdan, Lolica și nora Steluța Gh.Rădășanu închide și el ochii lui blânzi și albaștrii pentru totdeauna. Se odihnește în cimitirul din Bogata alături de soția lui dragă, Eugenia, în satul lui "prea drag ". SFÂRȘIT Note: 1. Luxița (Lucsița) Paladi, proprietar în Județul Suceava, din familia Paladi; 2. Gheorghe Ghibănescu, (1864-1936), istoric român, filolog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
că o supără 18 rotula de la un genunchi. Am convingerea că va fi bine si că va reuși. Cine știe, poate ne vom întâlni în catedrala din Santiago. Azi a fost mai ușor pornind de dimineață când căldura este mai blândă. Am trecut prin mai multe sate, Mañeru, Ciraqui, Lorca, Villatuerta, iar la ora 14 am ajuns în frumoasa localitate Estella. Are, cred, vreo 10 hoteluri, hanuri și trei albergue pentru pelerini. în seara aceasta m-am plimbat prin localitate, admirând
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
alături tocmai au plecat niște localnici și un bătrân în cărucior ajutat de o femeie din America Latină; cel puțin, așa mi s-a părut privindu-i fizionomia. Privesc soarele ce dă să apună. Cât este de frumos, galben-aprins, cu raze blânde ce scaldă dealurile și munții din jur. Mă gândesc că a fost o zi frumoasă fără prea multe dureri și usturimi în tălpile picioarelor. Reflectez apoi asupra pelerinilor de la hanurile din acest sat și trebuie să-mi revizuiesc ideea ce
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
suficient pentru acest lung drum de peste 2000 de km. într-adevăr, camino îți rezervă surprize la care nu te aștepți chiar deloc. Burgos, 29 iulie în dimineața aceasta m-am trezit mai târziu în cântec de păsărele și razele blânde ale soarelui. Mai am doar 12 km până la Burgos, așa că mă pornesc liniștit la drum întâlnind și alți pelerini, astăzi mai tardivi asemeni mie. înainte de oraș mă întâlnesc cu un pelerin ce vine din sens invers, un bărbat la vreo
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a răsărit, iar drumul începe să fie presărat cu umbre mișcătoare, tăcute, ce se orientează după săgeata galbenă și scoică, simbolurile drumului spre Santiago. După ora șapte apare și soarele la orizont, umplând totul cu lumina lui gălbui-argintie, calmă și blândă, ca mângâierea unei mame. Ogoarele se umplu de lumină, dealurile și colinele încep să strălucească și ele în vraja dimineții, păsările se deșteaptă dintre ramuri și auzi un concert de ciripituri ce te fac și pe tine să cânți cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe drum. Drumul scoicii și al săgeții galbene merge mereu spre apus, de aceea soarele te va mâna mereu de la - spate în primele ore ale dimineții. îl vei simți ca pe îngerul tău păzitor, mereu lângă tine cu razele lui blânde și plăcute. Pe lângă mine, aud mersul liniștit dar hotărât al pelerinilor, bocancii lor ce calcă pietrișul de pe drum și totul mi se pare ireal. O lume ce iese din întuneric, pășind cu calm, mereu constant spre lumina care cuprinde
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
energiile trupului, ce scad cu fiecare km parcurs. Dar face parte din camino. Cât de plăcut este totul în jur! Copaci, iarbă, dealuri și văi, delimitări nu prea înalte ale terenurilor cu piatră, care aici o vezi peste tot. Lumina blândă a soarelui spre apus, care nu mai arde ca ziua, ci parcă vrea să-ți mângâie fața și să-ți învioreze trupul împreună cu adierea vântului de seară. Este minunată seara la Ferreiros, între câmpuri, după ce ai mâncat bine, după ce ți-
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de Microbiologie era complet diferit. Profesorul Alexandru Vechiu, fost decan al Facultății era “pâinea lui Dumnezeu”. Prelegerile lui erau de o claritate deosebită. Începeau totdeauna cu repetarea ultimelor date din prelegerea anterioară și se desfășurau logic, cu glasul domol al blândului dascăl brăilean. A fost și el Îndepărtat din Învățământ În aceeași toamnă. La cursul profesorului Mihail Mihăilescu participam foarte puțini studenți, căci vorbea atât de Încet Încât abia putea fi auzit de studenții din primele două rânduri. Prelegerile erau foarte
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
gazda. Se mai pune problema, i-am răspuns. Ne așteaptă caii afară. Până la unitate era o distanță de circa o jumătate de kilometru. Dar, eu nam călărit niciodată cu șea. Nu-i nimic. Mergem mai Încet și calul este foarte blând. Am Încălecat și la Întrebarea locotenentului “Sunteți gata?” am dat semnalul de plecare. El era Înainte, căci cunoștea mai bine orașul decât mine; eu În urma lui. După doar câțiva metri, calul din față a Început galopul. Țineți-vă bine de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nu ne-am putut maturiza. Am rămas niște idealiști. Din acest punct de vedere putem fi considerați "generația pierdută". În ce privește cenzura, sigur aceasta a funcționat, dar, judecând retrospectiv, nu era chiar de netrecut. Existau momente în care cenzura devenea mai blândă. Sigur, că te afecta. Dar pe de altă parte te și stimula. În sensul că trebuia să-ți construiești în așa fel discursul încât mesajul să nu fie la suprafață. Dezvolta imaginația poetică. În plus, aveai și satisfacția că ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici Roma n-a avut parte cu poeți mai mari decât ai perfidului Albion cu filosofi mai profunzi decât cei viețuitori prin landuri și cu mult mai bogată decât țara unchiului Sam încetaseră toate cutremurele râurile și fluviile se rostogoleau blânde în albia lor nici o calamitate nu mai vizita pământurile patriei ordinea socială era desăvârșită anotimpurile minunate/ românii fericiți iar toate acestea/ se întâmplau într-o dimineață... (Revista "Conta", nr. 2, 2010) Liviu Ioan STOICIU Ce va rămâne din opera mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
creșterea fraților mei mai mici. Vara mergeam la munca câmpului cu toții. Era o armonie plăcută, că ne Întreceam la prășit. Tata mereu cânta cântece duioase. Ele se numeau: Iisuse călător, Cruce sfântă, părăsită, Pasăre măiastră, Pe drum cu spini Încununat, Blândul Păstor și altele. El cânta și lăcrima de duioșia cuvintelor care-L Înfățișau pe Domnul Iisus și Golgota. Apoi cântam cu toții. Era frumos și plăcut. Și Dumnezeu parcă le sporea pe toate. Tata, fiind bun gospodar, ne Învăța de toate
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu. Privind și admirând, iată, se deschide o ușă. Intră părintele superior Arhim. Ieronim Crețu. Este ca un Înger. Este Înalt, la suflet și la trup, are o față senină, luminoasă, o privire blândă și o voce caldă. Fac cuvenita plecăciune și-i sărut cinstitele-i mâini. Mă binecuvintează și Îmi urează „Bun venit!”. Mă invită În camera de oaspeți și-mi oferă loc. Mă servește cu o felie de pandișpan și un pahar
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de mare doar puțin mai Îngustă. În această icoană se Înfățișează o mulțime cu făclii și obiecte de luptă și este zugrăvită pe chipul lor multă ură. Iar În fruntea și mijlocul lor este Iuda conducându-i. În fața lor, Mântuitorul blând Îi Întreabă pe cine caută. Iar pe peretele dinspre răsărit vezi o altă icoană tot așa mare și te Înspăimântă ce poți vedea. Este tot acea mulțime multă cu torțe, furci, ciomege și alte obiecte de luptă și multă ură
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
furci, ciomege și alte obiecte de luptă și multă ură pe fețele lor. Și cum Sf. Apostol Petru a tăiat urechea lui Malhus, sluga arhiereului. Și pe Iuda cum Îl sărută pe Domnul. Să-L vezi pe Domnul Iisus ce blând și senin și cu ce privire atât de duioasă Îi privește! Cu aceste priveliști triste și pline de durere ieșim din biserică, mai privim cu multă cutremurare și cu mult nesaț grădina, ne reculegem câteva momente, adunăm petalele de flori
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Cel ce a făcut atât de mult bine la toți!? Și mie, și ție și la toată lumea. Este de necrezut! E Îngrozitor de nedrept. Dacă ați putea vedea icoana cu Mântuitorul legat de mâini În fața judecătorului Pilat, cât de smerit și blând și ce ochi duioși are, ce Față senină și plină de lumină, câtă Iubire și smerenie răspândește, v-ar uimi. Catolicii au făcut și În această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
trece iar. E cald și Crucea este grea, / Sudori se scurg pe Fața Sa / Și spinii Îl dor amar. / El urcă În tăcere dealul / Golindu-Și singur paharul / Ce-a fost dat să-l bea. Ia, uite cum Se uită blând / La cei care-L hulesc, scuipând / În scumpa Fața Sa”. Înaintăm pe Drumul Crucii. Ne mai oprim Într-un loc, acolo unde a rămas Întipărită În zid Palma Domnului. Lumea se Închină, sărută, pun și ei mâna În acel loc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pironesc pe Cruce. El, ca un Mielușel stă liniștit și privește călăii care lovesc cu ciocane În piroane, străpungând Dumnezeieștile Mâini. Fără milă lovesc. Dacă I-ați vedea Chipul, Fața atât de senină, plină de durere și Sânge, ochii Lui blânzi și duioși și brațele Sale Întinse, nu uiți niciodată. Te pătrunde În inimă, În suflet, ți se umplu ochii de lacrimi. Această priveliște de pe perete este făcută din plăcuțe de faianță colorată și pătrățele de aur. Lângă El și călăi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și s-a cam supărat sfântul pe leu de ce nu l-a păzit și i-a spus: „Vei căra tu În locul măgarului!”. Și așa a fost. Tot ce avea de cărat punea În spinarea leului și el căra. Leul era blând, Își asculta și respecta stăpânul. După vreo 6 luni a venit măgarul Înapoi. Mare minune a fost. Și așa au trăit toți trei În bună Înțelegere multă vreme. Vedeți lucrarea lui Dumnezeu și credința omului? Se spune că În această
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]