10,052 matches
-
care să fie dislocați de pe frontul egiptean, pentru a întări forțele britanice din Persia. O asemenea mișcare de trupe ar fi amânat orice ofensivă Aliată în Africa. În răgazul dintre cele două bătălii, Rommel a cerut în mod repetat Înaltului Comandament German întăriri pentru armata sa, în condițiile în care Afrika Korps ar fi trebuit să participe al înfrângerea definită a Aliaților prin atacuri prin nordul Africii spre Orientul Mijlociu și prin sudul Rusiei și Caucaz spre Iran. În acest timp, forțele
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
ofițer în Marele Stat Major. Din 1939 a devenit ofițer de comandă al uneia din armatele Primei Republici Slovace. La început a comandat diviziile din Ružomberok, Bratislava și Trenčín. Apoi a fost promovat consilier militar pentru educația militară în Marele Comandament de Război. Avansat colonel de artilerie, a fost numit la comanda Diviziei 1, cu comandamentul la Trenčín, care acoperea partea de vest a Slovaciei și mai mult de jumătate din Slovacia Centrală. În 1939 a fost decorat cu Crucea de
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
armatele Primei Republici Slovace. La început a comandat diviziile din Ružomberok, Bratislava și Trenčín. Apoi a fost promovat consilier militar pentru educația militară în Marele Comandament de Război. Avansat colonel de artilerie, a fost numit la comanda Diviziei 1, cu comandamentul la Trenčín, care acoperea partea de vest a Slovaciei și mai mult de jumătate din Slovacia Centrală. În 1939 a fost decorat cu Crucea de Fier clasa I și clasa II. Între 1 august și 27 noiembrie 1941 a fost
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
legătură și una (18) în misiuni de bombardament ușor. Au fost folosite și pentru a ataca trupele inamice, pozițiile de artilerie, convoaiele, mitralierele antiaeriene și formațiunile de partizani. Repartizarea escadrilelor a fost următoarea: escadrilele 11, 12, 13, 14 erau repartizate Comandamentului Aeronautic, ca escadrile de legătură cu Armatele a 3-a și a 4-a. Escadrila 15 era atașată Diviziei 1 Blindate. Escadrila 16 se afla la dispoziția Comandamentului Aeronautic Dobrogea. Escadrilele 17, 20 și 22 serveau Armata a 4-a
IAR 37 () [Corola-website/Science/312396_a_313725]
-
Repartizarea escadrilelor a fost următoarea: escadrilele 11, 12, 13, 14 erau repartizate Comandamentului Aeronautic, ca escadrile de legătură cu Armatele a 3-a și a 4-a. Escadrila 15 era atașată Diviziei 1 Blindate. Escadrila 16 se afla la dispoziția Comandamentului Aeronautic Dobrogea. Escadrilele 17, 20 și 22 serveau Armata a 4-a ca escadrile de observație. Escadila 18 făcea parte din Grupul 2 din Flotila 2 Bombardament. Escadrilele 19 și 21 serveau Armata a 4-a ca escadrile de observație
IAR 37 () [Corola-website/Science/312396_a_313725]
-
la aplicarea de presiuni psihologice. Zissu avea un singur fiu, pilot în aviația britanică, care căzuse pe frontul din Africa de Nord, în timpul celui de al II-lea război mondial. Când parașutistul Trachtenberg, parașutat în spatele frontului în România, i-a comunicat, în numele comandamentului britanic, vestea căderii fiului, Zissu s-a recules o clipă și apoi a spus: "Domnilor, să continuăm ședința". Anchetatorii de la Securitate i-au prezentat lui Zissu o scrisoare plastografiată, "scrisă" de fiul său, care s-ar fi aflat undeva în
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
prin eliminarea pozițiilor avansate ale inamicilor. Trebuie spus că Grecia nu avea o industrie militară puternică și armata elenă a fost obligată să se bazeze pe armele și munițiile capturate de britanici în Africa de Nord. Pentru a susține luptele din Albania, comandamentul grec a fost forțat să retragă unități militare din Macedonia răsăriteană și Tracia apuseană. În condițiile unui atac iminent din partea Germaniei, era imperios necesară redistribuirea trupelor. Forțele de care dispunea Grecia făcea imposibilă rezistența pe două fronturi. Comandamentul elen a
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
din Albania, comandamentul grec a fost forțat să retragă unități militare din Macedonia răsăriteană și Tracia apuseană. În condițiile unui atac iminent din partea Germaniei, era imperios necesară redistribuirea trupelor. Forțele de care dispunea Grecia făcea imposibilă rezistența pe două fronturi. Comandamentul elen a luat hotărârea să apere cuceririle din Albania, indiferent de ceea ce avea să se întâmple în cazul unui atac german dinspre Bulgaria. Hitler a intervenit pe 4 noiembrie 1940, la patru zile după ce britanicii au ocupat Creta și Lemnos
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Creta și Lemnos. Führerul a ordonat Statului Major să pregătească invazia în Grecia prin România și Bulgaria. Acest atac a fost parte a unui plan mai amplu care prevedea preluarea controlului asupra bazelor britanice din Marea Mediterană. Pe 12 noiembrie, Înaltul Comandament al Forțelor Armate Germane a emis directiva 18, prin care programa operațiuni simultane împotriva Gibraltarului și Greciei în ianuarie 1941. Până la urmă, în decembrie 1940, planurile germane în Mediterana au fost modificate serios după ce dictatorul spaniolilor, Francisco Franco, a refuzat
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
1940, planurile germane în Mediterana au fost modificate serios după ce dictatorul spaniolilor, Francisco Franco, a refuzat să participe la un atac împotriva Gibraltarului. Drept urmare, ofensiva germană în Europa de Sud a trebuit să se limiteze la atacul împotriva Greciei. Înaltul Comandament German a emis directiva 20 pe 13 decembrie 1940 prin care ordona declanșarea Operațiunii Marița - invazia din Grecia - care avea ca principal obiectiv cucerirea țărmului nordic al Mării Egee până în martie 1944. Restul teritoriului elen trebuia ocupat în măsura în care se dovedea necesar
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
Albania au putut fi oprite cu forțe relativ reduse din punct de vedere numeric, poziționate în regiunile înalte ale Pindului, în schimb zona din nord-est a Greciei era mai greu de apărat. Ca urmare a conferinței de la Atena din martie, comandamentul britanic a luat în considerație o acțiune comună anglo-elenă pentru ocuparea „liniei Haliacmon” - un front scurt poziționat la nord-vest, de-a lungul culmilor munților Vermion și cursului inferior al râului Haliacmon. Papagos aștepta clarificări de la guvernul iugoslav, iar mai târziu
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
eventual colaps al forțelor iugoslave și înaintarea germană în spatele pozițiilor aliate de la Vermion. Strategia germană era bazată pe utilizarea tacticilor blitzkriegului, care se dovediseră potrivite în campania din Europa Apuseană. Această strategie s-a dovedit victorioasă în campania din Iugoslavia. Comandamentul german a făcut planuri pentru declanșarea unor atacuri ale infanteriei și tancurilor, sprijinite de forțele aeriene, care trebuiau să ducă la înaintări rapide în adâncimea teritoriului inamic. După ocuparea Salonicului, Atena și portul Pireu aveau să devină următoarele ținte. Ca
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
a consumat în toamna/iarna 1941/1943. Comandant al Grupului mobil de etape nr. 1, prin repetate memorii, unele adresate chiar mareșalului Antonescu, el a sesizat lacunele aprovizionării și dotării trupelor române și tratamentul discriminatoriu la care erau supuse de comandamentele germane. Aceasta poziție a făcut ca generalul Nicolae Ghinăraru să fie trecut în rezervă înainte de termen, fiindu-i încredințată apoi funcția de prefect al județului Botoșani, funcție pe care a deținut-o până în primavara anului 1944, când județul avea să
Nicolae Ghineraru () [Corola-website/Science/312890_a_314219]
-
a fost declanșat în seara zilei de 22 octombrie 1941, cu titlul de „pedepsire” (represalii asupra populației civile) în urma aruncării în aer a Comandamentul militar român din Odesa de căre partizani sau militari sovietici din armata regulată, explozie în care au fost omorâți 16 ofițeri români, inclusiv comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
populația singură să caute a le înlătura prin mijloacele ce vor găsi mai indicate și adaptabile împrejurărilor”. În seara zilei de 22 octombrie 1941, la orele 17.35, sovieticii - partizani sau militari din armata regulată - au aruncat în aer clădirea comandamentului trupelor române din Odesa, omorând 16 ofițeri români, inclusiv pe comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină, din detașamentele militare germane care au însoțit trupele române. Militarii
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
trupele române. Militarii români nu au reușit să localizeze ascunzișurile partizanilor și s-au răzbunat pe populația civilă locală. Masacrul a fost declanșat în seara zilei de 22 octombrie 1941, ca reacție spontană de răzbunare la aruncarea în aer a comandamentului trupelor române din Odesa. Au fost uciși, la întâmplare, 5 000 de locuitori, în majoritate evrei. Generalul Iacobici i-a raportat lui Antonescu despre detonarea Comandamentului și pierderile avute, iar acesta i-a ordonat să ia măsuri drastice de pedepsire
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
de 22 octombrie 1941, ca reacție spontană de răzbunare la aruncarea în aer a comandamentului trupelor române din Odesa. Au fost uciși, la întâmplare, 5 000 de locuitori, în majoritate evrei. Generalul Iacobici i-a raportat lui Antonescu despre detonarea Comandamentului și pierderile avute, iar acesta i-a ordonat să ia măsuri drastice de pedepsire. În aceeași noapte, Iacobici a telegrafiat cabinetului militar al lui Antonescu că a pornit acțiunea ordonată: „Ca represalii și pentru a da un exemplu populației, s-
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
directivele viceprim-ministrului Mihai Antonescu din ședința din 8 iulie 1941 a cabinetului antonescian. Cristian Bândea susține că atentatul partizanilor putea fi prevenit: "„O rusoaică l-a prevenit din timp pe primarul de atunci al orașului Odessa, Gherman Pântea, că clădirea comandamentului trupelor române fusese minată. Pântea a informat conducerea armatei române, dar generalul Ion Glogojanu, comandantul militar al orașului, a refuzat să ia în seamă avertismentul. În consecință, clădirea a sărit în aer și au murit toți ofițerii români aflați acolo
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
apropierea Odessei, unde evreii au fost înghesuiți în 4 magazii. Aceste magazii au fost mai întâi mitraliate, iar ulterior incendiate pe rând cu excepția ultimei magazii care a fost minată și aruncată în aer la aceeași oră la care explodase clădirea comandamentului militar, adică ora 17.45. La acest masacru au participat și câțiva soldați germani. Un martor ocular al asasinatului a relatat: „Au fost masați până la refuz în patru magazii care au fost apoi nimicite pe rând, cu foc de mitraliere
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
Alexianu a ordonat și a supravegheat masacrul din noiembrie 1941. După J. Rotaru și colaboratorii, în primele trei luni de la intrarea în război, trupele române au masacrat 19 000 de evrei, iar 20 000 au fost uciși după cucerirea Odesei.. Comandamentul armatei germane și-a oferit serviciile, propunând trimiterea la fața locului a unui batalion SS, ca să ajute la dezactivarea minelor și curățarea Odesei de evrei și bolșevici. Autoritățile române au decis, totuși, să acționeze singure. Evreii localnici au fost scoși
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
această barbarie, această rușine de care noi nu ne vom spăla niciodată în fața lumii civilizate. Cei în drept mi-au spus că ei nu știu nimic. Pe de altă parte, pe zidurile Odesei a apărut un comunicat fără semnătură al Comandamentului Militar, prin care se dispunea ca toți Evreii să părăsească orașul în cursul zilei de 23 Octomvrie și să plece în coloane spre Dalnic. Evreii, îngroziți, au părăsit locuințele și avutul lor și s’au îndreptat cu miile spre Dalnic
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
Gheorghe Bobanga a fost decorat în 1932 cu medalia „Ferdinand I, cu spade”. Gheorghe Murărescu (n. 1830 - d. 1892) a fost fiul grănicerului Grigore Murărescu, cel care a stat la originea neamului Grigolașilor racoviceni. Gheorghe Murărescu a fost trimis de comandamentul Regimentului I de Graniță de la Orlat să facă studii la Institutul militar de la Năsăud. Sub îndrumarea pedagogului Moise Panga, Gheorghe Murărescu s-a dovedit a fi un elev eminent și a fost un exemplu dat întregului regiment năsăudean. În anul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
asemeni unei frize în zona locuită a peșterii. Arta mobiliară este compusă din piesele de podoabă (discuri din os sau corn perforate și gravate, imitații de dinți de animal, în special, de cerb), plachete ornamentate, “propulsoare” - numite și “bastoane de comandament”, statuete din fildeș, corn, os sau, mai rar din roci, chihlimbar sau lut uscat amestecat cu cenușă. Ele au o distribuție geografică imensă, din Spania până în Siberia și sunt, în general, realizate prin gravură și decupaj, uneori, fiind și pictate
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
represalii sechestrarea unor bunuri, obligarea locuitorilor la corvezi și încartiruiri. De tema represaliilor, juristul Victor Florianu și protopopul Valeriu Florianu, urmat de fii săi, Ovidiu și Liviu, au luat drumul pribegiei. Această situație a fost curmată prin intervenția energică pe lângă comandamentul german a colonelului Dionisie Florianu, din armata austro-ungară, intervenție în urma căreia trupele de ocupație au fost obligate să cantoneze în afara satului pe „Părău Vâlcelelor”. Cu toate acestea, mulți racoviceni au avut de suferit în perioada 1916-1917 așa cum a fost Ana
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
fost încadrați în regimentele „Avram Iancu”, „Alba Iulia” și „Turda”, unii dintre ei ajungând să lupte la Mărășești și Oituz în anul 1917 în cadrul Corpului I de armată. O dată cu intrarea României în război la 15 august 1916 împotriva puterilor Antantei, comandamentul trupelor austro-ungare, precum și cel german nu au mai avut încredere în trupele române ce luptau pe frontul de răsărit contra celor rusești, temându-se de fraternizarea cu acestea sau de dezertări în masă. În consecință, Divizia 35 austro-ungară din rândurile
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]