9,278 matches
-
lui Ștefan I armata ungară a ajuns la Cetatea Neamț (unde la 2 februarie 1395 cancelaria regală a emis un act cu mențiunea "„ante castrum Nempch”", prima mențiune documentară a fortificației) unde atunci a fost stabilit comandamentul de campanie al domnitorului moldovean. Cetatea a fost asediată, însă a rezistat doar cîteva zile și voievodul a acceptat încheierea păcii la 3 februarie 1395. După ce Ștefan I a acceptat formal încetarea ostilităților și "„a făcut supunere”" ca și stratagemă, a atacat "cu toată
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
se inaugura Școala primară de băieți nr. 5, pe frontispiciul acesteia a fost așezat bustul lui Al. I. Cuza, primul din țară, executat de un sculptor parizian, al cărui nume este încă necunoscut, dăruit Galațiului de doamna Elena Cuza, soția domnitorului. Astăzi bustul se află în curtea Muzeului de istorie.
Bustul lui Alexandru Ioan Cuza din Galați () [Corola-website/Science/332686_a_334015]
-
1878, când devine Școala Secundară Cantemir-Voda, director fiind Ion Petrariu. Potrivit procesului verbal încheiat în Consiliul Pedagogic al școlii din 11 februarie 1878 colectivul didactic a hotărât ca noua denumire a gimnaziului să fie „Cantemir Vodă”, deoarece "„tot așa cum alți domnitori și Dimitrie Cantemir, fiu și frate de domn și el însuși domn al Moldovei, face mândria trecutului nostru ca istoric, arheolog, literat și în fine ca om de știință...”". Semnăturile ce întăresc această hotărîre ne dau posibilitatea să cunoaștem pe
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]
-
Piata Maghistratului pe atunci) se vor ridica o serie de construcții care vor face ca locul să devină un fel de centru comercial dar și administrativ al orașului: Sfatul Orășenesc si Primăria. Mai târziu, pe lângă alte proiecte urbanistice inițiate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost și acela privind lărgirea acestei piețe, în primul rând prin construirea Halei Mari după proiectul antreprenorului francez Alfred Godillo, având ca model halele din Paris. Odată cu declanșarea proiectului regularizării Dâmboviței în vremea regelui Carol I
Strada Halelor () [Corola-website/Science/332923_a_334252]
-
în 1793 și la stăpânit până în 1816, când l-a donat fiului său Mihalache Cantacuzino. este cel căruia i-a aparținut actuala Casă a Universitarilor din Iași. Prima mențiune documentară este într-o jalbă din din 22 mai 1767 adresată domnitorului Grigore Calimachi, în care nu este menționat ca ocupând vreo dregătorie. Între 1774 și 1808 documentele vremii îl menționează ca ocupând o serie de dregătorii importante: Mare Comis - 1774, stolnic - 1776-1780, Mare Ban - 1780, Mare Vistier - 1792, Mare Logofăt - 1797-1808
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
Nifia Edificiul este situat pe teritoriul actualului județ Neamț în arealul administrativ al comunei Podoleni, pe partea stângă a Bistriței între vechea albie a râului și actualul canal de aducțiune hidroenergetică al acestuia. Aici a fost și o curte a domnitorului Gheorghe Ștefan, sub forma unei fortărețe cu ziduri și turnuri înconjurate de un șanț de apă. Fortăreața a fost folosită de către acesta ca reședință în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu, precum și ca locaș de surghiun pentru
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
de Roman"-, prin faptul că aici s-ar fi păstrat un deget din moaștele acesteia, adus din Țarigrad de către însuși logofătul Dumitrașcu. Aici a fost și o curte - fortărerață cu ziduri și turnuri înconjurate de un șanț de apă, a domnitorului Gheorghe Ștefan, care a fost folosită și ca locaș de surghiun pentru dușmanii săi, dar și ca reședință de către acesta în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu. Numele de Bociulești în tradiția orală ar avea două origini
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
ar fi fost distruse de viiturile Bistriței (ceea ce dealtfel a și determinat ulterior strămutarea vetrei satului pe terasele superioare ale râului). De numele mănăstirii, se leagă și o legendă locală care asociază existența unui blestem cu fictivele decapitatări ale soției domnitorului Vasile Lupu precum și ale fraților Toma (vornicul) și Iordache Cantacuzino, care ar apăsa asupra Lăcașului de cult din momentul uciderii acestora. Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului Ion Neculce infirmă aceasta decapitări: Cronicarul continuă prin a spune că vodă a trimis
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
la tătarii din Bugeac pentru a le solicita ajutorul în lupta cu o garnizoană austriacă staționată în Cetatea Neamțului comandată de căpitanul loren François (Ferencz) Ernau. Marele vistiernic Costantin Costachi, împreună cu alți boieri, a făcut parte din comisia numită de domnitor în vederea în vederea restabilirii „hotarului lui Halil Pașa” din Bugeac. La începutul anului 1723, domnitorul Mihai Racoviță descoperă corespondența secretă pe care marele spătar Costantin Costachi o ducea cu oficiali ai Imperiului Rus (cancelarul G. I. Golovkin și general-guvernatorul Kievului, I.
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
austriacă staționată în Cetatea Neamțului comandată de căpitanul loren François (Ferencz) Ernau. Marele vistiernic Costantin Costachi, împreună cu alți boieri, a făcut parte din comisia numită de domnitor în vederea în vederea restabilirii „hotarului lui Halil Pașa” din Bugeac. La începutul anului 1723, domnitorul Mihai Racoviță descoperă corespondența secretă pe care marele spătar Costantin Costachi o ducea cu oficiali ai Imperiului Rus (cancelarul G. I. Golovkin și general-guvernatorul Kievului, I. I. Trubețkoi), prin intermediul serdarului Lupu Anastasă. Domnitorul nu l-a pedepsit, ci acesta, „"căzînd
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
Pașa” din Bugeac. La începutul anului 1723, domnitorul Mihai Racoviță descoperă corespondența secretă pe care marele spătar Costantin Costachi o ducea cu oficiali ai Imperiului Rus (cancelarul G. I. Golovkin și general-guvernatorul Kievului, I. I. Trubețkoi), prin intermediul serdarului Lupu Anastasă. Domnitorul nu l-a pedepsit, ci acesta, „"căzînd la învoială cu el, spătarul, a jurat unul altuia să corespondeze împreună"” cu autoritățile ruse, lucru despre care spătarul Costachi le-a și informat pe acestea. Faptul este confirmat de actul cancelariei imperiale
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
ca toată corespondența pe care acesta urma să o transmită în Rusia să ajungă numai la cancelarul Glovkin iar corespondența ce urma să-i fie adresată să nu fie trimisă pe numele său ci a spătarului Constantin Gavriliță (Costantin Costachi). Domnitorul, în schimbul acestor servicii cere, „"ca și spătarul Gavriliță, carte de miluire"”, adică protecția țarului. În 1724, curțile domnești ard în urma unui incendiu provocat de fulger, astfel încât pe timpul refacerii lor domnitorul Mihai Racoviță s-a mutat „"în nește case boierești în
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
pe numele său ci a spătarului Constantin Gavriliță (Costantin Costachi). Domnitorul, în schimbul acestor servicii cere, „"ca și spătarul Gavriliță, carte de miluire"”, adică protecția țarului. În 1724, curțile domnești ard în urma unui incendiu provocat de fulger, astfel încât pe timpul refacerii lor domnitorul Mihai Racoviță s-a mutat „"în nește case boierești în târgu, anume în casele cumnată-său, lui Ioan Paladi biv-spătar, și într-a lui Costantin Costache vel-spătar, fiind aceste curți amândoao alăture"”. După mazilirea lui Mihail Racoviță , Costantin Costachi împreună cu
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
le poziționau în preajma bisericii. Amplasamentul lor exact nu se poate cunoaște cu siguranță, fiind posibil ca, în decusrul timpului, acestea să fi cunoscut diferite înfățișări - v. "infra", " Reconstituirea ipotetică a succesiunii proprietarilor de imobile...", p. 1. 1589-1590 - Ecaterina Doamna, soția Domnitorului Alexandru II Mircea, este amintită într-un act de danie către M-rea Vladatos din Salonic, că făcuse daruri M-rii Sf. Dumitru din București. Identificarea Mănăstirii Sf. Dumitru cu biserica Sf. Dumitru - de pe locul actualei biserici de pe Str. Franceză colț
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
Ulița Brâncoveanului, de mai apoi), se numea "„Podul Bălăceinului ce merge spre bis. Sf. Dumitru” "C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "10 1772 Mai 14 - episcopiile Buzăului și Râmnicului pretindeau, amândouă, că li se cuvine Metohul Sf. Dumitru „De jurământ” din București. Domnitorul hotărăște că din acel moment, Metohul va fi administrat numai de către Episcopia Buzăulu 1785 Iunie 14 - într-un act semnat de către Maria grofoaia Bălăceanca,se precizează că o casă dăruită de ea bisericii Sf. Gheorghe-Vechi (altă ctitorie bălăvenească din veacul
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
al XVII-lea. El a fost unul din cei 16 copii ai lui Scarlat Arion. Generalul s-a căsătorit în anul 1866 cu Sevastia (Vatica) (d. 1923), fiica lui Nicolae Alexandrescu, poreclit Cafegibașa (de la funcția de cafegiu bași la curtea domnitorului Grigore Ghica), care moștenise o moșie de 1623 de hectare la Fierbinți, județul Ialomița. A avut patru copii: Nicolae, ajuns colonel, Zoe, Viorica și Margareta. Tânărul Arion s-a decis de timpuriu pentru o carieră militară. El a fost admis
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
a avut drept consecință recunoașterea pe plan internațional a independenței României. El a organizat „Bateria Mircea” și „Bateria Elisabeta” pentru apărarea orașului Calafat, unde a fost prezent la întâiul foc de tun tras de „Bateria Carol” la Calafat, sub ochii domnitorului. De asemenea, a coordonat construirea podului de peste Dunăre de la Săliștioara-Măgura, a condus pregătirea intrării în acțiune a artileriei la Asediul Plevnei, fiind prezent, alături de alți ofițeri români, la capitularea lui . În anul 1883 Arion a fost numit general de brigadă
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
domnului, luptând împreună în Bătălia de la Jiliște din 24 aprilie 1574, între oastea domnului Moldovei și armata pretendentului la tron, Petru Șchiopul, susținut de fratele său, domnul muntean, Alexandru al II-lea Mircea și de trupele otomane. În acea luptă, domnitorul i-a salvat viața viteazului boier, zdrobind cu buzduganul pe un inamic ce amenința să-l răpună. Nemulțumit de pretențiile de independență ridicate de domnitorul Ioan Vodă cel Viteaz, de refuzul de a plăti tribut și de victoriile obținute de
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
său, domnul muntean, Alexandru al II-lea Mircea și de trupele otomane. În acea luptă, domnitorul i-a salvat viața viteazului boier, zdrobind cu buzduganul pe un inamic ce amenința să-l răpună. Nemulțumit de pretențiile de independență ridicate de domnitorul Ioan Vodă cel Viteaz, de refuzul de a plăti tribut și de victoriile obținute de oastea moldovenească, sultanul trimite o armată turco-munteană pentru a intra în Moldova și a-l prinde pe rebel. În același timp, o ceată de tătari
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
o armată turco-munteană pentru a intra în Moldova și a-l prinde pe rebel. În același timp, o ceată de tătari urma să treacă Nistrul și să atace dinspre est. Confruntat cu un pericol ce venea din mai multe părți, domnitorul l-a trimis pe omul său de încredere, pârcălabul Ieremia Golia, împreună cu o oaste de 13.000 de călăreți, pentru a bloca trecerea Dunării de către turci la vadul Oblucița (azi Isaccea), a întârzia deplasarea armatelor inamice și a culege informații
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
oști ce sintu; și întorcându-să Ieremiia pârcălabul de la Dunăre, au aflat pre Ion vodă supt Tighinea, bătând cetatea Tighinei, și-i spusă cum n-au putut opri atâta mulțime de oști”. Revenit în tabăra moldovenească, Ieremia Golia îl anunță pe domnitor că a ajuns prea târziu pentru a opri trecerea Dunării de către turci și îl informează greșit că oastea otomană ar avea un efectiv de 10.000-15.000 de soldați și nu de 60.000 de oameni cum ar fi avut
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
ajuns prea târziu pentru a opri trecerea Dunării de către turci și îl informează greșit că oastea otomană ar avea un efectiv de 10.000-15.000 de soldați și nu de 60.000 de oameni cum ar fi avut în realitate. Domnitorul este nevoit să-și schimbe planurile și se deplasează către Dunăre, stabilindu-și tabăra între lacurile Cahul și Ialpug. Cazacii lui Swierczewski nu-l cred însă pe Ieremia, dar Ioan Vodă își reafirmă încrederea în credința pârcălabului. În Bătălia de la
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
deplasează către Dunăre, stabilindu-și tabăra între lacurile Cahul și Ialpug. Cazacii lui Swierczewski nu-l cred însă pe Ieremia, dar Ioan Vodă își reafirmă încrederea în credința pârcălabului. În Bătălia de la lacul Cahul (10 iunie 1574), oastea condusă de domnitor era încadrată de călăreții lui Ieremia Golia (în stânga) și de cazacii lui Swierczewski (în dreapta). Trimis în luptă cu 13.000 de călăreți, Ieremia Golia poruncește stegarului să lase steagul jos și se alătură turcilor împreună cu oastea sa. Astfel, în loc să lupte
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
cu 13.000 de călăreți, Ieremia Golia poruncește stegarului să lase steagul jos și se alătură turcilor împreună cu oastea sa. Astfel, în loc să lupte cu turcii, oastea condusă de Golia pornește la luptă împotriva oastei lui Ioan Vodă. Aflând cele petrecute, domnitorul poruncește propriilor oșteni să tragă cu tunurile în trădători, iar majoritatea acestora mor în luptă. Cronicarul Grigore Ureche omite iarăși trădarea lui Golia, afirmând ambiguu că „la începutul războiului zic că o samă de moldovéni să să fie închinat la
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
informație este preluată și de cronicarul moldovean Nicolae Costin. Copleșiți de turci și trădați de călăreții lui Ieremia Golia, oștenii lui Ioan Vodă se retrag împreună cu cazacii lui Swierczewski la Roșcani, unde se dau lupte crâncene în zilele următoare, iar domnitorul este nevoit să se predea la 14 iunie 1574 pentru a-și salva oștenii de la pieire. După patru ore de interogatoriu, el este înjunghiat și i se taie capul, iar restul corpului este rupt în bucăți de două cămile care
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]