9,399 matches
-
Atât în imaginarul românesc, cât și în prima parte a Învățăturilor lui Neagoe, topos-ul domnului-Pantocrator și, implicit, cel al relației sale cu credincioșii sunt preluate fidel din textele religioase fundamentale. La rândul ei, iconografia fixează în tablourile votive alăturarea domnitorului (uneori, și a familiei sale) de Christos, doar că, spre diferență de perioada constantiniană (când pe monede ambii apăreau șezând, ca egali) sau, dimpotrivă, de împărații penitenți, ca Leon III, și de aristocrații evlavioși, ca Theodor Methochites, domnul apare redat
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau Nicolae Mavrocordat; ele tind către mitizarea trecutului și a figurilor istorice, reprezentative atât pentru istoriografia cultă, cât și pentru imaginarul popular. Preluarea de către Grigore Ghica și Constantin Mavrocordat a "programelor de cârmuire" ale înaintașilor, refacerea unor construcții înălțate de domnitorii anteriori, cu mult timp în urmă, interesul pentru istoriografie al fanarioților și pentru tradiția culturală locală anunță, în jurul anului 1750, o nouă etapă de instituționalizare a modelelor de putere și de moralitate creștină autohtonizată, păstrate timp de secole în imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
foarte strict, de recluziune și de discreție, de smerenie penitentă, dictată de morala creștină − aspecte care duc la o vizibilitate publică limitată. Deși figura ei este prezentă în imaginar prin numirea și relevanța rolului ei de mamă (mai ales a domnitorului), a înrudirii simbolice cu terra mater și cu nocturnul (într-o valorificare pozitivă, dar și negativă), femeia evului mediu este nevoită să se retragă complet din fața activității sociale a stăpânului și să-și limiteze la spațiile închise atât viața cotidiană
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ar fi vinovate și neprevăzătoare, pentru ca să le ferești de mușcături de șarpe. (apud Ariès și Duby II 286) Deși nici în letopisețele muntene nu se poate vorbi de egalitate în cadrul cuplului, sunt menționate totuși aici câteva chipuri de mame de domnitori, nu pentru a inaugura însă vreo răsturnare de situație socială și nici pentru o reconsiderare a femininului. Preluând modelul suprem constantinian, regalitatea locală, vrând cu orice preț a da toată strălucirea efigiei pământene a descendentului domnesc, nu putea înlătura o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
plan secund, un pseudo-model marianic, reîntrupat de Sfânta Elena și actualizat, din când în când, cum se poate vedea, în cronicile muntenești. În scrierile moldovenești nu regăsim nici măcar această asociere, în baza căreia ar fi avut drept de reprezentare mama domnitorului, acolo unde interesele familiei la putere ar fi putut să o impună. În afară de menționarea excepțională a mamei lui Ștefan III "cel Mare" într-o circumstanță amintită pentru a pune în evidență drama personajului masculin, pe niciun autor nu l-a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
voința divină și executată în consecință de constructor. Această forță a caracterului feminin nu apare însă descrisă nici în cazul prezențelor muntenești, deși cultul creștin al moaștelor, tot în tradiție bizantină, a inclus și venerarea rămășițelor pământești ale mamei de domnitor. Neagoe a preluat odată cu modelul lui Constantin I și imaginea idealizată a împărătesei Elena, pentru că el însuși avea nevoie de legitimare, cum se știe, prin arborele genealogic al doamnei Neaga, venerată post-mortem și ridicată la nivelul prototipului bizantin: Deacii, după
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nunții au ca subiect, indiferent de statutul social al miresei, pețirea ei și părăsirea casei natale, femeia rămâne în evul mediu, mai mult ca niciodată, un simplu obiect al unei tranzacții, cu atât mai mult cu cât este amestecată puterea domnitorului. Atunci când fie Radu Greceanu, fie cronicarul Anonimului Brâncovenesc se oprește asupra unei figuri feminine, o face întotdeauna în tușe estompate și doar pentru a evidenția cutumele, strălucirea Curții și a familiei, dragostea și credința în care a fost crescută domnița
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în domeniul exemplarității. Cazurile anti-modelelor, dimpotrivă, ajung să țină de insolit și de senzațional, imediat sancționat. Viziunea românească, fie și în legătură cu cotidianul, impune tot prototipul biblic (Fecioara, Sfânta Ana), prelucrat de Bizanț (megalo-modelul împărătesei Elena, urmat în cazul mamelor unor domnitori) și reflectat în hagiografiile feminine (Sfânta Vineri, Sfânta Paraschiva etc), larg difuzate în toate mediile socio-culturale. Viața de curte și tema iubirii nu sunt reprezentate în spațiul românesc precum în artele occidentale (nici măcar pentru a preamări virtuțile eroului) și nici
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spre exemplu, temporalitatea narativă în letopisețe sau în cronici; timpul bătăliilor și al victoriilor; secvența temporală a tratativelor, a primirii solilor sau a aplicării pedepselor politice), timp social (judecata; munca și relațiile profesionale; educația; târgul; momentul aparițiilor în public ale domnitorului; botezul, căsătoria, înmormântarea) și timp privat (postul și masa, odihna, lectura). Corespunzător acestor "specializări", în spațiul religios (biserica, dar și în lumea celestă sau în subteluric), temporalitatea diferențiază liturghia (ca ritual) de Evanghelie (în principal, viața și faptele lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
anii 50”, când istoriografia românească a trebuit să se conformeze excesiv condiției de ancilla politicae, a suportat denaturări grave. S-a susținut atunci că evenimentele din anul 1866 ar fi pus capăt unei experiențe pozitive a societății românești sub un domnitor autohton, ele Însemnând, totodată, Începutul unei perioade reacționare, marcată de „alianța burghezo-moșierească” <ref id="3">3 Vasile Russu, Considerații privind teoria alianței burghezo-moșierești, În Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”, Iași, XV, 1978, p. 456-463; v. și Vasile
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
ref>20. Apelativul persiflativ de „Hospodar” pe care l-au atribuit mai ales rușii „domnilor moldo-valahi”, ca și căutările revoluționarilor de la 1848, Într-o mixtură de conotații princiare și republicane, precum În Proclamația de la Islaz, trădau realele „suferințe” ale titlurilor domnitorilor de la Iași și București. Iar În consecința „insuficiențelor suverane” din titlurile voievozilor ori domnilor s-a putut menține mereu Îngroșat „șirul pretendenților” la tronurile Moldovei și Valahiei, de unde și cronica „instabilitate politică internă a celor două mici entități statale, la
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
și Puterile garante, 1856-1878, Iași, 1988, p. 90 și urm. </ref>, „candidatura principelui Carol” a fost tranșată, În maniera faptului Împlinit, presupunător de „calculul rece” al unei elite și nu de „suportul popular”, de oameni politici români. Recunoașterea externă ca domnitor a lui Carol I, printr-un aranjament direct româno-otoman, la care puterile garante nu au mai subscris conform „rațiunilor colective”, a fost deplin relevantă În sensul celor menționate <ref id="26"> 26 Idem, Recunoașterea internațională a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
lui Carol I, printr-un aranjament direct româno-otoman, la care puterile garante nu au mai subscris conform „rațiunilor colective”, a fost deplin relevantă În sensul celor menționate <ref id="26"> 26 Idem, Recunoașterea internațională a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca domnitor al României (Principatelor Unite), În vol. Istoria ca lectură a lumii. Profesorului Alexandru Zub la Împlinirea vârstei de 60 de ani, coord. Gabriel Bădărău, L. Boicu, Lucian Nastasă, Iași, 1994, p. 239-250. </ref>. Cum s-a putut constata, recunoașterea internațională
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
României (Principatelor Unite), În vol. Istoria ca lectură a lumii. Profesorului Alexandru Zub la Împlinirea vârstei de 60 de ani, coord. Gabriel Bădărău, L. Boicu, Lucian Nastasă, Iași, 1994, p. 239-250. </ref>. Cum s-a putut constata, recunoașterea internațională a domnitorului Carol I s-a interferat profund cu evenimentele europene de importanță majoră din anul 1866. Respectiva recunoaștere a relevat schimbări esențiale În situarea statului român În raport cu factorii externi <ref id="27">27 Vasile Russu, 1866-1876, În loc. cit., passim. </ref>. Ea
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
cel puțin la fel de amenințătoare ca „manevrele rusești” În Bulgaria, unde legea o făceau, pe moment, generalii ruși Kaulbars și Subolev. În scopul Îndepărtării riscului ca statul român să evolueze În orbita politicii Austro-Ungariei sau, mai rău, În cea a Rusiei, domnitorul Carol și guvernul Brătianu au trebuit să scruteze direcții de acțiune nu doar În marja problemelor sud-estului european, reconfirmat la condiția de „zonă critică”, ci În orizontul „politicii continentale”, unde interesele românești se puteau racorda unor tendințe de mai mare
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
prin implicații și consecințe, el având ținuta unui fapt Împlinit, preeminent decizional <ref id="40"> 40 Legea privind proclamarea Regatului, În Monitorul Oficial, nr. 60, 15 martie 1881, p. 1809. În textul legii se menționa: „România ia titulatura de Regat. Domnitorul ei, Carol I, ia pentru sine și moștenitorii săi titlul de Rege al României. Moștenitorul Tronului va purta titlul de Principe Regal”. </ref>, atins dar nu mistuit de practici politicianiste sau de desfășurări populiste. Culminația constituirii Regatului României avea să
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
Adică, familia regală Își stabilea adesea reședința Într-o zonă și făcea vizite pe diversele domenii, luând tot anturajul guvernamental Împreună cu ea. Reprezentanți erau trimiși să colecteze chiria și taxele de la locuitorii acelei zone, creînd o relație mai personală Între domnitor și guvernați. În secolul al XIV-lea, acest soi de aranjament temporar a Început să fie treptat Înlocuit cu forme mai raționale de guvernare, exercitate de la distanță 18. Ideea este, spune istoricul David Held, ca În era medievală „imperiile erau
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
tunului la mijlocul secolului al XV-lea a schimbat În mod fundamental natura conducerii politice. Lorzii mai puternici, care aveau fonduri suficiente pentru a finanța noua tehnologie militară, au fost capabili să distrugă, la propriu și la figurat, zidurile și fortărețele domnitorilor locali și să-și consolideze dominația asupra unor teritorii mai extinse. Între 1450 și 1550, multe dintre miile de principate și ducate independente au fost slăbite sau eliminate pe măsură ce guvernele centrale deveneau mai puternice 20. Eventual, monarhiile au reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
suveran al statului teritorial a fost Tratatul de pace din 1648, care a Încheiat războiul de treizeci de ani Între luterani, calvini și Catolici. Pacea de la Westphalia a recunoscut diferențele ireconciliabile Între diversele ramuri ale Creștinătății și le-a acordat domnitorilor autoritate suverană În interiorul domeniilor lor de a stabili chestiuni religioase, În același timp restrângând dreptul altor țări de a interveni În ceea ce, de atunci Înainte, era considerat o chestiune internă a fiecărei țări. Principiile esențiale stabilite prin Pacea de la Westphalia
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În același an intervin și alte complicații între părți în legătură cu desființarea unei băi, proprietate a supusului acesteia austriacul Yoseph Reiba Veinrauh 61. Calitatea asistenței alienaților lăsa atât de mult de dorit încât în 1858 Ludovic Steege, într-o cerere adresată domnitorului, menționează starea deplorabilă și lipsa de igienă a ospiciilor de la Neamț și Golia și insista asupra necesității de a se construi imobile noi, după un plan care-i aparținea 62. Propunerea lui Steege nu a fost realizată. În același an
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care Domnii Moldovei erau obligați să le dea anual ca tribut turcilor), Mănăstirea Socola a luat ființă printr-un nucleu de maici, supranumite "didascălele", fiind selectate pe criteriul erudiției, a căror primă stareță a fost însăși Soltana, una dintre fiicele domnitorului. Aceste păsări rare, vestite și mult râvnite, distinse ca specie din categoria șoimilor, erau cunoscute sub numele de "socoli", conform etimologiei slavone. Numele este preluat și păstrat până astăzi de la așezământul monahal Mănăstirea Socola la așezământul spitalicesc "Spitalul nr. 7
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
perioadă de timp, mănăstirea și, apoi, seminarul devin de interes public, datorită hotărârii luate de Mitropolitul Veniamin Costachi de a face "Școală cu dascăli moldovenești, care să fie pentru învățătura feciorilor de preoți și de diaconi"; fixându-se în documentul domnitorului de atunci, Alexandru Moruzzi, ca "egumenul de la Mănăstirea Agapia să se stabilească la Socola, iar veniturile mănăstirii să fie pentru plata dascălilor și pentru preoții ce vor sluji la biserică". Seminarul își desfășoară activitatea până în 1886, când se strămută în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Moruzzi, ca "egumenul de la Mănăstirea Agapia să se stabilească la Socola, iar veniturile mănăstirii să fie pentru plata dascălilor și pentru preoții ce vor sluji la biserică". Seminarul își desfășoară activitatea până în 1886, când se strămută în fostele case ale domnitorului Mihail Sturza, situate în centrul Iașului, alături de Catedrala și de Centrul Mitropolitan Iași. Casele și vechile chilii ale fostului seminar de la Socola sunt date în folosință comunei Bucium, care le transformă în spații pentru o "Școală de meserii". Din anul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
înainte de a se face preot; de nu se va fi făcut păcatul deplin, să fie intrat mădularul în șezutul copilului, iar de va fi intrat într-însul să nu se facă preot"; vedem deci o împrejurare. Dar, în alt caz: "Domnitorul Ion Vodă Armanul băgat-au în foc, de viu, pe Vlădica George, de au ars, dându-i vina de sodomie, auzind că are avuție" (citate după P. G. Samarian). Atentatele la morala publică par să fi fost frecvente. Este probabil
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a provinciei a fost extins apoi la toată regiunea cuprinsă între Prut și Nistru, după anexarea sa la Imperiul Rus, în secolul al XIX-lea. Nu este mai puțin adevărat că el se leagă direct de amintirea primei dinastii de domnitori români la nord de Dunăre. Limitele noului principat moldav erau, deci, trasate din epoca fondării sale. Nu putea lipsi de la Brătianu plasarea principatului în context internațional: între polonezii, care avansau din nord, ungurii, a căror putere se accentua la vest
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]