12,502 matches
-
Întâmpla Încă o dată... hotărât mă Însor!”). Întrebarea e dacă intenționează să se Însoare cu Mița, pe care e dispus s-o mai ierte Încă o dată. Posibil. Cert e că, În ultimă instanță, căsătoria este considerată un necesar compromis la drama trădării, soluție neobișnuită la eșecul unor amoruri seriate. Crăcănel Își asumă victimizat rolul celui mereu Înșelat și În dragoste, și În așteptări („Crăcănel: Da, Mangafaua!... eu... A opta oară tradus!”; „numai una să Ți-o spui, al șaptelea caz de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ai uitat pe toate: ai uitat că sunt fiică din popor și sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, [...] ai uitat că sunt ploeșteancă - da, ploeșteancă! Năică, și am să-Ți torn o revuluție, da o revuluție... să mă pomenești!...”. Drama ei amoroasă capătă, prin defulare, proporțiile unei mișcări social-politice, ale unor răsturnări guvernamentale. Suferința ei este generată și Întreținută de faptul că e Înșelată de amantul de suflet, „amantul meu, fidelul meu amant căruia eu (obidită) i-am fost Întotdeauna
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
să-și manifeste condescendența față de limitata putere de Înțelegere a femeii: „Aia a fost la politică... nu-nțelege dumneei... fomeie...” (s.n.). La vârsta angajamentului marital, eroina caragialiană trăiește momente dramatice din cauza ezitărilor bărbatului; domnișoara Porția Popescu, protagonista unei „senzaționale drame pasionale”, recurge la o radicală și supremă soluție: suicidul. Numai că ea va supraviețui, iar gazetele Aurora și Lumina devin, metaforic, vocile martore În relația amoroasă și intră Într-un dialog al punctelor de vedere divergente și părtinitoare. Aurora e
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și supremă soluție: suicidul. Numai că ea va supraviețui, iar gazetele Aurora și Lumina devin, metaforic, vocile martore În relația amoroasă și intră Într-un dialog al punctelor de vedere divergente și părtinitoare. Aurora e de partea tinerei, prezentând lacrimogen drama ei sentimentală; Lumina ia apărarea „doftorașului” Mișu Zaharescu, iubitul Porției de vreo trei-patru ani. Deznodământul e fericit și amândouă publicațiile anunță, În final, logodna dintre cei doi tineri. O mică dramă sentimentală (tânărul Întreținut la studii de Porția Încearcă să
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și părtinitoare. Aurora e de partea tinerei, prezentând lacrimogen drama ei sentimentală; Lumina ia apărarea „doftorașului” Mișu Zaharescu, iubitul Porției de vreo trei-patru ani. Deznodământul e fericit și amândouă publicațiile anunță, În final, logodna dintre cei doi tineri. O mică dramă sentimentală (tânărul Întreținut la studii de Porția Încearcă să fugă de responsabilități și-și pregătește retragerea teatral) capătă importanța unei probleme stringente, de larg interes. Faptul divers capătă turnura unui romanț În foileton. Femeia are imaginație, e simulantă și-și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de larg interes. Faptul divers capătă turnura unui romanț În foileton. Femeia are imaginație, e simulantă și-și asumă rolul de victimă a iubirii și a bărbatului, Înscenând un suicid. Efectul e cel scontat: publicul larg e implicat În propria dramă și se constituie activ În jurat și asistent. Hilară e scena pregătirii gestului suicidal de către Porția: „După ce a dejunat cu mare poftă și s-a săturat, a- nceput deodată să plângă, zicând către doamna Zamfira Popescu: - Mamițo, eu nu mai
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
personaje importante În viața social-politică din urbea lor. Eroii lui Caragiale au, de altfel, tendința de a teatraliza viața personală convertind-o În spectacol public, au nevoie de asistență, de martori. Le repugnă, se pare, ideea de a-și consuma drama personală În spațiul intim, discret și la temperatură scăzută. Au predispoziția și plăcerea extraordinară de a aprinde focuri de paie, de a exagera În limitele credibilului, de a focaliza interesul Întregii lumi asupra lor. Eu și restul lumii, pare a
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
om cu greutate - negustorul Jupân Dumitrache - caută, În tulburarea ei sufletească, indicii ale Împăcării cu amantul gelos. Precipitarea verbală a Ziței ce reconstituie scena confruntării În uliță cu Ghiță Țircădău, fostul ei soț, o Împovărează, Îi abate gândurile de la propria dramă sentimentală: „VETA (Întrerupând-o scurt): Zițo... ce e când Ți se bate tâmpla a dreaptă? ZIȚA: ÎȚi vine o bucurie. VETA: Mie, bucurie?... nu crez. ZIȚA: Da’ de ce nu? VETA: Dar când Ți se bate a stângă? ZIȚA: Te-mpaci cu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
sunt?”), Vetei Îi lipsește vigilența: În prezența soțului Își centrează atenția asupra amantului. Dar Veta găsește În lectură divertisment, iar versurile pe care le fredonează devin expresia propriei stări sufletești. Și Zița cea cu trei ani de pension citește, citește Dramele Parisului. E greu Însă de imaginat că Mița Baston ori Didina Mazu mai au timp, cu atâtea amoruri oficiale și tăinuite, să citească altceva decât scrisori de amor. Nae frizerul frecventează, se pare, spectacolele de varieteu; el cataloghează o situație
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de bine, fără moft pseudo-savant și cu un spirit de observație absolut rar în științele noastre sociale, de Mirel Bănică. Lumea pelerinilor și pelerinajelor e deopotrivă patul germinativ și simptomul unei societăți aflate în căutarea febrilă a comunității, trăind o dramă a dezorientării și declasării, a disoluției și dezamăgirii. Eșecul democrației liberale în România postcomunistă e cunoscut de toată lumea, înțeles de mulți și trecut sub tăcere de o oligarhie politică rapace care profită de el. Ieșirea din acest eșec, ca și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este dedicat genezei leninismului romantic în perioada 1965-1971. Orice încercare de a rezuma acest capitol este destinată eșecului. Ar fi ca și cum cineva ar tatona rezumarea tragediei prințului Hamlet la problema oedipală a acestuia. Desigur, și aceasta este una dintre problemele dramei shakespearine, dar multiciplitatea problemelor reflectate în ea ar transforma acest rezumat al tragediei într-o tragicomedie. Iar "tragicomedia comunismului românesc" (sintagma unui binecunoscut politilog de origine cartierprimăvăratecă) își are originile tocmai în convingerile de natură leninist romantică ale conducătorului acestuia
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Budapesta, liderul iugoslav, care a reprezentat unul din principalii factori de inspirație pentru manifestațiile din Ungaria vecină, a influențat în mare măsură derularea acestora. Nu în ultimul rând, triunghiul Moscova-Belgrad-București a constituit arena politică în care s-a jucat finalul dramei maghiare. 4.5. Iugoslavia în capcana revoluției maghiare. Evoluția relațiilor româno-iugoslave în a doua jumătate a anilor '50 Refugierea lui Imre Nagy la ambasada iugoslavă din Budapesta a pus Belgradul într-o poziție deosebit de delicată. Asta deoarece urma să supună
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cadrul legic dat pentru a își atinge obiectivele, devenind, în același timp, treptat, parte a structurii romantic leniniste pe care acțiunile lor o confirmau și o reproduceau în aceeași măsură. Problema pe care o întâmpinăm aici, și care constituie, cred, drama majoră a leninismului romantic, este că acesta nu a devenit realmente o structură, cel puțin în sensul pe care îl atribuia termenului, continuând să se comporte în paralel ca un agent. Pentru a se constitui într-o structură, regimului îi
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
era lagărul... Dar peste tot era așa. În altă parte se Împușca... Mergeam la mâncare, ne era foame, dar foarte mulți nu puteau mânca. Se culcau numai să uite. Se culcau, dormeau și dimineața, la cinci, o nouă zi, cu dramele ei, cu nenorocirile și greutățile ei. Era un lucru tragic... În intensitate, al doilea după pierderea părinților mei. Mureau acolo prieteni, cunoscuți de acasă... că ne adunam, cei din Târgu-Mureș, și ne ajutam reciproc. Era o problemă grea... Și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu pot spune acum că, venind acasă, m-am integrat În societatea românească. Am avut o anumită pregătire, o anumită poziție socială, dar te marchează pentru toată viața, nu se poate. - A existat vreo experiență frumoasă În șirul acesta de drame? - La Auschwitz am avut un prieten din Târgu-Mureș, Schreiber Îl chema - a murit. M-a ajutat mult, deși era un lagăr de exterminare. Eu cu Încă vreo trei spălam baraca În fiecare zi. Mai primeam un pic de mâncare acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spiritual, un rege. Aici rețelele cosmice și telurice fac posibilă fuziunea între timp și eternitate. Aici au loc inițierile. Apoi s-au adăgat statuile, inscripțiile, imaginile, ustensile pentru sacrificii și libații, drumuri pentru procesiuni, locuri unde inițiații dansează sau retrăiesc dramele sacre și de unde se observau stelele. Templele sunt loc de întâlnire, de împărtășire a căutării luminii după un demers ritual. În afara timpului el permite cercetarea sinelui întru descoperirea spiritualității. Ritualul dezvoltă necesitatea înțelegerii vieții având scopul comun de dezvoltare psihologică
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de l-Egypte reluată apoi în opera La Naissance d-Osiris. Și dacă arhitectura egipteană începe să fie modelată la interioarele și parcurile vilelor și palatelor nobililor sau chiar a reginei Marie Antoinette atât la Versaille, Fontainbleau sau Saint Claud, după drama baronului von Gebler, Mozart compune Thamos, König in Aegypten, teme muzicale utilizate apoi și în Zauberflöte (1791), Johann Gottlieb Naumann are premiera operei Osiris (1781) la Dresda, iar Karl von Eckhartshausen scrie un roman inițiatic care descrie instrucția și interpretarea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
crini. El însuși o grădină-n întuneric năvălit de dor și de aripi așează pietrele cioplite pe zidul templului din neuroni, iluminarea înfloririi care pe stradă trece e un mesaj vibrații emise prin axoni. E-n centrul nemuririi răscrucile de drame și extaz, dor de furtună și dendrite; să te -nfiori te-nvață din tainele zidirii înmuguriri izvor de viață, inflorescențele de azi. În suflet adunăm tot ce-au gândit și au simțit atâtea generații. Am dorit cunoașterea a tot ce
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o manipulare a simbolurilor. La început ea a fost verbală, lingvistică. Ritualurile religioase începând cu tragedia și comedia greacă erau alegorii 237. Simbolismul creștin este înscris în piesele de moralitate ale Evului Mediu în care conflictele opun viciile virtuților. În drama renascentistă Shakespeare a scris numeroase alegorii, printre care The Winter's Tale. Comedia de moravuri îi cuprinde pe Wilde, Shaw, Pirandello iar mai recent realistul Ibsen și suprarealișii teatrului absurd, Ionesco, Genet și Beckett. Cinematografia și televiziunea dezvoltă metodele ce
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
iar mai recent realistul Ibsen și suprarealișii teatrului absurd, Ionesco, Genet și Beckett. Cinematografia și televiziunea dezvoltă metodele ce nu puteau fi realizate în detaliu de teatru. Tehnicile de montaj digital continuă azi fabula lui Esop în desene animate și drama lui Shakespeare în filmele de ficțiune. Dintr-un alt unghi, ceea ce discutasem în alte capitole se demonstrează a întări opinia noastră că arta picturală, sculpturală și arhitecturală vine din timpuri imemoriale să simbolizeze, prin arcuri și coloane glorie, putere și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
muzical descoperit în lucrările lui Johann Sebastian Bach prezintă forme de alegorie, apropiată ca imagrstică viziunii religioase, corelând aspectele fizice ale armoniei bazate pe număr, cu efectul sublim și metafizic emoțional realizat la ascultători. Extensia finală apare din combinația spectacolului, dramei, dansului și muzicii în operă, la marii muzicieni, care culminează la Wolfgang Amadeus Mozart și Richard Wagner. Ciclul inelului (ca și alte cicluri ale inelului mai recente 238) este o completă mitografie și alegorie, cuvintele și muzica constituind două nivele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Vechiul Testament ca un sistem dual pământ-cosmos encodat într-un mesaj ritual, sistem de alegorii cu cauzalitate magică îmbrăcată de sfera ocultă a farmecelor, talismanelor, cuvintelor și ritualurilor magice. Ficțiunile alegorice, caracteristice și cadrului science-fiction au personaje elaborate mental în adevărate drame psihologice. Romanele în care misticismul erotic conduce o căutare eroică a perfecțiunii morale sunt cele care relevă pregnant un climat simbolic. Caracterul cosmic și demonic al gândirii alegorice a fost reprezentat mai ales în Evul Mediu când poeții și preoții
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu ne explică de ce numai anumite vise sau cugetări ajung până la noi transmise de regnul vegetal, mineral sau animal și de ce trăim adesea halucinația déja vu déjá connu. Imaginile, lumile pe care le întâlnim le-am mai întâlnit, și trăim drama tendinței spre cele care sălășluiesc în noi și nu le revedem. Căutarea devine astfel un țel vital, uneori nerealizabil, lumile căutate nemaiexistând, venind din viitor sau aparținând altor planuri simetrice sau altor planete. Este cineva, acel ce inoculează aceste chemări
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
început și un sfârșit nu poate fi întru totul realizat prin el însuși, infinitul fiind limitat de condiționarea lucrurilor finite, limitări ce învăluie și dezvăluie ideile primare. Cuvântul oglindit în lume este adeseori invers printr-un simbolism prozaic declanșator de drame cosmice. Focul. Contemplarea unei flăcări eternizează o reverie primordială 437. Pe masa mea stau două obiecte care reflectă timpul în gândirea filosofică clepsidra 438 și lumânarea 439. Flacăra este clepsidra care curge în sus. Mai ușoară decât nisipul care se
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nici soluții. Poesia respiră în toate câte sunt și vor fi: în groaznica noapte, în tainică zi. Poesia rspiră în toate: în ochi și-n topaze, în râsul de Narcis al curcubeului, în furtuna de raze, Toată poesia e-o dramă, ca roua pe scutul de-aramă. Dar mai mult decât toate poesia-i veșnică rană923. Valorile vieții artistice în general și ale actului liric creator în particular pot fi readuse de eliberarea minții în a deveni capabile să recepteze întregul univers
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]