9,239 matches
-
de rezolvare a ecuației diferențiale descoperite de Jacobi. În 1921 a definit curba și suprafața de sprijin. A studiat problema grupurilor maxime de mișcări ale spațiilor A și V. A publicat numeroase lucrări privind teoria funcțiilor de o variabilă reală, ecuații integrabile etc. Printre cele mai importante lucrări ale sale se află:
Dmitri Egorov () [Corola-website/Science/331410_a_332739]
-
(n. 30 aprilie 1950, Darabani, județul Botoșani) este un matematician român cunoscut pentru lucrările sale în domeniile ecuații diferențiale ordinare, ecuații cu derivate parțiale și alte domenii ale matematicii. Din anul 2002 este profesor la Universitatea Central Europeană, Budapesta. a urmat clasele I-VIII în perioada 1957-1965 la Școala Generală din satul Teioasa, ulterior integrat în localitatea (orașul
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
(n. 30 aprilie 1950, Darabani, județul Botoșani) este un matematician român cunoscut pentru lucrările sale în domeniile ecuații diferențiale ordinare, ecuații cu derivate parțiale și alte domenii ale matematicii. Din anul 2002 este profesor la Universitatea Central Europeană, Budapesta. a urmat clasele I-VIII în perioada 1957-1965 la Școala Generală din satul Teioasa, ulterior integrat în localitatea (orașul) Darabani. Apoi, a
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
începe, din proprie inițiativă, colaborarea cu revista „Gazeta Matematică”, seria B, încă din anii de liceu, continuând mai târziu în seria A a aceleiași reviste. Se înscrie la doctorat în 1977 la profesorul Adolf Haimovici, colaborând intens în domeniul respectiv (ecuații funcționale) cu profesorul Viorel P. Barbu, cu care începuse deja în prealabil activitatea de cercetare. Susține doctoratul în ianuarie 1981 cu teza „Probleme calitative pentru ecuații diferențiale neliniare de tip acretiv în spații Banach”, bazată pe rezultate ale sale publicate
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
înscrie la doctorat în 1977 la profesorul Adolf Haimovici, colaborând intens în domeniul respectiv (ecuații funcționale) cu profesorul Viorel P. Barbu, cu care începuse deja în prealabil activitatea de cercetare. Susține doctoratul în ianuarie 1981 cu teza „Probleme calitative pentru ecuații diferențiale neliniare de tip acretiv în spații Banach”, bazată pe rezultate ale sale publicate în reviste internaționale prestigioase ("Atti della Accademia Nazionale dei Lincei, Journal of Differential Equations, Journal of Mathematical Analysis and Applications, Nonlinear Analysis, Numerical Functional Analysis and
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
de Matematică a Universității "Alexandru Ioan Cuza". Gheorghe Moroșanu este autor sau co-autor al unui mare număr de articole științifice și al mai multor cărți, inclusiv monografii. Se pot menționa trei monografii mai cunoscute, în limba engleză: cea referitoare la ecuații neliniare de evoluție (axată în principal pe teoria stabilității pentru asemenea ecuații), precum si cele (în colaborare) referitoare la metode funcționale și probleme la limită cu perturbații singulare (ambele bazate în esență pe material original datorat autorilor, conținând idei și metode
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
co-autor al unui mare număr de articole științifice și al mai multor cărți, inclusiv monografii. Se pot menționa trei monografii mai cunoscute, în limba engleză: cea referitoare la ecuații neliniare de evoluție (axată în principal pe teoria stabilității pentru asemenea ecuații), precum si cele (în colaborare) referitoare la metode funcționale și probleme la limită cu perturbații singulare (ambele bazate în esență pe material original datorat autorilor, conținând idei și metode noi, utile în explorarea unor modele matematice descrise prin ecuații diferențiale liniare
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
pentru asemenea ecuații), precum si cele (în colaborare) referitoare la metode funcționale și probleme la limită cu perturbații singulare (ambele bazate în esență pe material original datorat autorilor, conținând idei și metode noi, utile în explorarea unor modele matematice descrise prin ecuații diferențiale liniare sau neliniare). Contribuțiile științifice ale lui Gheorghe Moroșanu, conținute in publicațiile sale în reviste de specialitate românești și străine sau în volume ale unor conferințe, se referă la următoarele teme: Se poate menționa, de asemenea, activitatea sa ca
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
organizator de evenimente științifice, invitat cu diverse ocazii la manifestări științifice sau instituții din Belgia, Bulgaria, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Republica Moldova, România, SUA etc. În 1983 Gheorghe Moroșanu primește premiul "Gheorghe Lazăr" al Academiei Române pentru contribuții deosebite la teoria ecuațiilor hiperbolice cu derivate parțiale. De asemenea, deține titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universității "Ovidius" din Constanța, România. Școala din Darabani pe care a frecventat-o Gheorghe Moroșanu între anii 1957-1965 îi poartă numele începând cu anul 2007, când i
Gheorghe Moroșanu () [Corola-website/Science/334058_a_335387]
-
dualitate. A dezvoltat ideile lui Victor Poncelet relativ la principiul continuității. A introdus denumirea de podară și a introdus unele calcule simbolice, contribuind la dezvoltarea logicii matematice. A introdus semnul incluziunii (⊂). În 1814 a completat teoria lui Laplace din 1772 relativ la ecuațiile liniare cu mai multe necunoscute. În perioada 1810 a întemeiat și a contribuit substanțial la publicația periodică "Annales de mathématiques pures et appliquées", numită și "Analele lui Gergonne" ("Annales de Gergonne"), revistă care a existat până în 1832.
Joseph Gergonne () [Corola-website/Science/334238_a_335567]
-
utiliza un volumn mai mic de hârtie, plierile trebuie să aibă loc în aceeași direcție pe o coală de hârtie îngustă și lungă, față de direcții perpendiculare pe o coală de hârtie pătrată. Pe lângă demonstrația empirică, Britney a alcătuit și o ecuație cu ajutorul căreia se poate calcula lățimea sau lungimea minimă a coalei de hârtie de grosimea "t" pentru ca aceasta să poată fi pliată de "n" ori. La 22 septembrie 2006, a avut o prezentare în cadrul . Gallivan a absolvit Universitatea Berkeley din
Britney Gallivan () [Corola-website/Science/334414_a_335743]
-
exemplu cu un raport lungime-lățime de 2:1). În cazul plierii unei coale lungi într-o singură direcție, lungimea exactă "L" necesară plierii este unde "t" reprezintă grosimea materialului pliat, iar "n" este numărul de plieri într-o singură direcție. Ecuațiile demonstrează că orice material trebuie să aibă o lungime de formula 3 ori mai mare decât grosimea pentru a putea fi pliat, iar cât se micșorează lungimea materialului cu fiecare pliere depinde de modul (direcțiile) în care plierea are loc.
Britney Gallivan () [Corola-website/Science/334414_a_335743]
-
în planul osculator la curba traiectorie; în același plan, accelerația aflându-se de aceeași parte a tangentei ca și versorul normalei principale. Componentele accelerației sunt: unde "s" este abscisa curbilinie a punctului material, iar "ρ" raza de curbură a traiectoriei. Ecuația dimensională a accelerației este: astfel încât unitatea de măsură a acesteia este egală cu unitatea de măsură pentru lungime împărțită la pătratul unității de măsură pentru timp. Dacă viteza pe traiectorie "v" variază cu cantități egale în intervale de timp egale
Accelerație () [Corola-website/Science/334437_a_335766]
-
v" variază cu cantități egale în intervale de timp egale, mișcarea se numește uniform variată pe traiectorie sau curbilinie uniform variată, în care caz accelerația tangențială este constantă: Rezultă: și de asemenea: Eliminând timpul "t" între expresiile anterioare, se obține "ecuația generală a lui Galilei": Eliminând accelerația, se obține și:
Accelerație () [Corola-website/Science/334437_a_335766]
-
În geometria diferențială, planul osculator al unei curbe strâmbe este limita planului care trece prin trei puncte vecine formula 1 pe curbă, când punctele formula 2 tind către M. Fie o curbă spațială dată prin ecuația ei vectorială: formula 3 un punct regulat de pe curbă și formula 4 dreapta tangentă la curbă în punctul formula 5 "Definiție". Un plan care conține dreapta tangentă c se numește plan tangent și se notează formula 6 Fie un punct formula 7 de pe formula 8 vecin
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
sus este un vector coliniar cu formula 40 rezultă că vectorul formula 41 aparține planului osculator, pentru orice k. Trecând la limită pentru formula 42 obținem că vectorul formula 43 aparține planului osculator. Așadar, cunoaștem doi vectori directori ai planului osculator: formula 44 și formula 45 Ecuația vectorială a planului osculator este: iar ecuația carteziană a planului osculator este: Dacă curba formula 16 este dată sub formă parametrică, atunci ecuația planului osculator poate fi scrisă sub forma: sau unde formula 52 sunt complemenții algebrici ai matricei: formula 53 formula 55 Dreapta
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
rezultă că vectorul formula 41 aparține planului osculator, pentru orice k. Trecând la limită pentru formula 42 obținem că vectorul formula 43 aparține planului osculator. Așadar, cunoaștem doi vectori directori ai planului osculator: formula 44 și formula 45 Ecuația vectorială a planului osculator este: iar ecuația carteziană a planului osculator este: Dacă curba formula 16 este dată sub formă parametrică, atunci ecuația planului osculator poate fi scrisă sub forma: sau unde formula 52 sunt complemenții algebrici ai matricei: formula 53 formula 55 Dreapta normală pe planul osculator (adică dreapta de
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
obținem că vectorul formula 43 aparține planului osculator. Așadar, cunoaștem doi vectori directori ai planului osculator: formula 44 și formula 45 Ecuația vectorială a planului osculator este: iar ecuația carteziană a planului osculator este: Dacă curba formula 16 este dată sub formă parametrică, atunci ecuația planului osculator poate fi scrisă sub forma: sau unde formula 52 sunt complemenții algebrici ai matricei: formula 53 formula 55 Dreapta normală pe planul osculator (adică dreapta de direcție formula 56) în punctul formula 57 se numește binormală, și se notează cu formula 58
Plan osculator () [Corola-website/Science/334438_a_335767]
-
adresă. Într-un cuvânt se scriau două instrucțiuni care se executau succesiv. Sistemul de instrucțiuni cuprindea: Principalele programe dezvoltate au fost legate de: Pe lângă acestea, calculatorul a fost folosit și pentru calculul orbitelor unor sateliți, prelucrări statistice de date, rezolvarea ecuațiilor diferențiale de ordinul doi, programare automată- un translator și un interpretor pentru expresii algebrice. Lista completă a aplicațiilor în care a fost utilizat DACICC-1 se găsește în lucrarea . La proiectarea și realizarea calculatorului au contribuit: Gheorghe Farkas, Bruno Azzola, Mircea
DACICC-1 () [Corola-website/Science/335112_a_336441]
-
a fost transcris în limbajul DACICC-FORTRAN, pe baza programului întocmit mașina a rezolvat problema în 5 minute. De asemenea s-au rezolvat probleme de optimizare cu 3 000 de elemente, s-au efectuat tabelări de funcții, rezolvări de sisteme de ecuații liniare etc. La conceperea și realizarea calculatorului au contribuit inginerii: "Mircea Bocu", "Gheorghe Farkas", "Iolanda Juhasz", "Tudor Mureșan", "Daniel Beloiu", "Mihai Mușteanu", "Mircea Pătru". În 1968 li s-au alăturat, mai ales pentru testare, reglare și elaborarea de manuale "Dan
DACICC-200 () [Corola-website/Science/335113_a_336442]
-
la Institutul pentru Studii Avansate (IAS) din Universitatea Princeton. În 1982 a fost laureat cu Medalia Fields, cea mai înaltă distincție în matematică, pentru contribuții sale la geometria spațiilor Banach, convexitate în dimensiuni superioare, analiză armonică, teoria ergodică și teoria ecuațiilor de evoluție neliniară.
Jean Bourgain () [Corola-website/Science/335182_a_336511]
-
(n. 11 august 1956, Grasse) este un matematician francez specializat în ecuații cu derivate parțiale, laureat cu Medalia Fields în anul 1994. S-a născut în 1956 în Grasse, un oraș pe Coasta de Azur. Tatăl său, Jacques-Louis Lions, era un matematician cunoscut. În anul 1975 a fost admis la Școală Normală
Pierre-Louis Lions () [Corola-website/Science/335158_a_336487]
-
până în 2003 a fost profesor universitar la Universitatea Paris-Dauphine. În momentul respectiv a condus, printre altele, teza de doctorat lui Cédric Villani. Din 1992 este și profesor de matematică aplicată la École polytechnique. În 2002 i-a fost atribuită catedră „Ecuații cu derivate parțiale și aplicații” la Collège de France. Este cunoscut de studenții sub porecla „PLL”. A lucrat despre întregul domeniu ecuațiilor neliniare cu derivate parțiale (EDP neliniare). Cu Michael G. Crandall a introdus conceptul de „soluție de vâscozitate” a
Pierre-Louis Lions () [Corola-website/Science/335158_a_336487]
-
Din 1992 este și profesor de matematică aplicată la École polytechnique. În 2002 i-a fost atribuită catedră „Ecuații cu derivate parțiale și aplicații” la Collège de France. Este cunoscut de studenții sub porecla „PLL”. A lucrat despre întregul domeniu ecuațiilor neliniare cu derivate parțiale (EDP neliniare). Cu Michael G. Crandall a introdus conceptul de „soluție de vâscozitate” a EDP neliniare. A lucrat și despre ecuații cinetice, în special ecuația lui Boltzmann, la care i-a dat pentru prima dată o
Pierre-Louis Lions () [Corola-website/Science/335158_a_336487]
-
Collège de France. Este cunoscut de studenții sub porecla „PLL”. A lucrat despre întregul domeniu ecuațiilor neliniare cu derivate parțiale (EDP neliniare). Cu Michael G. Crandall a introdus conceptul de „soluție de vâscozitate” a EDP neliniare. A lucrat și despre ecuații cinetice, în special ecuația lui Boltzmann, la care i-a dat pentru prima dată o soluție completă cu dovadă, si s-a interesat la problemele de calcul variațional. Pentru cercetările sale a primit în 1994 cea mai înaltă distincție în
Pierre-Louis Lions () [Corola-website/Science/335158_a_336487]