10,806 matches
-
și adolescența la vatra Văcăreștilor de lângă Târgoviște. ("„Dintre toate locurile unde au viețuit poeții, Văcăreștii din Dâmbovița duc mai mult cu ei semnul unei ursite și vraja unei amintiri”"). Primește o educație aleasă. Prin 1891 se află în Italia în exil, pentru ca după un scurt popas în țară, în 1895 să se stabilească definitiv în Franța, unde se distinge în viața literară pe mai multe planuri. Debutează în anul 1886 publicând la Paris volumul "Chants d'Aurore" ("Cântecele zorilor"), premiat de
Elena Văcărescu () [Corola-website/Science/299025_a_300354]
-
trădare cu fratele ei și este închisă la Turnul Londrei. În 19 mai 1536, când Elizabeta avea doi ani și opt luni, mama sa Anne Boleyn este decapitată. Elisabeta este declarată ilegitimă, pierde titlul de prințesă și este crescută în exil la castelul din Hatfield împreună cu sora sa vitregă Maria. La unsprezece zile după moartea lui Anne Boleyn, Henric se căsătorește cu Jane Seymour care în 1537 dă naștere unui fiu Eduard și moare. Elisabeta și Maria sunt considerate ilegitime și
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
jocuri video făcute vreodată, care a contribut la criza jocurilor video din 1983. William Kotzwinkle, autor al romanizării filmului, a scris o continuare, "", publicată în 1985. În aceasta, E.T. se întoarce acasă pe planeta Brodo Asogi, dar este trimis în exil. E.T. încearcă apoi să se întoarcă pe Pământ încălcând toate legile din Brodo Asogi. "E.T. Adventure", un parc de distracții, a fost deschis la Universal Studios Florida în 1990. Atracția de 40 de milioane de dolari le avea pe cele
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
pe bază de contract. În această perioadă începe să se facă tot mai auzită vocea celor ce doreau unirea Principatelor, iar cei doi monarhi au început să accepte ideile grupării unioniste "Partida Națională" (create în 1848 de către revoluționarii întorși din exil). Războiul s-a încheiat prin Tratatul de la Paris (30 martie, 1856), care a plasat statele în continuare sub suzeranitate otomană, dar sub protectoratul tuturor puterilor europene (Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Al doilea Imperiu Francez, Regatul Sardiniei, Prusia, Austria
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
Drang nach Osten), ca și a naționalismului în noile state apărute în Europa Răsăriteană după sfârșitul primului război mondial. Linia Oder-Neisse fusese granița istorică a Regatului Polonez al Piaștilor și fusese granița propusă pentru Polonia postbelică de Guvernul polonez în exil, care căuta posibile compensații pentru teritoriul ocupat de URSS și pe care Stalin nu era dornic să le retrocedeze. Teritoriile care au fost oferite Poloniei și Cehoslovaciei de hotărârile tratatului de la Versailles a cauzat unele probleme noilor state independente. Guvernele
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
căuta posibile compensații pentru teritoriul ocupat de URSS și pe care Stalin nu era dornic să le retrocedeze. Teritoriile care au fost oferite Poloniei și Cehoslovaciei de hotărârile tratatului de la Versailles a cauzat unele probleme noilor state independente. Guvernele din exil au considerat că stabilitatea în țarile lor nu poate fi asigurată decât în cazul unor state omogene din punct de vedere național. Înfrângerea totală militară și morală a Germaniei Naziste a oferit posibilitatea realizării omogenității etnice prin mijloace imposibile în
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
se dezvinovățească față de „prietenii germani” invocând recunoștința pe care o purta Franței. Bătălia de la Sedan a pus capăt la 2 septembrie 1870 celui de-al Doilea Imperiu. Pe data de 4 septembrie s-a proclamat republica. Offenbach a luat calea exilului, ajungând de la Bordeaux la Milano, cu o escală la San Sebastian, unde se i stabilise temporar familia. În februarie 1871 opinia publică de la Paris s-a arătat indignată de faptul că „prusacul” Offenbach mai este reprezentat pe scena de la "Les
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
tihnit cu o populație de aproximativ 1.500 locuitori. Cu toate acestea era sub pază militară severă, deoarece după înnăbușirea revoluției din 1848 din Germania, conducătorii ducatului de Baden se temeau de propagarea ideilor revoluționarilor și republicanilor care fugiseră în exil în Elveția. Acesta era orașul pe care și l-a ales Joseph Scheffel ca reședință. Și-a găsit o locuință în clădirea "Hallwyler Hof” care aparținea primarului Anton Leo, clădire care mai există și în prezent. Timpul liber și-l
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
fost luat prizonier și aruncat în închisoare unde a rămas pentru tot restul vieții sale. La Roma, Toma și familia sa au primit ajutor monetar de la Papa și alți conducători din vest, fiind considerat de aceștia ca Împărat Bizantin în exil, până în anul 1503. În 1461 statul independent bizantin Trebizonda a fost cucerit de Mehmed. Istoricii consideră căderea Constantinopolului ca fiind evenimentul care a încheiat Evul Mediu și a început Renașterea datorită sfârșitului vechii ierarhii religioase din Europa, precum și folosirea tunurilor
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
cu Germania, cînd a deschis scorul. Cu Puskás pe teren, Ungaria a devenit prima echipă care a învins echipa Angliei pe stadionul Wembley cu scorul de 6-3, în decembrie 1953. Invazia sovietică din 1956 l-a obligat să plece în exil, în Spania; refuzînd să se întoarcă, FIFA l-a suspendat 18 luni, iar regimul comunist l-a declarat "trădător de țară". Guvernul maghiar și-a cerut scuze public în 1993, permițându-i să se întoarcă în țară și să preia
Ferenc Puskás () [Corola-website/Science/304629_a_305958]
-
nava britanică de război "Marlborough" pentru mătușa lui. După o scurtă ședere la baza britanică din Malta și mai târziu la Londra, s-a întors în țara natală, Danemarca, unde s-a stabilit la Hvidøre, în apropiere de Copenhaga. În exil la Copenhaga erau mulți emigranți ruși. Pentru ei, Maria a rămas împărăteasă. Oamenii o respectau și adesea îi cereau ajutorul. Adunarea monarhală a tuturor rușilor care s-a ținut în 1921 i-a oferit să devină "locum tenens" al tronului
Dagmar a Danemarcei () [Corola-website/Science/304713_a_306042]
-
abdice în favoarea fiului său Pedro al II-lea. În 1835, în întreaga Americă de Sud domnea o tensiune ridicată din cauza războaielor de independență și din cauza războaielor între state. Între decembrie 1835 și 1848, Garibaldi a petrecut o lungă perioadă de exil în America de Sud, răspunzând solicitărilor tuturor celor ce doreau să lupte pentru independență cu aceeași ardoare cu care ar fi luptat pentru propria patrie. El s-a stabilit la Rio de Janeiro, unde a fost primit de mica comunitate de exilați
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
revoluție. În același timp, Garibaldi nu înțelegea să se implice într-o aventură compromisă din start, și dorea să obțină susținere pentru acțiunile sale de la o autoritate recunoscută. În februarie 1854, i-a spus revoluționarului rus Aleksandr Herzen, aflat în exil la Londra, că împotriva unei armate organizate și echipate ca cele ale Franței și Austriei, este obligatoriu să opui o armată la fel de bine echipată, și că în continuare susține Regatul Sardiniei. La 6 mai, Garibaldi pleca din Newcastle către Genova
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
punând capăt speranțelor pentru o eventuală inițiativă în ce privește Roma sau Veneția. În aceste condiții, negocierile au încetat, americanii nefiind dispuși să încredințeze comanda supremă unui străin, deși unul care deținea un pașaport american, primit din partea primarului New Yorkului în decursul exilului său din anul 1855. La 1 septembrie 1862, Theodor Canisius, consul american la Viena, a reluat contactele. Între timp, Garibaldi, rănit în cursul luptelor din Aspromonte, a refuzat propunerea: „Domnule, sunt prizonier și grav rănit, prin urmare, îmi este imposibil
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
geamănă cu Apollo. Era fiica lui Iupiter și a "Latoniei". La început a avut aceleași atribute cu fratele ei: era o divinitate răzbunătoare, care semăna molimi și moarte printre muritori. Diana își secondează fratele în numeroase acțiuni: îl însoțește în exil atunci când Apollo ispășește omorârea Pythonului, e alături de el în războiul troian, participă împreună la uciderea copiilor Niobei etc. Când Apollo ajunge să fie identificat cu "Helios" (Soarele), Diana e identificată cu "Selene" (Luna). Mai târziu, Diana capătă atribute de zeitate
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
Acesta s-a transformat în 1990 în Partidul Socialist Bulgar și participă la viața parlamentară democratică și la coaliții guvernamentale. În timpul Războiului Rece Bulgaria a fost un stat satelit al Uniunii Sovietice. Deși activistul comunist Gheorghi Dimitrov a fost în exil o bună parte a vieții sale (din 1923), în special în Uniunea Sovietică, el nu a fost doar un om de paie în mâinile lui Stalin. Judecat în procesul incendierii Reichstagului din 1933, el a fost schimbat de către autoritățile sovietice
Republica Populară Bulgaria () [Corola-website/Science/303559_a_304888]
-
său regat, ce includea întregul țărm vestic al Mării Negre. Campania generalului Crassus din 29-28 î.Hr. aduce Dobrogea în sfera de influență a Romei, iar coloniile grecești sub directa stăpânire a guvernatorului provinciei Macedonia. Primii ani ai erei noastre sunt martorii exilului poetului Ovidiu la Tomis, care, după o legendă, trecând pe mare în dreptul Dionysopolis-ului, ar fi exclamat văzând peisajul: ""O! Oraș de pietre albe, te salut pentru frumusețea ta nemaivăzută !"". În anul 15 d.Hr, provincia Moesia a fost creat, dar
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
Uniunea Sovietică, reprezentată de doamna Kollontai. Numit secretar de legație la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniștii preiau și acest minister. Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăște să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale exilului românesc (secretar general al "Comitetului de Asistență a Refugiaților Români", la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al "Fundației Universitare „Carol I”"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
de legație la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniștii preiau și acest minister. Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăște să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale exilului românesc (secretar general al "Comitetului de Asistență a Refugiaților Români", la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al "Fundației Universitare „Carol I”"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci și trei de ani în calitate de
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
popularizator și demistificator al istoriei, publicând cărți adresate celor tineri, precum și cărți care își propun să explice originea istorică a unor figuri de mit ca Dracula sau Negru Vodă. Și-a publicat de asemeni și memoriile, istorisindu-și viața din exil la Paris și Niamey. Deși unele dintre teoriile sale sunt neacceptate de majoritatea istoricilor români, Neagu Djuvara rămâne unul dintre cei mai importanți istorici români ai secolului XX, încurajând în general o atitudine critică asupra istoriei românilor și a istoriei
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
reacțiunii, alături de Maniu, Brătianu și Rădescu" și se invocă, în presa comunistă, existența unor "dovezi privind activitatea trădătoare... în timpul lui Antonescu". Demisionează la 24 octombrie 1945 din conducerea FUCER. Reușește să plece din România în 1948, continuând să militeze în exil pentru drepturile evreilor. În țară este judecat și condamnat în contumacie (1950). Domiciliat la Paris, obține (1955) și cetățenie americană. Este reabilitat în 1968. Wilhelm Filderman se stinge din viață la Paris, în 1963.
Wilhelm Filderman () [Corola-website/Science/303698_a_305027]
-
Sf. Atanasiu, din nefericire semnată și de reprezentanții papei, conduși de "Vincențiu". Singurul care a refuzat să semneze această condamnare a fost "Paulin din Treves" (ep., sf.)care în baza edictului imperial, emanat înaintea deschiderii sinodului, a fost trimis în exil. La aflarea acestei vești Papa Liberiu a fost foarte întristat și, îndată, a trimis o scrisoare episcopilor pentru a-i întări și a-i îndemna să reziste. Acest gest a provovat furia lui Constanțiu. Papa, încrezător în dreptatea cauzei, a
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
caritatea creștină, au reînnoit condamnarea lui Atanasiu (semnată, cu slugărnicie de neiertat, de toți cei prezenți cu excepția delegaților papei: Episcopul "Eusebiu de Verceli", "Dionisie din Milan" și "Lucifer din Cagliari". Toți aceștia datorită refuzului lor au fost trimiși imediat în exil. Conștient de-acum de reaua-credință a lui Constanțiu, Liberiu nu și-a mai făcut iluzii: a scris o scrisoare de mângâiere și de îmbărbătare celor exilați, îndemnându-i să se roage ca Dumnezeu să-l ajute să „reziste tiraniei împăratului
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
scurte guverne constituționale) de dictatura Partidului Comunist din România, monarhia fiind tot mai izolată și în imposibilitatea de a se opune comunizării țării. După abdicarea forțată a Regelui Mihai, Elena a împărtășit soarta fiului ei, trăindu-și restul vieții în exil, la Florența. În ultimii ani s-a mutat, din cauza sănătății, la Lausanne, apoi la Versoix. Regina Elena a ținut jurnal, care nu a fost publicat până în prezent.( Vezi .) Principesa Elena a Elenilor era fiica principelui Constantin (viitorul rege Constantin I
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]
-
ei Alexandru, care era de vârstă apropiată. Începând cu vârsta de 8 ani, a frecventat școli de vară în Marea Britanie, inițial la Seaford și mai apoi la Eastourne. La vârsta de 14 ani, Elena a ajuns pentru prima dată în exil, după o tentativă de lovitură militară menită a-l pune pe tron pe tatăl ei în dauna bunicului; s-a hotărât ca principele Constantin să petreacă un an cu familia sa în exil. După ce a luat capăt această perioadă și
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]