9,707 matches
-
apropria dinspre Nord-Est, vântul suflând dinspre Est-Sud-Est sau Est prin Sud și era foarte slab. Direcția vântului este mai importantă decât de obicei datorită diferenței de opinie dintre aliați dacă să ia marea cu murele la babord, cum au făcut francezii, sau la tribord. Marea majoritate a surselor contemporane relatate de persoane prezente cad de acord asupra direcției vântului ca fiind între Est și Est-Sud-Est. Nu este posibil ca vântul să fi fost dinspre Nord-Est deoarece flota engleză nu ar fi
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
au avut cam trei ore și jumătate să recheme toți marinarii de pe uscat și să se pună în mișcare și să formeze un fel de linie înainte ca inamicul să între în raza tunurilor. Din nefericire, datorită unor neînțelegeri inexplicabile, francezii înaintau cu vântul la babord iar cele două escadre engleze cu vântul în tribord. Există opinii diferite cu privile la motivele lui D’Estrées de a acționa așa cum a făcut-o și dacă a fost îndreptățit sau nu. Justificarea sa
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
să conducă linia. Dacă Ducele dorea ca Escadra Albastră să conducă, era esențial ca acesta să își comunice intențiile subordonaților imediați fie prin semnalizare în scris sau verbal, și după cum se știe nu a făcut-o. Singurul ordin pe care francezii l-au primit atunci când D’Estrées l-a trimis pe maior la Duce pentru informații a fost de a ține vântul. Ducele nu le-a transmis niciodată că Escadra Albastră ar fi trebuit să conducă linia. Un astfel de ordin
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
primit atunci când D’Estrées l-a trimis pe maior la Duce pentru informații a fost de a ține vântul. Ducele nu le-a transmis niciodată că Escadra Albastră ar fi trebuit să conducă linia. Un astfel de ordin sugera că francezii urmau să stabilească cursul întregii linii. Cât despre luarea poziției sub vânt, francezii nu ar fi putut să o facă fără să lovească țărmul. Deși cursul cu tribordul în vânt nu era cea mai bună opțiune, alegerea englezilor s-a
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a fost de a ține vântul. Ducele nu le-a transmis niciodată că Escadra Albastră ar fi trebuit să conducă linia. Un astfel de ordin sugera că francezii urmau să stabilească cursul întregii linii. Cât despre luarea poziției sub vânt, francezii nu ar fi putut să o facă fără să lovească țărmul. Deși cursul cu tribordul în vânt nu era cea mai bună opțiune, alegerea englezilor s-a datorat probabil faptului că valul mareic, asa cum a menționat și Narborough, le-
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
tribord asupra Escadrei Albastre; De Ruyter a făcut același lucru ceva mai târziu în fața Escadrei Roșii; dar Banckert a continuat să înainteze cu vântul în babord formând o linie de chilă și s-a apropiat spre Sud în vânt față de francezi. Nu există nici o dovadă că De Ruyter și-a concentrat întreaga escadră de nave incendiare împotriva englezilor, obținând astfel o superioritate locală. Singura mărturie în acest sens este că Van Brackel, care avea poziția în divizia cea mai sudică din
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
D’Estrées și Banckert au angajat lupta timp de câteva ore cu vântul dinspre babord, neerlandezii în vânt, fără să se aproape la mai puțin de 500 de metri, dar există mărturii conflictuale asupra motivelor lor. Neerlandezii au susținut că francezii au coborât sub vânt tot timpul și că Banckert i-a urmărit cât de aproape a putut; versiunea franceză este că vreo 15 dintre navele lor au luptat contra 43 neerlandeze, păstrându-și poziția cât mai în vânt posibil, dar
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
strânge îndeajuns vântul, un duel mai dârz de artilerie a avut loc numai spre coada liniilor unde navele "Superbe" (Des Rabesnières) și "Sage" (Tourville) au angajat cea mai dură luptă. Însă eșecul apropierii trebuie să fie atribuit în principal neerlandezilor. Francezii nu ar fi putut vira mai mult de 8 grade în vânt iar navele lor se adânceau mai mult în apă decât cele ale lui Banckert; dacă acesta ar fi vrut cu adevărat să ducă lupta de la mică distanță, ar
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
iar propria navă a lui Banckert a suferit 27 de pierderi fără a-i număra pe cei răniți ușor. Către ora 13:00 după-amiază, Duquesne a intrat însă în linie și neerlandezii au întors cei dintâi spre Nord, urmați de francezi. Depărtarea dintre cele două escadre a crescut, tirul de artilerie a încetat dar s-a reluat vreme de două ceasuri. Banckert a fost ușor rănit și către ora 19:00 a plecat spre a-și ralia restul flotei. Și francezii
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
francezi. Depărtarea dintre cele două escadre a crescut, tirul de artilerie a încetat dar s-a reluat vreme de două ceasuri. Banckert a fost ușor rănit și către ora 19:00 a plecat spre a-și ralia restul flotei. Și francezii au făcut la fel, dar aveau să ajungă mai târziu în apele escadrelor engleze. Neerlandezii și-au concentrat atacul asupra celor două escadre englezești. În Nord, unde Escadra Albastră a reușit să formeze o linie bună , lupta a început pe la
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
2-3 ore după care De Ruyter a dat flotei sale semnalul de a se reforma și a coborât cu vântul spre Sud, în timp ce Banckert s-a întors cu vântul la babord și a stat la capă pentru a-l aștepta, francezii urmându-i exemplul ceva mai sub vânt. Până seara atât englezii cât și neerlandezii erau mai mult sau mai puțin reuniți și ambii virau spre Sud-Est, cu neerlandezii înainte sub vânt; francezii erau încă ceva mai în spate și nu
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a stat la capă pentru a-l aștepta, francezii urmându-i exemplul ceva mai sub vânt. Până seara atât englezii cât și neerlandezii erau mai mult sau mai puțin reuniți și ambii virau spre Sud-Est, cu neerlandezii înainte sub vânt; francezii erau încă ceva mai în spate și nu li s-au alăturat englezilor decât a doua zi de dimineață. La ivirea zorilor pe 8 iunie vântul sufla dinspre Nord-Est. Pentru moment neerlandezii nu se vedeau, dar după aproximativ o oră
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
iunie vântul sufla dinspre Nord-Est. Pentru moment neerlandezii nu se vedeau, dar după aproximativ o oră pe un curs Nord-Nord-Vest englezii i-au găsit direct spre pupa. Ducele s-a întors pe "Prince" și a virat spre Est-Nord-Est; apoi, când francezii s-au apropiat în sfârșit, s-a oprit în vânt și a convocat un Consiliu de Război. Chiar înainte de amiază inamicul a intrat din nou în raza vizuală undeva sub vânt și virând spre Nord-Nord-Vest. Aliații au luat același curs
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
alți câțiva ofițeri superiori, printre care Bankert și Brakel, au fost răniți mai mult sau mai puțin serios. Pentru aliați Narborough menționează că au murit 737 de oameni în total, în afara celor de pe "Royal James"; așa cum s-a spus anterior, francezii au pierdut în total 450 de morți și răniți. Ofițeri seniori pierduți au fost Sandwich, Cox pe "Prince", Digby pe "Henry", Holles pe "Cambridge", Hannum pe "Triumph", Pearce pe "St George", Waterworth pe "Anne", commandantul Yennis al unei nave incendiare
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
pe "Tonnant" și Magnou pe "Excellent". Chicheley de pe "Royal Katherine" a fost luat prizonier. De ambele părți exista destul de multă nemulțumire față de comportamentul anumitor indivizi. Printre aliați principala acuzație nu era cea a englezilor împotriva lui D’Estrées și a francezilor în general (acuzație care va veni mai târziu), ci cea a lui Haddock și a altor ofițeri din Escadra Albastră contra lui Jordan pentru eșecul acestuia de a-l despresura pe Sandwich, și a lui D’Estrées împotriva lui Du
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
ocupație, care va constitui majoritatea teritoriului viitoarei Republici Federale a Germaniei, iar apoi au introdus (la 21 iunie 1948) noua marcă germană. Sovieticii au răspuns cu istorica blocadă a Berlinului, care s-a încheiat în mai 1949. Zona ocupată de francezi s-a alăturat zonei americano-britanice formând la 23 mai 1949 statul federal "Republica Federală a Germaniei" ("Bundesrepublik Deutschland"). În același timp, zona de ocupație sovietică a fost reorganizată după model sovietic pentru a proclama Republica Democrată Germană ("Deutsche Democratische Republik
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
Flandra. Punerea în execuție a tratatului de la Athis-sur-Orge cu Filip al IV-lea va marca întreaga domnie a contelui Robert. Inițial el a înregistrat unele succese în impunerea față de locuitorii rurali și de orășeni de a-și îndeplini datoriile față de francezi. Cu toate acestea, în aprilie 1310 el a început o politică de rezistență radicală față de dominația franceză, cu sprijinul supușilor și al familiei sale. Atât diplomatic, cât și militar el a reușit să se opună regelui Franței. Atunci când a întreprins
Robert al III-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328432_a_329761]
-
maestrului Albert Ayat. La vârsta de 16 ani a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1900 de la Paris. În proba pentru amatori, care a avut loc în Grădinile Tuileries, a trecut de faza de grupe și l-a învins pe francezul Louis Perrée în meciul de baraj, devenind primul campion olimpic la spadă. În proba pentru maestri și amatori, acum dispărută, a fost depășit de maestrul său Albert Ayat și s-a mulțumit cu argintul. La Jocurile Olimpice din 1904 și-a
Ramón Fonst () [Corola-website/Science/336472_a_337801]
-
a luat 15 kg pentru a schimba clasa, optând pentru clasa mai mare Finn. Pariul a reușit: în această nouă clasă a obținut un al doilea titlu olimpic. La Atena 2008 și-a repetat performanța, ceea ce l-a făcut pe francezul Guillaume Florent, laureat cu bronz, să îl compare cu „Mike Tyson la apogeul său”. Astfel a devenit al doilea iahtman, după danezul Paul Elvstrøm, care a cucerit trei medalii de aur olimpice la rând. La Londra 2012 a fost ales
Ben Ainslie () [Corola-website/Science/336478_a_337807]
-
Atlanta 1996, a ajuns în sferturile de finală, unde l-a întâlnit pe liderul mondial, italianul Alessandro Puccini. Acesta a întrerupt meciul din motive medicale, scorul fiind 13-13. În timpul întreruperi Kim a observat că au ajuns deja în semifinale doi francezi pe care credea ca îi poate învinge. După reluarea nu s-a putut concentra și a pierdut meciul. Foarte dezamăgit, și-a rupt floretele după competiție și a oprit antrenamentul. Federația Sud-Coreeană de Scrimă l-a convins sa reia sportul
Kim Young-ho () [Corola-website/Science/336487_a_337816]
-
și lipsind de competitivitate, fusese consiliat de un psiholog și a folosit casete audio pentru a se motiva înainte de asalturile. A ajuns în sferturile de finală, unde l-a învins la limită pe sud-coreeanul Kim Young-ho. Apoi a trecut de francezii Franck Boidin și Lionel Plumenail pentru a cuceri titlul olimpic. După Jocurile Olimpice și-a luat un an de pauză. S-a întors pe planșă la Campionatul Mondial din 1997 de la Cape Town, unde a cucerit medalia de bronz pe echipe. În
Alessandro Puccini () [Corola-website/Science/336495_a_337824]
-
tenor). Câteva romanțe pe care le-a compus i-au adus mai putina faima decât cântecul sau, „Sâmbre et Meuse”, cântat pentru prima data in 1867 de către Lucien Fugère, care a devenit unul dintre cei mai importanți cântăreți de operă francezi din vremea să. În 1876, directorul de la Théâtre des Folies-Dramatiques i-a comandat lui Planquette să compună prima sa opereta, "Leș cloches de Corneville". Ea a avut premiera la Paris, în 1877, având mare succes și fiind reprezentată în 480
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
Cotentin sub comanda mareșalului de Bellefonds. La întoarcerea din Mediterană Viceamiralul D’Estrées ar fi trebuit să îi escorte peste Canal cu 12 nave de linie. Între timp Tourville i-ar ține ocupați pe inamici cu 60 nave de linie. Francezii știau foarte bine că flotele olandeză și engleză din Canal erau mai mari și că în situații normale o astfel de operațiune s-ar putea sfârși cu un dezastru. Experiența de la Beachy Head, asigurările lui Iacob II și probabil contactul
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
impresie poate fi rezumată astfel: o interpretare greșită a balanței reale de putere din 1690 și 1691; impresia că Tourville era prea precaut sau incompetent; necunoașterea mărimii flotei aliate în 1692 în comparație cu flota lor din 1690. În bătălia din 1690 francezii au profitat de înfruntarea unei mici și nehotărâte părți ale flotei aliate, dar dacă aceasta ar fi luptat, nu ar fi fost în mod obligatoriu mai slabă ca flota franceză. După aceea Tourville a avut de înfruntat o flotă mult
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]
-
dar dacă aceasta ar fi luptat, nu ar fi fost în mod obligatoriu mai slabă ca flota franceză. După aceea Tourville a avut de înfruntat o flotă mult mai puternică, dar acest lucru nu era în concordanță cu părerea că francezii au slăbit flota aliată. În cele dn urmă numărul total al navelor active din flota aliată nu s-a schimbat prea mult și nu era prea evident să presupui că în 1692 navele aliate erau mult mai puternice. Toate acestea
Bătăliile de la Barfleur și de la La Hougue () [Corola-website/Science/333474_a_334803]