9,181 matches
-
1572, terifianta Noapte a Sfântului Bartolomeu, un masacru în care mii de hughenoți au fost asasinați în casele lor și pe stradă. Henric de Navarra, soțul ei, a fost luat prizonier și dus la Luvru, pentru a fi apărat de furia catolicilor și pentru a fi șantajat. Resentimentele față de mama sa, Caterina, s-au accentuat, îi era teamă reginei Navarrei de răzbunarea protestanților. Marguerite sau cum mai este cunoscută, Regina Margot, regina Navarrei era convinsă de doctrina amorului extramarital ca mod
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
27 iulie 1794. Thérèse și-a creat propriul salon, loc de întâlnire a celebrităților timpului și a persoanelor mondene. În timpul revoluției, marcată de căderea Bastiliei, Rose Thérèse, marchiza de Fontenay a devenit cetățeana Fontenay. Parizienii trăiau sentimente amestecate de exaltare, furie și frică, ghilotina (inventată de dr. Guillotin) a fost inaugurată în 1792. Eroii erau purtați pe brațe, unii dintre ei au fost devorați de revoluție și au murit ghilotinați. Teroarea s-a instalat. Parisul a fost jefuit, garda elvețiană ce
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o descrie cu exaltare pe Corina, îi admiră toate detaliile corpului iar, când este furios din cauza infidelității, îi evidențiază și îi accentuează defectele. Este iritat pentru că-i pretinde cadouri scumpe și ajunge chiar să o și lovească în momente de furie. Atent la ce se întâmplă în jur și la trăirile lui, Ovidiu descoperă puterea de seducție a femeilor tinere și mai puțin tinere, a celor sfioase sau îndrăznețe, învățate sau neștiutoare, blonde sau brune. Dar, în mândria ei, Corina reușește
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în care se aflau ofițeri, posibili clienți. A acostat-o, a insultat-o, spunându-i că este urâtă și știrbă. Ca să continue distracția, bețivanul i-a aruncat între umeri un bulgăre de zăpadă. Ea s-a apărat și, urlând de furie, l-a zgâriat și l-a lovit cu pumnii și cu picioarele. A apărut polițistul-inspector Javert care era la datorie să apere moralitatea, a adus-o la secție, a chestionat-o și a hotărât s-o aresteze șase luni de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
A ales ultima cale, fără să-și altereze inima și sufletul. Și mama vitregă, Katerina Ivanovna, abrutizată de sărăcie, a apărat-o pe Sonia de acuzația de furt (înscenat de Lujin, un escroc ce aspirase la mâna Duniei), spunând, cu furie: Mai curând și-ar vinde ultima rochie, ar umbla desculță și v-ar da vouă dacă ați fi la ananghie... A căpătat condicuța pentru că-mi mureau copiii de foame... Personajul Sonia este construit de genialul scriitor rus cu discreție și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe banii lor decât femeile. Ei erau mai fericiți decât femeile, când se reportau la situația lor financiară, simțeau că dețin controlul situației și previzionau posibilități mai mari de câștig pentru ei. Femeile asociau mai mult banii cu anxietatea, depresia, furia și neajutorarea, în comparație cu bărbații. Studiul a ridicat mai multe întrebări decât răspunsuri și nu a fost preocupat de validitatea psihometrică. Însă are o bază de date impresionantă(Furnham și Okamura, 1999). Psihologii clinicieni au încercat de asemenea să taxonomizeze ceea ce
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
încât par să fi uneltit împreună împotriva virtuții: astfel, palatul lui Venus este și casa lui Bachus." Teatrul este nociv, în însăși esența sa, după părerea lui Tertulian, căci emoția suscitată în cursul spectacolului reactivează la spectator toate înclinațiile rele, furie, mânie etc. pe care încearcă să le înfrâneze, cu dificultate, în viață. "Căci pretutindeni unde există plăcere, există pasiune, fără de care plăcerea ar fi insipidă: pretutindeni unde există pasiune, există emulație, fără de care pasiunea ar fi neplăcută. Or emulația duce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
etc. pe care încearcă să le înfrâneze, cu dificultate, în viață. "Căci pretutindeni unde există plăcere, există pasiune, fără de care plăcerea ar fi insipidă: pretutindeni unde există pasiune, există emulație, fără de care pasiunea ar fi neplăcută. Or emulația duce la furie, la violență, la mânie, la durere și la alte o sută de patimi asemănătoare, care sunt incompatibile cu îndatoririle religiei noastre. Vreau chiar ca o persoană să asiste la spectacole cu gravitatea și modestia pe care le inspiră în mod
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unirea a două versuri inegale a fost închis mai întâi plânsetul, apoi satisfacția pentru o dorință înplinită. Ce creator a inventat totuși scurtimea versurilor elegiace? Gramaticienii se ceartă pe marginea acestui fapt și procesul este încă în curs de judecată. Furia l-a înarmat pe Arhilocus cu iambul, care îi aparține: dar ghetele și coturnii cu toc înalt 30 câștigă stabilitate datorită dialogului, dominator al zgomotului publicului și născut fiind pentru acțiune. Muza i-a acordat lirei dreptul de a-i
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a căror măsură este totdeauna egală, iar rimele bine împerecheate." Corneille atrage atenția că, dacă stanțele nu sunt apte de a traduce sentimente violente, în schimb, ele sunt potrivite în exprimarea emoțiilor nuanțate. "Mânia, scrie el în Examen la Andromeda, furia, amenințarea, și alte exprimări violente nu le sunt proprii, dar neplăcerile, nehotărârile, neliniștile, dulcile reverii și în general tot ceea ce poate face un actor pentru a-și trage sufletul și a se gândi la ce trebuie să spună sau să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din punct de vedere strict al acțiunii, care au drept unic scop să întărească pateticul. "Astfel Sofocle îl folosește aproape pretutindeni, scrie el în Prima Prefață la Britannicus, în 1669. Astfel în Antigona el folosește tot atâtea versuri ca să reprezinte furia lui Hemon și pedeapsirea lui Creon după moartea acestei prințese câte am folosit eu la imprecațiile Agripinei, la plecarea Juniei, la pedepsirea lui Narcis și la disperarea lui Nero după moartea lui Britannicus." Dacă Racine se arată partizan al simplității
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru cel care suferă, și că astfel acest sentiment care nu este specific tragediei, numai în cazul în care este bine apărat, îl poate înăbuși pe acela pe care ea trebuie să-l producă și să lase auditoriul nemulțumit din cauza furiei pe care o ia cu sine și care se amestecă cu compasiunea, pe care i-ar plăcea s-o ia cu sine fără vreun alt sentiment. El nu vrea nici ca un om rău să treacă de la nenorocire la fericire
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lansează o diatribă injurioasă împotriva actorului care, petrecându-și viața în imitarea viciilor, le preia. El nu se poate debarasa de rolurile succesive ce i se lipesc de piele. "Este o meserie în care bărbați și femei reprezintă patimile urii, furiei, ambiției, răzbunării, și mai ales pe cea a dragostei. Sunt obligați să le exprime cât mai firesc, și pe cât de puternic posibil; și nu ar putea face acest lucru dacă nu le-ar stârni întrucâtva în ei înșiși, și dacă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru atâta lucru! Însă astăzi câți își fac semnul crucii când văd cum fug anii într-o acțiune al cărei termen convenit este o zi artificială care nu are nici măcar durata ei matematică! Luând în considerare totuși că la teatru, furia unui spaniol așezat [pe locul lui] nu se calmează decât dacă i se reprezintă în două ore tot ce se întâmplă de la Geneză la Judecata de Apoi, cred, în ceea ce mă privește, că fiind vorba de a plăcea, orice efort
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
locuri distribuite astfel încât spectatorul să vadă întreaga acțiune, iar o parte din ea să fie ascunsă pentru actori. Așa a fost, sau ar fi putut fi odinioară, scena la Eumenidele lui Eschil. De o parte, era un spațiu în care Furiile dezlănțuite îl căutau pe Oreste, care fugise din calea lor, pe când ele ațipiseră; de cealaltă, era văzut vinovatul, cu fruntea încinsă de o legătură, sărutând picioarele statuii Minervei și implorându-i ajutorul. Aici, Oreste își adresează jelania zeiței; acolo, se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl căutau pe Oreste, care fugise din calea lor, pe când ele ațipiseră; de cealaltă, era văzut vinovatul, cu fruntea încinsă de o legătură, sărutând picioarele statuii Minervei și implorându-i ajutorul. Aici, Oreste își adresează jelania zeiței; acolo, se agită Furiile; merg, vin, aleargă. În sfârșit una dintre ele exclamă: "Iată urma de sânge pe care paricidul a lăsat-o cu pașii săi... Îl simt, îl simt..." Ea merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec, din locul unde erau, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Iată urma de sânge pe care paricidul a lăsat-o cu pașii săi... Îl simt, îl simt..." Ea merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec, din locul unde erau, în adăpostul lui Oreste. Îl înconjoară, scoțând strigăte, fremătând de furie, scuturându-și făcliile. Ce moment de teroare și milă, cel în care se aud rugămintea și gemetele nefericitului străbătând prin strigătele și mișcările înfricoșătoare ale unor ființe crude care-l caută! Vom executa noi oare ceva asemănător în teatrele noastre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și că s-a obținut un ordin ca să fie închis acolo. Cum este curajos, s-a oprit pe loc; își duce mâna la garda sabiei; și, uitându-se înspre mine cu niște ochi indignați, exclamă, pe un ton plin de furie și dispreț totodată: Ah mon ami! Am înțeles. L-am liniștit; și veți fi de acord că eroarea-i nu era deplasată." Teatrul, care stârnește atât de mult entuziasm în epoca Luminilor, are totuși un adversar redutabil în persoana lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Da, și dacă mă vor supăra, voi muta scena la Bicêtre. Voi aduce la lumină ceea ce se ignoră, sau ceea ce se uită. Voi zugrăvi un om care uneori nu a fost decât imprudent, zbătându-se toată viața lui în brațele furiei și disperării. Voi arăta cum este tratată specia umană; și, numai deschizând aceste cabanous sau infernul numit salle de force 23, voi fi poate mândru de a potrivi culorile unei pensule pe care am păstrat-o pentru a onora sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actele sale nu va fi lăsat fără a primi un titlu; și la fel cum în poemul epic se spune coborârea în infern, jocurile funebre, numărul oștenilor din armată, apariția umbrei; s-ar numi, în genul dramatic, actul bănuielilor, actul furiilor, cel al recunoștinței sau al sacrificiului. Sunt mirat că Anticii nu și-au dat seama de asta: acest lucru este cu totul și cu totul pe placul lor. Dacă și-ar fi intitulat actele, ar fi făcut un serviciu celor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vor curge lacrimile; așteptați-le la acest cuvânt, la această silabă, nici mai devreme nici mai târziu. Tremurul acesta al vocii, cuvintele acestea lăsate neterminate, aceste sunete înăbușite sau trenante, acest freamăt al membrelor, acest tremurat al genunchilor, leșinurile acestea, furiile, pură imitație, lecție reacordată dinainte, grimasă patetică, imitație sublimă a cărei amintire este adesea păstrată de actor după ce a studiat-o, a cărei conștiință îi era prezentă în momentul executării, care îi lasă, din fericire pentru poet, pentru spectator și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și va produce în el acele schimbări care nu depind numai de voința noastră; figura sa se va înroși, ochii îi vor scânteia, mușchii i se vor umfla; într-un cuvânt, va avea aparența unui om cu adevărat cuprins de furie, fără să fie, fără să înțeleagă absolut de loc pentru ce anume trebuie să fie." (întâia Seară) Lessing insistă asupra grijii pe care actorul trebuie să o acorde executării pasajelor îmbogățite cu reflecții morale. "Orice gândire morală trebuie să vină
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de fapta pe care au ales-o. Ce ne învață Racine despre Fedra? Dragostea ei pentru Hippolyte, dar nu și caracterul ei personal, independent de această dragoste. Ce ne face același poet să știm despre Oreste? Dragostea sa pentru Hermiona. Furiile acestui prinț nu se datorează decât cruzimilor iubitei sale. În fiecare clipă îl vedem gata să se îmblânzească, numai să-i dea Hermiona vreo speranță. Acest ucigaș al mamei sale pare chiar să fi uitat nelegiuirea comisă. Nu este cuprins
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Hermiona vreo speranță. Acest ucigaș al mamei sale pare chiar să fi uitat nelegiuirea comisă. Nu este cuprins decât de pasiunea lui: vorbește, după paricid, de nevinovăția-i care îl apasă, și dacă, omorându-l pe Pyrrhus, este urmărit de Furii, asta se întâmplă pentru că Racine a găsit, în tradiția mitologică, ocazia pentru o scenă superbă, dar care nu se leagă de subiectul său, așa cum l-a tratat el." Chiar dacă Sébastien Mercier și Diderot se declară adepți ai lui Shakespeare, a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de lut al câmpului, să-l înece și să-i facă lanul de grâu una cu mâlul luncii? Dar nu! Îngrăditura e puternică și apa o înconjoară cuminte și se tot duce la vale, lăsând câmpul tot însetat și ofilit. Furia Aparului pentru o astfel de nedreptate îi dă aripi gândului și faptei. Ia o săpăligă de la colibă, coboară la pârâu și din câteva lovituri furioase face o mică deschizătură în gărduțul de lut, în care apa se grăbește să pătrundă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]