9,490 matches
-
naiba și-a mâncat/ Pe poetul Pavelescu/ Și-a murit intoxicat” și „Ți-am citit volumul/ Versuri cu duiumul/ Prețul, trei lei fix/ Poezie... nix” sunt două dintre numeroasele catrene ironice pe care M.-N. i le dedică adversarului. La gloria modestă a numelui Nigrim a contribuit, desigur, și „parodia originală” scrisă de G. Topîrceanu: „De ce e tristă luna oare/ În seara asta? Da, ghicim:/ A auzit la șezătoare/ O epigramă de Nigrim”. SCRIERI: Filosofia socialismului, Câmpulung, 1900; Astrale, București, 1901
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
o extremă a criteriilor de aprobare sau dezaprobare a minciunii este ilustrată într-o afirmație a lui Machiavelli prin care acesta dă un sfat contrar părerii lui Butler, Ambler și a altor moraliști. Machiavelli accentuează permanent importanța onoarei și a gloriei cuceririlor militare. Totuși, chiar și așa, el scrie că "liderii înțelepți nu încearcă niciodată să cîștige prin forță ceea ce pot cîștiga prin fraudă". Această preferință pentru minciuni aparține, bineînțeles, mincinoșilor; inamicul lor, păcălitul, nu are ocazia de a-și spune
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
asupra societății pe baza căreia e proiectat ideologic regimul politic al democrației liberale insistând asupra adevărului absolut al concepției organiciste, holiste asupra societății. Potrivit acesteia din urmă, societatea funcționează precum un organism, și de aceea ea trebuie să acționeze în favoarea gloriei statului, întrucât individul, pe cont propriu, nu poate realiza nimic semnificativ. Concepția proprie fascismului accentuează asupra importanței statului, considerat a fi "întruparea legală a puterii, a unității și măreției națiunii"11. Regăsim astfel parcă, o idee hegeliană, după care "statul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
13212, 7 apr., 1989; - “Salonul de Toamnă al plasticienilor amatori”, D. O. Magdin, Flacăra Iașului, Iași, 24 nov. 1989; - “După douăzeci și cinci de ani”, D.O. Magdin, Flacăra Iașului, 28 oct. 1989; - “Pictura naivă ieșeană”, P. Bicer, Evenimentul, 1991; - “Prin expoziții”, Gloria Lăcătușu, Opinia, Nr. 253, 11 ian., 1991; - “Curier plastic”, P. Bicer, Evenimentul, Nr. 37, 17 iul., 1991; - “Arta naivă, arta fericirii?”, V. Ciucă, Opinia, Nr. 273, 8 febr., 1991; - “Arta plastică neprofesionistă - În părăsire”, Gh. Matei, Opinia, Nr. 448, 1991
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
una dintre acele cărți - cel puțin așa se pare - ce vor invada librăriile noastre în acest An al vieții consacrate, voit de papa Francisc. Dacă e să fim direcți, volumul are un anume farmec: rodul unei experiențe pluri-decenale, brăzdate de gloriile și de slăbiciunile trecutului, lucid în analiză, mustind de o umilă speranță în ceea ce privește recomandările și util în stimularea reflexiei oricărui credincios, indiferent de propria stare de viață. Anul 2015 este primul «an» al acestui pontificat, și ne referim aici la
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de oameni perfecți, ci de penitenți care erau conștienți că trebuie să se implice cu sârguință pe calea convertirii prin lacrimile pocăinței și ale iubirii redobândite. De aceea, din punct de vedere spiritual, starea monahală nu reprezenta un titlu de glorie, ci era mai degrabă dovada existențială a faptului că ceva nu a mers cum trebuie în propria viață, impunându-se concentrarea tuturor forțelor pentru a porni pe un drum de pocăință și de conversie. În mod paradoxal, mânăstirea se asemăna
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se oferă de la sine celui care îl modelează. La rândul său, poetul există ca o favoare și o consecință a uimirii poetice, el trecând necondiționat de la starea contemplativă la ipostaza de dependență creatoare. Fiind o existență aparte printre cei „fără gloria greierului în fața furnicii”, poetul găsește satisfacții simbolice dincolo de pragmatismul relațiilor sociale, unde opulența face bună pereche cu obtuzitatea sau cu impostura. Și culegerea de piese de teatru Cațavencii (2001) pedalează pe o tematică sinonimă. Orașul, teritoriu al dezesențializării umane, amenință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
CRC, 1998, 4; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice. Din timpul iluziei, Iași, 1998, 242-246; Emilian Galaicu-Păun, Poezia după poezie, Chișinău, 1999, 186-191; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 141-143, 197-202; Marius Manta, „Infernul migrator”, ATN, 2000, 1; Vasile Spiridon, Gloria greierului, CL, 2000, 4; Grigurcu, Poezie, I, 425-437; Daniel Corbu, Generația poetică ’80, Iași, 2000, 61-64; Theodor Damian, Privește, vremea este aproape, „Lumină lină” (New York), 2001, 3; Adrian Alui Gheorghe, Hurrah, New York!, CL, 2002, 8; I. Antal, Cațavencii suspendate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
de Deus Arimanius ca epitet pentru Mithra, așa ca să le dea în bot lati- niștilor. Tot ca Deus Arimanius apare Mithra și la Roma iar menționarea este făcută de marele preot al cultului mitraic. Ori se smintiseră romanii de atîta glorie și nu mai știau cui să se închine ori profeții noștri întru înțelepciuni sacre s-au ticăloșit în așa măsură că nu mai pot accepta adevărul! Și tot ei au pățit-o urît de la un alt Arminius la anul 9
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
alte frății la fel de ticăloase iar forma obiectului de cult aduce mult cu un ciot al ,,legămîntului” lui Avraam făcut cu tartorul lor. Cuvîntul arimaspi trebuie analizat semantic și fonetic prin structura vechii limbi arimine astfel: arimi: neamul arimin + as: laudă, glorie, înțelept + bi: a fi darnic, a vorbi, a cerceta; și care înseamnă arimii cu vorbire divină sau înțeleaptă, la fel cum zice despre Anacarsis, Diogenes Laertios trăitor pe la mijlocul secolului lll e. n. în scrierea Despre viețile și doctrinele filozofilor, că înțelepciunea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
te-aș fi ales eu oare? De ce mă lași acuma? Te smulgi și te dezlegi? Tăiat în jumătate și-n pulberea zdrobirii, / Cum am să port eu singur poverile iubirii?” Când se împlinește prin înfrângerea cărnii, prin asceză, prin transsubstanțiere, „gloria iubirii”, în înțelegerea sonetistului inspirat de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
care trăiau în medii diferite propuneau analogii tulburătoare. De fapt, constrângerile de mediu impuneau doar limite. Totuși, în anii 1950, ideea de cauzalitate legată mai mult sau mai puțin direct de mediul înconjurător a cunoscut o a doua perioadă de glorie sub numele de "ecologie culturală" (Julian Steward), apoi ca "materialism cultural" (Marvin Harris). Toate trăsăturile culturale de la tehnologie la ritualuri, trecând prin habitat și sistemele de rudenie ar corespunde unor alegeri raționale în funcție de necesitățile locale de adaptare. Înmulțirea descrierilor etnografice
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
atunci director al Publicațiilor din fostul Comitet de Cultură și Educație Socialistă putea susține că, în felul acesta, el a salvat totuși cartea, propulsându-se în același timp și ca prim exeget al unei opere interzise, prilej și de mică glorie personală. Toate acestea se pot susține, într-adevăr. Personaj ambiguu, cu calități și defecte, agravate să recunoaștem și de poziția sa oficială total ingrată, plin de oscilații, de care nu era răspunzător decât în parte, el a jucat același rol
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
el ar fi evitat fără îndoială capitularea și lamentabila sa schimbare la față. Pentru ce alți eroi ai romanului, și ei intelectuali, au știut să evite totuși aceste primejdii? Pentru că ei n-au aspirat la poziții sociale, la așa-zisa glorie, la celebritate. Se poate trăi și fără aceste satisfacții imediate și până la urmă efemere. Unul dintre ei a fost găsit mort în condiții mai mult decât suspecte. Există deci cazuri în care angrenajul nu poate totul, unde el poate face
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
posibilă fără colaborarea la diferite nivele de complicitate, cel puțin tacită, a lui Mihnea Gheorghiu, Romul Munteanu, Vasile Nicolescu și Olga Zaicik. Nu avem calitatea să eliberăm certificate de bună purtare nimănui. Dar aceasta a fost realitatea. O epocă fără glorie, într adevăr, în care însă nu chiar toți au fost numai călăi și canalii. Aceasta a fost în esență, obiectiv vorbind și spus fără nici o pasiune, cadrul general în care trebuie situat și între onformism și libertate cazul Noica. Situația
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
diavolului și încerc ajutat și de Octavian Paler să înțeleg de ce vorbim în pustiu, m-am lămurit (p. 345), de ce Don Quijote pierde din ce în ce mai mult teren, e din ce în ce mai izolat, mai ridicol (p. 343). Ce mai poate oferi Estul lui Don Quijote decât gloria rușinii (p. 370)? Aceasta ar fi o față a medaliei. Există însă și o a doua, cel puțin tot atât de dureroasă și traumatizantă. Din care cauză prea puțini dintre noi o acceptă și o privesc în toată duritatea sa. Totul pornește
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
reprezintă o reacție spirituală, naturală, total neostentativă și numai aparent polemică. Deci un model firesc și direct de manifestare în spirit și stil european și nimic mai mult. Când E. Lovinescu scria limpede și apăsat, iluzionându-se mult prea optimist: Gloriile nu ne mai vin de la Paris, prin informații de ziare și complezențe publicitare (și asta în 1932 !), el se comporta în acest stil, total neinhibat și necomplexat, permițându-ne să ne facem rânduiala în propria casă 24. Fără vagi certificate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu va constitui însă unicul mecanism de promovare socială. În istoria socială a elitelor intelectuale române ale secolelor XIX-XX - mai ales a categoriei universitarilor - istoricul Lucian Nastasă aduce în discuție complementaritatea altor factori. Este vorba astfel de pavarea drumului spre glorie (a se citi "funcții" sau "influență socială", căci, de fapt, discutăm despre identitatea instituționalizată a intelectualului) prin alianțe familiale și crearea unor sisteme de relații 29. Din perspectiva instituționalizării culturii, primele generații de profesioniști intelectuali moderni apar în secolul XIX
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Ofensiva culturală a centrului manifestată pe diferite nivele, de la impunerea tendințelor în literatură, la politici educaționale uniformizatoare și la centralizări instituționale, genera complexe prin ignorarea periferiilor sau desconsiderarea a ceea ce cultura locală putea oferi naționalului. În nordul Moldovei, vremurile de glorie, atât pentru zona Botoșanilor, cât și pentru Suceava bucovineană, păreau demult apuse. Ceea ce odată fusese târg comercial sau chiar reședință domnească figura în interbelic ca simplu punct urban pe o hartă. Regiunea putea să iasă din anonimat doar prin crearea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ce-și îndreaptă pașii spre el. [...] Nici o urmă din strălucirea gloriosului său trecut de veche capitală a Moldovei"58. În timpul domniei lui Lațcu-Vodă (1365-1374), principatul Moldovei își avea capitala la Siret, istoria medievală a orașului marcând astfel scurta perioadă de glorie. Secolele ce au urmat au adâncit decăderea târgului ce avea să devină tot mai înstrăinat, astfel că după unire, Siretul "ni se înfățișează ca un veteran bătrân și sărman care-și trage obârșia dintr-o viță de neam nobil și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Dornei, Monitorul Comunal, Cuvântul Țărănimii, Suflet Românesc, Vocea Dornelor, Revue der Woche - majoritatea tipărite sub auspiciile primarului Petre Forfotă, unul dintre oamenii căruia i se datorează emanciparea culturală a zonei în perioada interbelică 70. Peste nordul Moldovei interbelice vremurile de glorie mai dăinuiau doar în paginile cărților de istorie. Evoluția vieții politice și economice românești marcată de perioada de ocupație austriacă pentru Bucovina, dar și de marginalizarea impusă de factorii de decizie din capitala bucureșteană au determinat transformarea acestei regiuni, de-
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
tineretului către mult râvnitul statut de intelectual. Conexiunea între intelectualism, tineret și politica educației este reliefată, în stilul caracteristic, de către unul dintre tinerii intelectuali ai României interbelice, scriitorul Camil Petrescu: Cine te silește să fii intelectual: statul conferă aura de glorie creației intelectuale, încurajând-o prin crearea de instituții și școli. Iar după ce te dedici artei sau științei, tot statul te lasă în mizeria propriilor mijloace. Apoi, e o lege organică - toate clasele sociale tind spre intelectualism. Fascinația intelectualismului e uriașă
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
românesc încerca să revitalizeze curentul socio-cultural sămănătorist, al cărui reprezentant fusese la început de secol XX, promovând în interbelic un neosămănătorism structurat pe aceeași linie a tradiționalismului, de recuperare și valorificare a tradiției prin invocarea idilismului vieții rurale și a gloriei trecutului național, respingând, în același timp, civilizația citadină 2. Criticul modernist E. Lovinescu plasa înscrierea în modernitate a civilizației și culturii românești prin sincronizarea cu valorile occidentale, considerând tradiționalismul o indubitabilă cale spre regres. Lupta de idei - ce debutase încă
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
la Viena, fondează la Suceava Liga românilor. Publică: Gaudeamus - culegere de cântece academice, patriotice și sociale, 1924, Pentru Ardealul românesc. Amintiri din anul 1918, 1929, Povestiri din trecut și articole politice, 1930, Gimnaziul gr. Ort. Din Suceava în epoca de glorie 1860-1890, 1935, ș.a. 76. Iorgu G. Toma (1871-1935), publicist, traducător, secretar al Tribunalului Suceava, scrie versuri și traduceri, colaborând la presa literară bucovineană. Este autor al lucrărilor: Monumentul stâlpul lui Vodă, 1923, Patru ani de deputăție (1922-1926), 1926, Fondul bisericesc
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Editura Timpul, Iași, 1999, p. 21. 45 Traian Chelariu pare a fi izolatul grupării. Versurile sale sunt adesea criticate de Mircea Streinul, iar reacțiile sunt consemnate în jurnal: "De m-ar lăsa odată-n pace, cu puerilele lor doruri de glorii, neisprăviții aceștia. Mircea Streinul e încă mustul care fierbe, must destul de tulbure încă, Niculae Roșca e țuica amară de prune pădurețe, Iulian Vesper, stupefiant în toată regula, E. Ar. Zaharia, o încrucișare de mânz și purcel scăpat din ogradă. Toți
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]