10,995 matches
-
ceea ce e personal În cel mai Înalt grad, trebuie puse În practică o particularitate și o singularitate extreme; trebuie forțată nota pentru a deveni măcar audibil, măcar pentru sine Însusi. Georg Simmel, Metropole și mentalități, 1903 Libertatea de a se inventa pe sine pare la prima vedere totală, dar, cum cîmpul atenției și acțiunii individului se Îngusteaza progresiv și cum presiunea pulsiunilor care scapă conștiinței nu face decît să crească, efectul acestei libertăți este abia perceptibil. Toma Pavel, La Pensée du
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Constant a primit chiar premiul Goncourt În 1998). Trebuie recunoscut că romancierele franceze ale ultimilor ani nu spun nimic nou - cu excepția lui Marie Redonnet, despre care vom vorbi În capitolul despre minimalism. Nu-și pun probleme formale de limbaj, nu inventează estetic, nu configurează poetici alternative. Scriu intimist, biografist, psihologizant (articolul-manifest al „autoficțiunii”, semnat de Marie Darrieussecq apare Într-o revistă de specialitate, Poétique, În 1992 și are prea multe referințe bibliografice pentru a se scutura de statutul unui articol, la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este mult mai intensă În cazul Emmanuellei Bayamack-Tam. Scriitoarea Își asumă personajul preferat al congenerelor ei: femeia inadaptată (aici, din cauza urîțeniei), instabilă, singură, neînțeleasă de bărbații cu care intră În contact, puternică, totuși, datorită unei lucidități În cazuri extreme vizionare. Inventînd un personaj ajuns totuși la senectute, cu toată tinerețea unor irepresibile pulsiuni, autoarea nu-și putea permite o autoficțiune explicită, ca Marie Darrieussecq. Renée nu e vizionară dar, În schimb, are carisma Înțelepciunii. Remarcăm aici efortul de a evita locurile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
morale. Acest roman este util În sensul sociologului citat mai sus: „În vreme ce (În trecut, n.m. A.M.) sensul vieții era impus de către destinul social, astăzi e de dorit, din contră, să te construiești de unul singur și, dacă poți, să te inventezi. Ceea ce, În alți termeni, corespunde unei generalizări a democrației la obișnuitul vieții: de la comportamentele alimentare la felul În care-ți crești copilul, trebuie să-ți alegi adevărul despre orice și să afli pînă la urmă cine ești cu adevărat.” Alături de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
natură a celui care și-a cedat viața regulilor societății civilizate. Civilizația, conform acestor autori, și mai ales lui Michel Houellebecq, reprezintă o suprastructură pe care omul Încearcă În zadar să o interiorizeze. Funciar, omuzl este un animal capabil să inventeze valori În fucție de propriile lui stări, dar valorile se dovedesc iluzorii imediat ce Încercăm să le detașăm de contextele În care le-am creat: frumusețea și iubirea pentru o femeie (punctul de vedere rămîne masculin) vin din senzații, dacă ele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apoi și care, după cum Barthes observa, nu este atît de revoluționară - În materie de literatură - cum pare. În al doilea rînd, Străinul lui Camus nu posedă o scriitură atît de transparentă precum unii ar putea să creadă. Cel care o „inventează”, o practică și cel care rămîne scriitorul exponențial al modernității postbelice este Samuel Beckett. În anul apariției Gradului zero al literaturii, are loc la Paris premiera piesei Așteptîndu-l pe Godot. Dar Beckett debutase În 1929, cu mult Înaintea lui Barthes
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autoplebiscitări nu sînt lipsite de o explicație: aceea, crede Kaufmann, a nevoii de identitate Într-o lume din ce În ce mai uniformă. Noul procedeu de construcție identitară nu se mai bazează pe cucerirea unei poziții sociale. „Astăzi, dimpotrivă, fiecare este nevoit să-și inventeze un viitor, dacă se poate cu originalitate, fiecare este obligat să iasă din cadrele impuse.” Extensiile sinelui trebuie să dovedească o vitalitate ieșită din comun, mai intensă decît de obicei, „pentru a dovedi celorlalți și adesea doar ție Însuți că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care participa cu mîinile goale ale cîtorva indivizi la complotul contra universului capitalist și contra josniciilor sale fără număr” și ar lucra cu constrîngeri formale codificate, ca “Shaggå, romånce, intrabolțile, feeria... și subgenuri ca recitatul, lecția și naratul”. Borgesian, Își inventează adepți cu nume - evident - exotice: Luiz Bassmann, Ingrid Vogel, Iakoub Khadjabakiro Pentru un scriitor post-exotic, declară Volodine, “nu există diferență Între viață și moarte” (Aliette Armel, “Volodine, écrivain post-exotique”, Magazine littéraire, martie 1998). Dacă dialogurile sacadate și obscure semnifică o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a se aservi unor interese de partid, nuanța lor populistă apropiindu-le de stânga politică. Proza de ficțiune a lui C. stă mărturie pentru cunoașterea, analiza și utilizarea celor mai influente modalități de constituire a unui text literar modern. Autorul inventează un spațiu imaginar, comuna Vintileasa, populat cu indivizi care au un comportament „sucit”, în genul suciților din prozele lui Nicolae Velea și D.R. Popescu, de succes în momentul debutului lui C., indivizi cărora li se întâmplă în modul cel mai
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
în orice caz, îi respinge orice imixtiune în forul său interior. Drama se declanșează în momentul când realitatea evidentă se impune imaginarului cu violență, când eroina își dă seama că nu mai este victima propriei imaginații bolnave, că nu-și inventează suferințele, ci, cu adevărat, are suficiente motive să se simtă nefericită. La un moment dat, C. abandonează proza de introspecție în favoarea construcțiilor epice în care primează observația socială sau evocarea istorică. Astfel, în Figuranții, în buna tradiție a scrierilor ardelene
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
modelare a unui anumit tip de personalitate socială, în construirea reprezentărilor sociale ale individului obișnuit. Ținta lor este să ne ofere o imagine a „omului comunist”, adică a individului direcționat ideologic, proiectat și fabricat prin practicile politice, sociale și culturale inventate de regim. Reconstituirea lor e o „cronică a genezei comuniste”, a drumului prin care s-a imaginat și plămădit omul adaptat și docil, disponibil oricând „comenzii sociale”, capabil să aplice „comenzile statului omnipotent”. O refacere a drumului și mecanismelor psihologice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
tradiție și de o identitate naturală, după ce decretase fără ezitare, în numele schimbării vechii alcătuiri și al unui nou proiect social, ruptura cu vechea identitate, noua putere a constatat că a generat un vid ce nu putea fi umplut ușor. Trebuia inventat un nou proiect ideologic, construit un nou mod de organizare și interacțiune, trebuiau identificate sau construite noi sisteme de referințe, dar mai ales trebuiau convinși actorii sociali să utilizeze în practica socială aceste noi repere. Prima operație a fost aceea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Mulți comentatori au subliniat calitățile scenice ale teatrului lui H., capacitatea de a dinamiza banalul cotidian structurându-l în jurul unor nuclee dramatice, cozeria inteligentă, dialogurile alerte și spirituale, presărate cu jocuri de cuvinte, umorul, comicul unor situații, ingeniozitatea de a inventa întâmplări spectaculoase, atmosfera destinsă, încărcată de ilaritate, care se țese din mai toate elementele. La lectură apar și aspecte mai de substanță, ca afirmarea implicită a unor valori consacrate (iubirea, altruismul, generozitatea, cinstea, nevoia de puritate, încrederea și certitudinea) sau
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
vorba doar de rimele „deșucheate”, sunt și alte jocuri în versurile sale, fie ele lexicale, gramaticale sau stilistice: adjectivări amuzante („turnuri babiloane”, „dealuri împuhoiete”, „frumuseți vlahuțe”), vocative și alte forme morfologice insolite, unele suav arhaizante („gânde”, „pământe”, „liliece”, „petrecum”), vocabule inventate („tuleiște”, „oblime”, „împuhoiete”), regionalisme savuroase („furdulaș”, „fișcă”, „gruiețe”, „foastăne”, „firhonguri”, „holimburi”, „acăți”, „bolund”, „bolând”, „boșoalcă”, „a încelui”). Nu lipsesc acrobațiile verbale. Undeva, în Bătaia cu aur, poetul se amuză descompunând cuvântul „sămânță” și totodată manipulând alte vocabule: „Să, început de
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
Se aseamănă cu TP histrionică. Este aparent sociabil, căutând să atragă atenția altora, având nevoie mereu de excitație, cu comportamente seductive, dar relațiile sunt superficiale și trecătoare, manifestându-se impulsiv și cu resentimente. Este nestatornic, necinstit, incorect, nesincer și calculat. Inventează ușor, încercând să convingă pe alții de lucruri ireale. E indulgent cu sine. Nu admite responsabilitatea personală și îi blamează pe alții. Dincolo de aparența sociabilă și plăcută, pot avea izbucniri de furie dacă ceva îi nemulțumește. Psihopatul impulsiv („risk-taking”Ă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a remarcat, cu romanele lui Camil Petrescu și Anton Holban, această carte descrie drama morală a sculptorului Emil, care, pornind de la premise false în privința femeii iubite, suferă că acestea nu se confirmă. Într-o perpetuă stare de suspiciune, el își inventează argumente pentru a-și întreține gelozia, dar faptele, puține câte sunt, par a contrazice sau în orice caz a diminua dimensiunea halucinantă pe care el le-o dă, astfel încât impresia ultimă este că eroul se lasă sedus de propriile-i
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
somptuoase), tot patru, ca și mușchetarii lui Dumas: Cae Indru, „nepotul secret” al voievodului, războinicul perfect în toate; Chirilă Zece Cuțite, specialist în respectiva armă; Ducu cel Iute, ilustru „profesor” al spadei; limbutul Costache Caravană, maestru în folosirea pistoalelor. Tipologia inventată cu umor, bun-gust și rafinament aruncă cititorul în mijlocul unor acțiuni furtunoase, desfășurate precipitat pe mai multe fronturi și tabere, pornind cu bătălia de la Călugăreni și sfârșind cu trădarea lui Mihai, cu puțin timp înainte de a fi ucis. Acțiunea istorică trece
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
rapid completat sau dacă inovația trebuie amânată În așteptarea unei noi descoperiri. Fără o asemenea analiză, inventatorul nu reușește să culeagă roadele muncii sale; pur și simplu creează o ocazie pentru altcineva. Oricând este posibil, inovația trebuie completată. Deși britanicii inventaseră și testaseră penicilina, ei nu au dezvoltat și capacitatea de a o produce; deși dispuneau de produsele necesare, compania americană Pfizer a preluat proiectul și a devenit cel mai mare producător din lume. O evoluție similară a avut loc și
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
7.4. Judo‑ul antreprenorial" Judo-ul antreprenorial este strategia cel mai puțin riscantă și cu cele mai mari șanse de câștig. Nou-veniții pot obține rapid o poziție dominantă În sectorul respectiv, dacă se constată următoarele: - „neinventat aici”: nici un produs inventat În afara firmei sau pieței nu este considerat bun; - „profituri maxime”: firma dominantă Își acoperă eforturile din trecut printr-o marjă excesivă de profit, fără performanțe actuale cât de cât comparabile; - „credința În calitatea la producător”: competitorii evaluează produsul sau serviciul
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
În funcție de cerințele pieței, firmele Încearcă să-și satisfacă clienții, din ce În ce mai diferiți, prin aceleași produse și servicii. Un exemplu aproape istoric de judo antreprenorial este expansiunea firmei Sony pe piața radiotranzistoarelor. Președintele companiei, Akio Morita, a citit În ziare despre tranzistorul inventat În 1947 de Laboratoarele Bell, pe care americanii preconizau să-l introducă În producție „prin 1970”; s-a deplasat apoi În SUA, cumpărând o licență cu doar 25.000 dolari. Doi ani mai târziu a invadat piața cu radiotranzistoare portabile
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
unei echipe de profesioniști de culturi diferite, cu scopul de a elabora un proiect (produs nou, schimbare organizațională). Șeful de proiect este și un manager care trebuie să imagineze, să mobilizeze oamenii, să evite conflictele și, dacă este nevoie, să inventeze un limbaj comun. Cea mai mare dificultate a șefului de proiect este absența experienței. Prin definiție, un proiect conține o mare doză de noutate, astfel Încât este imposibil să se inspire din trecut. Totul trebuie creat, nu există un material standard
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
din prima etapă este înlocuit cu un ceremonial ritualic în care convenția culturală și artificiul joacă un rol important, ceea ce a determinat-o pe Roxana Sorescu să vadă în C. un poet livresc. Autorul preferă acum forma fixă a sonetului, inventând, prin hibridare, „rondosonetul” (Pasărea de cenușă), „glossosonetul” (Triumful iubirii), sonetul cu versuri albe (Dorador) și supunând limba la metamorfoze menite a potența impresia de gest sacerdotal al rostirii poetice („a fire”, „chip se ivind”, „mă-mpodobind”, „lumina izvorându-se-n lumine
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
1974, 43; Eugen Dorcescu, „Bărbatul la 30 de ani” și „Draga noastră președintă”, O, 1976, 33; Dumitru Velea, Ambiguitatea cotidianului, VR, 1977, 3; Eugen Dorcescu, Unitatea morală a omului în proza lui Laurențiu Cerneț, O, 1977, 46; Ion Arieșanu, „Amintiri inventate”, O, 1978, 49; Sorin Titel, Divertisment și umor negru, RL, 1979, 14; Radu Ciobanu, Moda jurnalelor, TR, 1983, 4; Marian Odangiu, „Salt în mâine”, O, 1984, 50; Voicu Bugariu, „Salt în mâine”, LCF, 1985, 43; Firan, Profiluri, 88-89; Anton Cosma
CERNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286175_a_287504]
-
va genera primele scrieri, conformiste ca viziune, animate în fond de ideea geniului romantic care învață să-și pună capacitatea în slujba muncitorimii (Întâlnirea, I-II, 1959, Oțelul, 1960, Pasiuni, 1964). C. va folosi în romanele sale, mereu, același procedeu: inventează un tip uman excepțional, pe care îl pune în situații considerate reprezentative pentru o anumită epocă. Indiferent cum se numește acesta, Alexandru Severin, Crișan, Ion Mușat, drumul său e unul singur - în slujba clasei muncitoare. Romantismul sincer și naiv și
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
să fie și critic literar, să aibă capacitatea de a stabili ierarhii valorice în cuprinsul unei literaturi. Numai cu voința nu poți fi critic. Acesta trebuie să aibă simț artistic, însușiri virtuale de creator, să fie artist el însuși, de vreme ce inventează structuri ale unei opere. În același timp, criticul e obligat să-și impună disciplina unui cercetător, să utilizeze tehnica documentară a istoricului literar, să posede o bogată cultură istorică, filosofică, literară etc. C. probase toate aceste calități în Viața lui
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]