9,213 matches
-
Într-un cuvânt, granița dintre real și imaginar. Cred că suntem toți ființe hibride, ambigue, care locuim în ambele lumi, și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. LV. Una din temele centrale ale romanelor tale este relația părinți-copii. E sinuoasă, apare pregnant și dureros distanța dintre generații, dar personajele o depășesc. Părinții sunt o prezență sfâșietoare. Este acesta un element autobiografic? GS. Recunosc. Relațiile dintre părinți și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ori nu sunt conștient nu influențează procesul de creație. Asemenea opreliști și puncte de echilibru operează la nivelul semi-conștientului, iar scrisul doar acolo e cu putință. LV. Background Noises cere cititorului: "Oprește-ți mintea și ascultă". Nu te refugiezi în ironie. Poezia ta nu refuză compasiunea. Lirismul tău e grijuliu. Chiar și durerea ta e ascunsă sub un ecran de bună cuviință. Toate acestea sunt remarcabile, dată fiind dezlănțuirea indecenței din poezia Desperado. Cu pumnii strânși, desenezi imagini idilice. Cum îmbini
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o pictură: foarte bună /foarte slabă 3. Gândește-te câteva clipe și spune-ne dacă folosești cel mai frecvent această structură pentru a exprima lucruri ,,de bine", aprecieri, laude, acord sau pentru a exprima atitudini de dezacord, nemulțumire, insulte, jigniri, ironii? Sau ambele în aceeași măsură? 4. Ai făcut referire la boala reală a unei persoane cu ajutorul acestei structuri? Ex: tuberculosul de Mihai, paraliticul de Ion, orbul de fratele tău Dacă da, cu privire la ce boli? Cum sunau remarcile tale? Ți se
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
prin caracteristici și construcție tehnică, prozei optzeciste. Se întrețes aici temele și motivele predilecte ale acestei promoții de scriitori: repartiția la țară, odiseea contactelor cu mediul redacțional, restricțiile de diverse tipuri, presiunea cenzurii, absurdul și burlescul anumitor situații, privite cu ironie și adesea cu umor negru - toate sugerate, evident, cu discreție, dar mai ales sesizabile în subtext. Deși în prim-plan autorul plasează o tristă și aparent banală poveste de dragoste, aceasta va deveni în fapt metafora vie a destinului tânărului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
a experimentat destul de perseverent în proză, fiind în egală măsură textualist, „realist magic” (Ion Vlad) sau „postmodernist” (Liviu Petrescu). În poezie, în schimb, s-a menținut în permanență la aceeași cotă, înaltă, determinată în primul rând de constanta sa esențială: ironia. Cu această „armă”, mai mult decât o unealtă, P. s-a fixat în zona denumită de el însuși „calmul plat”, în toate timpurile prin care a trecut, deși acestea au fost deseori contradictorii: reculul proletcultismului, explozia vitalistă a lui Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
au fost deseori contradictorii: reculul proletcultismului, explozia vitalistă a lui Nicolae Labiș și Ioan Alexandru, revoluția metaforizantă a lui Nichita Stănescu, textualismul, revolta surdă a optzeciștilor, postmodernismul și toate celelalte tendințe ale liricii contemporane. Drapelul său, păstrat neabătut în banduliera ironiei, l-a ferit de orice contaminare și nu l-a obligat să-și schimbe maniera, de vreme ce a sa era de fiecare dată adaptabilă la cerințele momentului. Ironia, o artă greu de exersat, este folosită drept „scut și pavăză”. Prin cunoașterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
și toate celelalte tendințe ale liricii contemporane. Drapelul său, păstrat neabătut în banduliera ironiei, l-a ferit de orice contaminare și nu l-a obligat să-și schimbe maniera, de vreme ce a sa era de fiecare dată adaptabilă la cerințele momentului. Ironia, o artă greu de exersat, este folosită drept „scut și pavăză”. Prin cunoașterea de sine și mai ales acceptându-se, P. a scris poate cel mai clar poem al autodefinirii, Poetul ironic, din volumul Jurnal de noapte (1980), ce nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
ferment al veseliei și bunei dispoziții de vacanță [...] Extrem de mobil și volubil, își sprijinea vorbirea abundentă cu o tot atât de abundentă gestică, mâinile zbătându-i-se, pur și simplu, în momentele discuțiilor prelungite, ca niște aripi grele de pelican. Umorul și ironia îi punctau orice intervenție verbală, creând astfel parcă un aer de securitate a întâlnirii, după cum nu-i erau defel străine clipele de tăcere melancolică sau reverie solitară.” SCRIERI: Turnul înclinat, București, 1966; Antù, București, 1968; 13 iluzii, Cluj, 1971; Vine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Scriitori, 133-134; Poantă, Radiografii, I, 245-247, II, 22-27; Raicu, Practica scrisului, 372-375; Horia Bădescu, Un mare timid, TR, 1979, 2; Ion Cocora, Personaj și mască, TR, 1979, 2; Lucian Alexiu, „De neatins, de neatins”, O, 1979, 9; Nicolae Manolescu, Delicata ironie, RL, 1979, 11; Emil Hurezeanu, Contribuții la un concert pentru un poet tânăr, TR, 1979, 27; Valentin Tașcu, Imaginația limbajului, ST, 1979, 7; Const. M. Popa, „Tunelul norvegian”, R, 1979, 9; Grigurcu, Poeți, 359-362; Ion Vlad, Jurnalul poetului, TR, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Ulici, „Fericit prin corespondență”, CNT, 1983, 6; Mircea Popa, Poezia unui sceptic, ST, 1983, 2; Lucian Alexiu, Repertoriu liric, O, 1983, 18; Eugen Dorcescu, Poezie și hermeneutică, O, 1984, 37; Victor Felea, „Degetul de gheață”, TR, 1984, 38; Constantin Pricop, Ironie și gravitate, CL, 1984, 11; Tartler, Melopoetica, 159-162; Ștefan Aug. Doinaș, Disciplina inspirației, VR, 1985, 3; Laurențiu Ulici, Momentul adevărului, CNT, 1985, 42; Ion Vlad, „Dialogul” în discursul liric, TR, 1985, 45; Lucian Alexiu, Lirism și ironie, O, 1985, 47
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
38; Constantin Pricop, Ironie și gravitate, CL, 1984, 11; Tartler, Melopoetica, 159-162; Ștefan Aug. Doinaș, Disciplina inspirației, VR, 1985, 3; Laurențiu Ulici, Momentul adevărului, CNT, 1985, 42; Ion Vlad, „Dialogul” în discursul liric, TR, 1985, 45; Lucian Alexiu, Lirism și ironie, O, 1985, 47; Fănuș Neagu, A doua carte cu prieteni, București, 1985, 297-301; Tașcu, Poezia, 197-204; Grigurcu, Existența, 349-353; Ion Vlad, Jocul prozei, TR, 1988, 15; Liviu Petrescu, Insul de hârtie, ST, 1988, 4; Alex. Ștefănescu, Posibil roman al formării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
propunea ca modalități de resuscitare a genului „epica densă până la suspans, umorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea”. Principalele atribute ale cărților lui S. sunt, într-adevăr, fantezia bine temperată, dublată de umor și ironie, oralitatea obținută prin alternarea vocilor narative și utilizarea persoanei a doua singular, precum și grija de a schimba tiparele compoziționale și clișeele genului practicat. Astfel, el aduce destule inovații tematice: intenția moralizatoare se derobează într-o proză cu inserții SF (A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
crimă. Pentru a aprofunda și nuanța înțelegerea psihologică a comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane, am conturat câteva personaje din literatura universală și din literatura română pe care scriitorii le înconjoară cu înțelegere, admirație, compasiune, dar și cu ironie și dispreț. Hetairismul grec și roman l-am exemplificat prin opera lui Ovidius, Amores, prin opera lui Lucian din Samosata, Dialogurile curtezanelor. Ca personaje literare inspirate de ființe reale- istorice, prezentăm cititorului pe: Manon Lescaut (Abatele Prévost), Marguerite Duras (Alexandre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
umoristic, descrieri de natură, caracterizarea oamenilor, evocarea sărbătorilor și procesiunilor, a obiceiurilor, scene din viața Curții imperiale. Anecdotele intercalate, micile eseuri și imaginile pictural realizate evidențiază spiritul de observație și umorul fin al autoarei. Faptele descrise și evocate cu sinceritate, ironie și, uneori, cu sarcasm, contribuie la oferirea unui document al perioadei Heian ce poartă numele după capitala Heiankyo ("Capitala liniștii și păcii"), actualul Kyoto, perioadă contemporană cu dinastia Tang din China, mai precis, este vorba de domnia împăratului Icigio și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
unor personaje declasate social, hoți, trișori, femei ușoare, autorități venale. Destinele unora dintre personajele declasate social s-au detașat prin reabilitare, prin căință. Întâmplările "fericite și nefericite" prin care trec, în special cele ale lui Moll Flanders, sunt relatate cu ironie și umor, în ritm alert, de aceea trezesc simpatia și adeziunea cititorului. În prefață, autorul atrage atenția asupra învățămintelor ce trebuie trase din experiențele personajelor, asigură cititorul că sunt condamnate hoția și desfrânarea, că primează modelul virtuții, al credinței și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
întoarcere a găsit o scrisoare de la ea în care îl anunța că a plecat cu un domn, cu siguranță bogat, Dupré. Thaïs Anatole France, Thaïs Scriitorul și criticul Anatole France (1844- 1924) s-a remarcat în opera lăsată posterității prin ironie fină, scepticism rafinat, erudiție, admirație față de valorile antichității. Principalele lucrări care i-au adus faima sunt: Crima lui Sylvestre Bonard, Ospătăria "La regina Pédauque", Insula pinguinilor, Crainquebille, Zeilor le este sete, Revolta îngerilor, tetralogia Istoria contemporană ș.a. Aprecierea calității activității
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-a bucurat de mare succes. Un părinte iezuit a ripostat în presă pentru inadvertențele istorice. Documentat cu minuțiozitate din Viețile Părinților din Deșerturi, cu o cultură antică vastă, Anatole France farmecă prin parabola mediului păgâno-creștin din Alexandria, impregnată de ironie sceptică. Cu talent evocator, rafinatul scriitor francez creează imaginea pustiei de pe malul Nilului, cu colibele schimnicilor construite din crengi împletite cu lut, cu lăcașurile afundate în nisipuri sau în adâncituri. Cei care doreau apropierea de Dumnezeu își reprimau trebuințele trupului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este una dintre capodoperele literaturii ruse și ale literaturii universale, prin dezbaterile de idei filosofice de natură pravoslavnică și socialist-utopică, de natură religioasă, prin analizele psihologice de mare profunzime, subtilitate și finețe, prin intrigile pline de suspens, prin umor grav, ironie și sarcasm. Concepția pravoslavnică ce avea în esența sa ideea că nu există fericire în confort, că ea se câștigă prin suferință, că omul nu se naște pentru fericire, ci își cucerește dreptul la fericire prin suferință, prin puterea îndurării
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să-și aleagă clienții. Se preocupa de ținuta ei, și-a construit un fel de a trăi ca o femeie întreținută, ascunzându-se după vălul pe care-l purta. A trezit mirare și curiozitate din cauza vălului, a fost și ținta ironiilor și batjocurii. Voalul stârnea curiozitatea, ascundea un mister. Lucia era mult mai relaxată în relațiile cu clienții, avea libertatea să-i aleagă, se antrena în conversații elevate cu cei inteligenți și culți. Pe de o parte, voalul a separat-o
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se ascunde în spatele pseudonimului. S-au creat nemulțumiri legate de numele vehiculate în text și unii cititori s-au scandalizat din cauza vulgarității faptelor relatate. Nu se știe precis ce este real și ce este fictiv în povestirile relatate cu luciditate, ironie, autoironie și umor. Parte a jurnalului include comentarii despre sex și despre sexualitate. Unele secvențe relatează experiențele ei de viață și ale clienților, altele oferă sfaturi de comportare pentru orice amatoare a practicării libere a sexului, altele îi radiografiază preocupările
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de companie, mai cu seamă când își petrecea weekend-urile și sărbătorile în străinătate, momente dezamăgitoare când unii clienți nu se țineau de promisiuni. Realistă fiind, se consideră și o femeie cu afecțiunea negociabilă, pentru unii clienți era, spunea cu ironie, în postura unui terapeut sexual, se simțea ca o samariteană a sexului, conștientă că este plătită pentru ceea ce ar face oricum și pe gratis. Cu același simț realist și având experiență de prostituată de lux, autoarea jurnalului se declară solidară
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sexuală, de a oferi cititorului prilejul să învețe din experiențele ei și din ideile enunțate în lucrări erotice studiate ca și din parcurgerea site-urilor erotice de pe internet. Aceleași mijloace de exprimare literară folosește autoarea româncă, ca și autoarea engleză, ironia, autoironia, umorul. Desigur, diferă referirile la persoanele publice aflate pe scena politică, din media și din lumea mondenă (nu exemplificăm). Autoarea bucureșteană nu se victimizează cum că n-ar fi găsit locuri de muncă, amintește însă câteva dintre ocupațiile ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
noblețe de gândire și înălțime de concepție, demonstrând, totodată, o bună stăpânire a frazării, supusă unei argumentări patetice și unor cadențe pasionate. În pofida unui limbaj câteodată latinizat, retorica simplă (metafore în stil popular, comparații ingenioase), pigmentată adesea cu sarcasm și ironie, întărește eficiența intervențiilor lui B., explicându-i, în parte, popularitatea. SCRIERI: Raporturile românilor cu ungurii și principiele libertăței națiunali, ed. 2, Viena, 1852; ed. (Românii și ungurii), îngr. și pref. G. Bogdan-Duică, Cluj, 1924; Estetica, îngr. și pref. Ion Iliescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
autorilor de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie făcută când vorbim de Aripa grifonului (1980), Drumul spre Polul Sud (1985) și Frigul verii (1985). Prozatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
construcții „doldora de echivoc”. Dincolo de oglindirea de sine a analistului („A vorbi despre Hamlet devine în cele mai multe cazuri o spovedanie”), Hamlet sau Ispita posibilului este o meditație lipsită de iluzii (despre soartă, despre ființă și neființă), purtând semnul filosoficesc al ironiei. După un periplu spectacular și plin de miez prin epoci diferite, printre personaje ilustre ce s-au perindat pe scena istoriei, O. poate spune cu îndreptățire că știe multe despre prințul de Dania. Aproape totul... Și totuși, între agerime și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]