9,871 matches
-
trecând în 1877 în proprietatea librăriei fraților Ionnițiu (strada Lipscani, nr. 27). 283. Ca și I.V. Socec, Honoriu C. Wartha (1839- 1894) fusese adus de G. Ioanid de la Brașov, pentru a lucra în librăria acestuia; în 1859 a deschis o librărie proprie, în asociație cu Bălăceanu, pe Podul Mogoșoaiei. În 1871 librăria sa era instalată pe strada Lipscani la nr. 7 (în Hanul Greci). Și-a încetat activitatea ca librar în anul 1874. 284. Librăria Ig. Haiman se afla pe Calea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
27). 283. Ca și I.V. Socec, Honoriu C. Wartha (1839- 1894) fusese adus de G. Ioanid de la Brașov, pentru a lucra în librăria acestuia; în 1859 a deschis o librărie proprie, în asociație cu Bălăceanu, pe Podul Mogoșoaiei. În 1871 librăria sa era instalată pe strada Lipscani la nr. 7 (în Hanul Greci). Și-a încetat activitatea ca librar în anul 1874. 284. Librăria Ig. Haiman se afla pe Calea Mogoșoaiei, nr. 74, în fața Palatului Regal (pe la 1890); ea a fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acestuia; în 1859 a deschis o librărie proprie, în asociație cu Bălăceanu, pe Podul Mogoșoaiei. În 1871 librăria sa era instalată pe strada Lipscani la nr. 7 (în Hanul Greci). Și-a încetat activitatea ca librar în anul 1874. 284. Librăria Ig. Haiman se afla pe Calea Mogoșoaiei, nr. 74, în fața Palatului Regal (pe la 1890); ea a fost „cea dintâi librărie care a introdus la noi cărțile străine în depozit permanent“ (George Costescu, op. cit., p. 233). tipografiile: Cele mai însemnate erau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
instalată pe strada Lipscani la nr. 7 (în Hanul Greci). Și-a încetat activitatea ca librar în anul 1874. 284. Librăria Ig. Haiman se afla pe Calea Mogoșoaiei, nr. 74, în fața Palatului Regal (pe la 1890); ea a fost „cea dintâi librărie care a introdus la noi cărțile străine în depozit permanent“ (George Costescu, op. cit., p. 233). tipografiile: Cele mai însemnate erau: tipografia Ispirescu 285, Conduratu 286, Gobl287. Mai erau încă și altele, precum a lui Weiss 288, a lui Cucu289 etc.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1873 tipografia funcționa pe strada Academiei la nr. 19. 286. Tipograful bucureștean C. Petrescu Conduratu (1844-1900) era, în 1871, proprietar al unei tipografii (în asociație cu I.G. Costescu) situată pe Calea Mogoșoaiei la nr. 7, acolo unde se afla și librăria Socec; prin 1872, împreună cu D.A. Laurian, el a pre luat tipografia lui C.A. Rosetti, trecută apoi, în 1876, în proprietatea lui Carol Göbl. 287. Bacalbașa se referă fie la Tipografia Lucrătorilor Asociați, fondată în 1865 de Scarlat Walter, Fr.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sau Convorbiri familiare asupra hygienei, traducțiune liberă de Constantin Dimitriadi, cu o prefață de dr. Romniceanu, două ediții în 1873). Calendarul pentru toți era calendarul la modă, aproape singurul calendar pe piață. De aceea era în toate mâinile. Era proprietatea Librăriei Wartha, dacă nu mă înșel.345 N.D. Popescu își alesese o specialitate: subiectele istorice. În fiecare an scria un roman cu subiect istoric care plăcea mult publicului de a doua mână. Aceste romane erau atât de rău tratate și atât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Deșliu, Lungeanu de la Buzău etc. bucureștiul în 1871 175 345. Calendarul pentru toți a apărut între anii 1862 și 1884, din 1875, pare-se, fiind întocmit de inepuizabilul prozator popular N.D. Popescu (1843-1921); era editat, într-adevăr, la început, de librăria Bălăceanu și Wartha, apoi de Honoriu C. Wartha singur, iar în ultima perioadă de librăriile Socec, Ionnițiu ș.a.; e posibil ca totuși Bacalbașa să se fi gândit la Calendarul pentru toți românii, alcătuit de N.D. Popescu între anii 1874 și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
între anii 1862 și 1884, din 1875, pare-se, fiind întocmit de inepuizabilul prozator popular N.D. Popescu (1843-1921); era editat, într-adevăr, la început, de librăria Bălăceanu și Wartha, apoi de Honoriu C. Wartha singur, iar în ultima perioadă de librăriile Socec, Ionnițiu ș.a.; e posibil ca totuși Bacalbașa să se fi gândit la Calendarul pentru toți românii, alcătuit de N.D. Popescu între anii 1874 și 1906, mai răspândit decât primul și cu o existență mai îndelungată, calendar în care acesta
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de Bank of Roumania; în anii 1872-1877 acesta a obținut beneficii reprezentând 75% din capitalul social depus. 10. Grădina lui Breslea (Brăslea, Braslea), devenită proprietatea librarului George Ioanid (1818-1906) a fost transformată de acesta, mai ales după ce și-a lichidat librăria, în 1874, într-o grădină de pomi fructiferi și de legume care aproviziona cu trufandale piețele de zarzavaturi ale Capitalei; ea se întindea pe o suprafață mult mai întinsă decât parcul Ioanid din zilele noastre, la capătul dinspre centru al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fier“ (cafeneaua): 118 „La Radu“ (cafeneaua): 133 „La Vulturul de aur“ (farmacia): 148 Legația Rusiei: 114 448 indice de nume de locuri lacul: Floreasca; 136, 140; Herăstrău: 136; Tei): 110, 140, 141 „Leul și cârnatul“ (grădina): 136, 139, 303, 387 librăria: Bălăceanu și Wartha 175; A. Danielopolu 149; Ig. Haiman 147; Ignatz Hertz 49, 113; G. Ioanid (și Spirescu) 147; Ionnițiu (Ioanițiu) 147, 175; C. Sfetea 147; I.V. Socec (librăria-editură) 114, 147, 148, 175; H.C. Wartha (librăria editură) liceul: Matei Basarab
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
136, 139, 303, 387 librăria: Bălăceanu și Wartha 175; A. Danielopolu 149; Ig. Haiman 147; Ignatz Hertz 49, 113; G. Ioanid (și Spirescu) 147; Ionnițiu (Ioanițiu) 147, 175; C. Sfetea 147; I.V. Socec (librăria-editură) 114, 147, 148, 175; H.C. Wartha (librăria editură) liceul: Matei Basarab, Sf. Gheorghe 122; Sf. Sava: 5, 50, 54-56, 108, 113, 118, 124, 131, 132, 146, 151, 192, 230, 364, 418 l’Indépendance Roumaine (localul): 119 livedea Văcărescului: 121 Lucrătorul român (redacția): 129 magazinul (v. și băcănia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
capacitatea redării plastice, în ritmul de povestire seducătoare, fluentă, cît și puterea de a realiza o solidă construcție epică într-o manieră originală”. Cartea fiind prizată foarte bine și la București, publicul (mai curios decît în alte dăți) a umplut librăria. *M-a vizitat profesorul G. Vrănceanu, cunoscutul matematician, pentru un articol de-al său, „Pe urmele lui Eminescu”. Venea dintr-un sat de lîngă Buhuși, unde are „oleacă de vie”, moștenire a nevesti-sii. Bacăul e - îmi mărturisește - primul oraș pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîteva întrebări foarte senine despre viață, iar „Contemporanul” - un articol („Am fost și vom rămîne”) avînd aceeași dată, cu mențiunea că e ultimul său text. *Dr. Iosif Constantin Drăgan, unul dintre românii cu succese în străinătate, și-a lansat, la Librăria „V. Alecsandri”, primul volum din Noi, tracii, din care anterior a publicat fragmente în „Săptămîna”. (în Italia editează un buletin istoric cu același titlu.) L-a prezentat Vasile Florea, poleindu-l cu toate adjectivele. A vorbit și el, coerent, dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
toponimie ale lumii trace, niște aproximări aproape neserioase. Noi, tracii pleacă, mi se pare, din psihologia sa de individualist, învingător într-o lume dominată de concurență; din dorința de diferențiere. „Negrii”, probabil, au pregătit-o; entuziastul milionar o iscălește. În librărie, public pe măsura faimei autorului. * Succesul a scos din Bălăiță un amor-propriu ținut bine în frîu mai înainte. Nu-i mai place, de pildă, să fie strigat „Gigi” de „colegii” de la ziar, ale căror abordări familiare le suporta pînă de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lor. (Ei, puteam să-l contrazic?) După mențiunea din Varia. Preciziuni și controverse, aceasta e a doua „distincție” pe care mi-o oferă cu generozitate. Cît timp Profesorul a dat autografe, am aflat de la Gheorghe Neagu că, înaintea întîlnirii de la librărie, aș fi fost „bîrfit”, de bine și de rău. „Bătrînul te prețuiește, dom’ Călin!”, mi-a repetat el. N. i-a fost student și a rămas unul dintre admiratorii săi constanți. Ori de cîte ori Al. Piru vine la Bacău
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încăpățînarea îl țin pe „drumul ales”? Toate începuturile sînt grele: să scrii, să vorbești, să acționezi, dar mai ales primul. *S-a ajuns iarăși la vînătoarea de cuvinte: meditație, liniște, transcendental, tehnici psihanalitice, yoga etc. Trecînd azi pe la Centrul de Librării, am văzut pe biroul directorului o listă cu cărți ce urmează a fi retrase din rețea: Yoga - izvor de sănătate, Relaxarea de Arcadie Percek etc. Au fost oprite de la difuzare și cărți abia tipărite. Teama își face loc în redacțiile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se putea spune despre epopeea independenței” și că prin ciclul său de romane a angajat „discuții de dificultate” cu istorici străini (ruși, bulgari, greci, turci). „Ceea ce urmează de acum [întîlnirea sa de la Biblioteca Județeană s-a desfășurat după lansarea la Librăria „Vasile Alecsandri” a cărții a IV-a a ciclului, Noroaiele] este extrem de dificil: Zăpezile (VII), Cutremurul (VIII), întoarcerea morților (XI), Ieșirea la mare (X). Aceste volume reprezintă turul meu de forță din punct de vedere politic”, a spus scriitorul, confirmîndu-mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ca de obicei, pentru a-i întîlni pe unii și pe alții, a trecut pe la restaurantul Uniunii Scriitorilor (loc în care eu n-am intrat niciodată), unde „se servea” numai ciorbă cu perișoare și iahnie de fasole. Am vorbit, la librărie, despre Cîntarea Cîntărilor de Alexandru L. Iosif. Cînd acesta s-a dus să ia aprobarea pentru lansare, cei de la Cultură i-au promis că vor participa la „eveniment”. N-a venit nici unul, de teama titlului! Pentru prima dată de cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu-mi fac poftă, nici chiar în aceste timpuri de „criză mondială” (ea e vinovată, vezi bine, de halul în care am decăzut!). În schimb, pofta mi se trezește de fiecare dată cînd trec pe lîngă o brutărie sau o librărie. Prezența pîinii și a cărții îmi pune în mișcare, mai mult decît orice, simțurile și-mi amintește că sînt om. *Obicei vechi, din ședințe rețin numai frazele cu caracter de „panseu”, formulările greșite, pretențioase, „eclovente” (vorba cuiva de la centru) pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
noi, rigid, birocratic și fără necesarul spirit prospectiv, că autenticitatea datelor e afectată de conformismul celor ce le pun în circulație. Lipsa de realism a multor planuri e un lucru lesne observabil, ca și centralismul excesiv (spre exemplu, Centrul de Librării nu cunoaște nici la această dată indicatorii de plan pe anul curent). Cele spuse de mine i-au dat ocazia lui Filioreanu să-și facă numărul de propagandist, să mi explice „care e poziția partidului în problema planificării”. El îmi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîte știu e de vreo douăzeci-douăzeci și doi de ani doctorand!” El și alții care și-au văzut sacii în căruță, destul de ușor, spun, desigur, același lucru și despre mine. * Mi-am început cuvîntul ținut la deschiderea „Decadei cărții românești” (Librăria „Vasile Alecsandri”, 21 octombrie 1986) mai puțin abrupt decît în alte dăți. Pentru captatio, am amintit, printr-un racursi istoric, în maniera lui Iulian Antonescu, că marele Pericle, înainte de a vorbi în public, se ruga zeilor să nu spună decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
satisface pe cel care îmi comandă să vorbesc, dar și publicul. O sărbătoare, „decada” nu-mi șterge din memorie anumite lucruri care pînă ieri m-au contrariat și mă vor contraria din nou peste zece zile: lipsa „cărților mari” din librării, neconcordanța dintre evoluția prozei și gustul publicului, gust care manifestă inapetență față de optzeciști etc. A spune ce trebuie impune să fii exact și nuanțat. Cu această normă în față, m-am referit, pe scurt, la cărțile expuse: Patimile după Bacovia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
expresionist. *„Da’ dumneata, domnu’ Călin, de ce nu scrii o carte? Atîția neisprăviți o fac, iar dumneata amîni. De ce?...” Evaluarea aparține unei foste doctorițe, un fel de nebună a orașului, care se înființează pe la toate manifestările literare și artistice. Eram în librărie, la o „lansare”. M-am prefăcut că nu i-am auzit întrebarea. După o nouă privire în jur, a schimbat chestionarul: „Cine-i domnul cărunt de lîngă doamna cu pălărie?” (Doamna cu pălărie era Carmen.) „E un milițian”, i-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Pe mine însă gîndul de a sta o noapte la Fundu Răcăciuni sau la Răchitoasa mă exasperează. Alt aspect al aceleiași crize e imposibilitatea de a-mi procura cărțile și revistele trebuitoare. În urmă cu un deceniu intram zilnic în librării și cumpăram cel puțin trei cărți pe săptămînă. Ritmul achizițiilor depășea, uneori, ritmul lecturii. Azi abia de cumpăr trei cărți pe lună. Nemulțumirile mele nu sînt consecința firii pe care o am, una inaptă pentru compromisuri, „dificilă”. Chiar dacă nu la fel de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oraș mare” etc. Trebuie să fiu fericit că am fost martor al răsfățurilor sale? în același interval, eu și ceilalți am fost ținuți pe loc, „avertizați” (cum mi s-a întîmplat) dacă stăteam cîteva ore la bibliotecă, arhive, centrul de librării. „De ce?”, întreba în registrul de prezență. M-am declarat uimit că nici în al doisprezecelea ceas nu realizează că e vinovat față de noi, că ne-a măcinat timpul în certuri, că ne-a obstrucționat, sabotat, stresat, că ne-a vorbit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]