12,849 matches
-
singura ființă care i-a mai rămas pe lume în singurătatea apăsătoare a apartamentului. Soția e în străinătate, fiica e curvă, un băiat e la pîrnaie, altul i-a murit. I-a venit să îmbrățișeze făptura aia învelită în întunericul luminat de bec al păturii, dar și-a zis că dacă l-ar trezi, ar trebui să-l ducă la autobuzul ce pleca în excursie. A fost unul din momentele cînd n-a vrut să-și vadă fiul plecat în excursie
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a spus Marcu. Mai încolo, au dat peste o cabană ce părea părăsită. Totuși, nu prea aveai cum să-ți dai seama ce-i cu ea, de la depărtare și în întunericul slab măturat de lună. Atîta doar că nu era luminată și acoperișul părea pe jumătate prăbușit. Radu le-a spus că acolo trăia un ucigaș în serie, pe care poliția îl căuta în disperare. Nimeni n-a crezut, totuși n-au ținut să verifice. Credeau că trebuie să fii țicnit
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
s-a aplecat peste ape, ca să poată trece. Atunci Maica Domnului a binecuvîntat-o să nu ajungă niciodată cărbune, să fie mereu aplecată peste ape și sfîntă de Florii. İmpresionantă este pomenirea morților În Joia cea mare. Joi dimineața cimitirul este luminat de lumînări. E ziua pomenirii morților, oamenii mergînd la cimitir. Femeile din toate casele merg la cimitir cu un brățișor de surcele de boji, pe care le aprind la capul morților din familie, la care foc este credința că se
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
de voluptate. "Îmbătată de amor", Cătălina are nostalgia iubirii față de Luceafăr care, în viziunea ei, este steaua norocoasă și-i adresează din nou chemarea: " Cobori în jos, luceafăr blând,/ Alunecând pe-o rază./ Pătrunde-n casă și în gând/ Norocu-mi luminează". Luceafărul privește spre pământ și vede îndrăgostiții fericiți; privește detașat, disprețuitor, spre lumea efemeră, incapabilă de a se ridica la nivelul ideilor superioare, și eliberat de patima iubirii rostește pe un ton sentențios: "Trăind în cercul vostru strâmt/ Norocul vă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la Mitropolie, dar se poate observa foarte ușor că acest cuvânt este introdus de logofătul care alcătuiește jalba. Plângerea este scrisă în numele jăluitorului la persoana I singular; atunci când scribul intervine și modalitatea de adresare se schimbă. De exemplu, „să fie luminată poruncă că de este cu cale după Pravilă să ia pă fie-sa în căsătorie sau s-o înzestreze“, deși jalba începuse în felul următor, „cu lacrimi jăluesc mă riei tale pentru Gheorghe de la Negreni sud Ilfov, că el cu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de pe la departamente următorul sfat: “când stau la judecăți să se păzească de toate alte vorbe și glume sau râsuri; șederea să le fie cu cinste și fără de ciubuce, fiindu-le gândul numai la trebile judecății și cugetul la Dumnezeu, ca să lumineze la dreptate, iar să nu facă atuncea în vremea judecății glume, râsuri sau alte vorbe, nici să nu cuteze să bea tutun“. La rândul lor împricinații continuă să se certe și chiar să se bată în fața soborului și a Prea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și cei care, în secolul trecut, au pus bazele României moderne. Editând "Steaua Dunării" în plină campanie unionistă, Kogălniceanu voia să ofere "mijloacele de a avea de îndată o idee exactă despre chestiile cele mari", cu alte cuvinte, să-și lumineze concetățenii asupra ideilor cu care lumea se confrunta într-o epocă de amplă resurecție. Ceea ce istoricul coborât în arena civică spunea atunci e mereu valabil și merită să constituie o temă de reflecție curentă: "Însă precum în politică nu suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
despre tendința paternalistă a actualei echipe de la vârf, tendință pe care o dezaprob deschis. Poate că mă înșel (dreptul de a nu avea dreptate e înscris în catehismul democrației), dar Consiliul Frontului n-a făcut prea mare lucru pentru a lumina, sub acest unghi, opinia publică. Sunt convins că nu putem ajunge la un echilibru stabil înăuntru, nici să ne integrăm convenabil în lume fără a adopta norme a căror eficiență a fost deja verificată de istorie și un limbaj care
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
simbolică, pusă la lucru în cadrul unei tactici manipulative. M-am referit apoi, în succinta mea intervenție, la ideile care au prezidat la structurarea României moderne, evocând dublul motto de pe frontispiciul "Românului", în care C.A. Rosetti îndemna poporul la instrucție ("Luminează-te și vei fi / Voiește și vei putea") și la solidaritate activă ("La treabă puțini se-adună / Dar mult pot cei puțini împreună"). Erau idei perfect actuale. "cei puțini" se aflau acolo, la "kilometrul zero al libertății". Mica lor "republică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Bălcescu îi descoperea cauze mult mai adânci decât "voința întâmplătoare a unei minorități sau mișcarea generală europeană". Regăsim aici un îndemn oportun și pentru clipa de față, căci el obligă la o lectură atentă a faptelor, una care să fie luminată, după expresia istoricului însuși, de o "filosofie" a devenirii. Dincolo de aparențe derutante, el descoperea în pașoptismul nostru realizarea unui principiu de "dreptate și frăție" ce venea din adâncul istoriei. Citind Mersul revoluției în istoria românilor, înțelegem mai bine că autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de organismul social. Cum altfel să se atribuie sens și durată suferinței colective? Cum să se evite "tragedia eroului dus pe căi greșite tot mai departe de biruință?" Avea temei, firește, să se întrebe dacă "va chema națiunea, să o lumineze, pe cei singuratici și tăcuți, ori pe cei care își strigă și la răspântii prețul vieții lor?" Alegere totdeauna dificilă, asemeni relației dintre individ și comunitate. Dificilă mai ales când e vorba de o comunitate al cărei suflet e atins
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
au străbătut țara în lung și în lat, rostind conferințe pe diverse teme, organizând universități itinerante, pregătind societatea pentru schimbările ce se puteau întrezări. Socraticul "cunoaște-te pe tine însuți" implică, în fond, la acest nivel, datoria de a-i lumina pe ceilalți membri ai comunității. Critica e arma lor, instrumentul pe care contează sub unghi cognitiv, ca și în lupta cu prejudecățile, obscurantismul, intoleranța de orice fel. Dialogul evocat mai sus e relevant pentru două tipuri de conduită: unul atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o temă inepuizabilă de investigație. Ea invită la rememorare, meditație, angajament civic. Ne întoarcem, prin N. Iorga, la valorile tradiționale, cu nădejdea că "ceasul cel greu" pomenit în ruga de pe troiță a trecut pentru noi, că un timp al speranței luminate de încredere în valorile perene se deschide acum înaintea noastră. În noaptea de 27 noiembrie 1941, aici a fost ucis Nicolae Iorga, în al șaptezecilea an al vieții sale de grea muncă și credință dârză", se spune în sobra inscripție
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spiritul căreia trebuie să interpretăm experiența și să-i îndrumăm acțiunile. Când raportul dintre ideal și real este compromis, societatea se află în criză. Apusul european e un bun spațiu de analiză din acest punct de vedere. Doctrina creștină îl luminează în mod specific și se lasă în același timp luminată de istoria lui. Perspectiva globală favorizează înțelegerea acestei istorii agitate, convulsive, inepuizabile ca material faptic și ca resurse de meditație. Este perspectiva adoptată de Wells și supusă unei dezbateri publice
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
redus la o existență mizeră, în care viața e drastic diminuată. Viața creștină nu mai puțin. Autorul observă chiar că civilizația apuseană e strâns legată de creștinism, fără a se identifica însă deplin cu acesta. Istoria le-a strâns laolaltă, luminându-le reciproc. O înțelegere a lor onestă, nu ideologică, ajută la autocunoaștere. Chestiunea conștiinței de sine a istoricului ilustrată prin A.C. Thiselton, O. Handlin, C. Becker, E.C. Carr, Erik Erikson, ș.a., e una din cele dintâi asupra căreia se oprește
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spirituale, de la sacrament la indulgențe, preconizând evitarea infernului prin purgatoriu. În epoca Luminilor, nevoia de asigurare se laicizează în bună parte. Corpul uman devine obiect al unei protecții tot mai stringente, asistența medicală un imperativ. Se luptă contra focului, se luminează orașele, se întăresc măsurile de poliție. Avutul celui bogat e pus sub protecție, diverse forme de solidaritate converg spre același scop securizant. Funcțiile statului sporesc pe seama amintitei nevoi de siguranță. Leibnitz compara, de aceea, statul cu o navă al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
1777, la miezul nopții, Buga, clopotul cel mare, a-nceput să sune de sine, întâi încet, apoi tot mai tare și mai tare. Călugării, treziți se uitară în ograda mănăstirii. În fioroasa tăcere, în sunetul clopotului creștea treptat, biserica se lumina de sine înăuntru de o lumină stranie și nemaivăzută. Călugării coborâră într-un șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... În aceeași clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele de pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
secțiuni, unde se evocă probleme mai vechi sau mai noi: "Muza istoriei tot mai așteaptă să ne amintim de ea. A venit timpul s-o ducem acasă, s-o repunem în drepturi cetățenești și s-o scoatem în lume, ca să lumineze mintea și inima oamenilor". Minte și inimă! Vechiul adagiu din epoca renașterii noastre moral-politice inspiră și acest nou Îndemn la înălțare în istorie, îndemn ce se adresează nu numai profesioniștilor dintre Prut și Nistru, ci lumii românești în genere. E
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de resurecție. "Cei câțiva oameni de bine, insista Pârvan, azi nu mai sunt de ajuns. Căci dacă noi, de pildă, dascălii, avem ca sfântă datorie să punem umăr la umăr și să dăm iureș cetății ignoranței și a prejudecăților vătămătoare, luminând neamul, alții au a-și îndrepta silințele împotriva sărăciei poporului românesc, alții împotriva boalelor ce-l slăbesc și împuținează, alții împotriva trântorilor cari trăiesc din rodul muncii lor și în loc să-l ajute la nevoie îl îngroapă și mai amarnic în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
oglinzii, ceea ce dă o tentă de culoare proprie întregii lumi în care se desfășoară acțiunea. Lumină este, și ea, foarte importantă în economia acțiunii și nu numai fiindcă induce atmosferă. Uneori ea devine ecleraj. În episodul din podul casei doar lumină lanternei ne conduce privirea prin întuneric. Alteori lumină provoacă o schimbare a situației: lumină ce se stinge la capătul coridorului îl determină pe Antim să propună încheierea discuției. Toate aceste evenimente se înșira într-un complex audio-vizual narativ, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
își asumă cuvintele lui Emanou: "Eli, Eli, Eli, Lama sabactani! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?"138. Printre imaginile corespunzătoare răstignirii este inserata și aceea a unui porumbel. Urmează un plan detaliu al mâinii, ecranul se întuneca, sunt luminate doar trei degete (trimitere la Trinitate). Aceeași voce off continuă: "S-a desprins de pământ"139. Ca urmare a replicii verbale, mâna se transformă în porumbel, acelasi că în tabloul lui Magritte, La Grande Famille. Porumbelul vine înspre cameră. În
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
care ar trebui să le deplângem: nu mai sunt cocinile și ulițele acelea cu care încep Misterele, căci s-a construit chiar prin mijlocul orașului o stradă măreață, care pornește de la Palatul de Justiție și ajunge la Piata Sfintei Fecioare, luminată cu gaz și plină de magazinele acelea pariziene... E inutil să-i ceri cuiva să-ți arate locul unde și-au dat primii pumni Churriador și Rodolfo sau unde își vindea prăjelile Pegriote. O, doamne, bieții oameni, habar nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
noastră, ceva cu adevarat prețios, pentru că dă sens vieții noastre, poate chiar un sens absolut. De ce să se ajungă la Absolut, cum pretind filosofii, prin cunoașterea rațională a tuturor experiențelor și nu printr-un moment de extaz spontan care să lumineze dintr-o dată tot ce înseamnă Absolut? se întreabă Sábato. Dostoievski spune prin gură lui Kiriloff: "cred în viață veșnică pe lumea asta. Sunt clipe când timpul stă pe loc, ca să lase loc veșniciei". De ce să căutăm Absolutul în afara timpului și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
două maniere", spune D. Cioran Mihăilescu în prefață volumului Revelațiile durerii, iar "orice text trebuie neapărat preluat, în primă instanță, ca atare, apoi asociat contextului și disociat de subtextul sau. Partea nu dă seama de întreg, dar nici întregul nu luminează întotdeauna esență părților. De intelectualii din așa-numita Generație 27, acei prinți-cobai ai vremurilor, cu itinerare spirituale de neimaginat în acea perioadă, trebuie să ne apropiem cu acea precauție și delicatețe a prețuitorului de obiecte rare, îndepărtând, pe rând, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sfiește Sfântul Ioan să afirme chiar că omul, prin menirea și calitățile sale, este pe pământ ceea ce este Dumnezeu în cer<footnote Către Stagir, 2, P.G. XLII, 427; Omilia 2 la Evrei, 2, P.G., LXIII, 22. footnote>. Fiecare om este luminat de aceeași rațiune, este condus de aceeași lege morală și fiecare este chemat să stăpânească lumea. Dumnezeu, zice, a dat oamenilor o singură locuință și toate lucrurile le-a împărțit în mod egal, tuturor a aprins un soare, a întins
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]