10,288 matches
-
31%), cu o minoritate de romano-catolici (1,08%). Pentru 6,25% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Codrul a județului Iași și era formată din satele Ciurea, Picioru Lupului, Curăturile, Slobozia, Poiana cu Cetatea, Lunca Bârnovei, Todirel și Cercu, având în total 2009 locuitori. În comună funcționau o moară de aburi, patru biserici și două școli cu 75 de elevi (dintre care 13 fete). În timpul Primului Război Mondial, în comună a
Comuna Ciurea, Iași () [Corola-website/Science/301266_a_302595]
-
cu 75 de elevi (dintre care 13 fete). În timpul Primului Război Mondial, în comună a avut loc un grav accident feroviar. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 3618 de locuitori în satele Cercu, Ciurea, Curături, Dumbrava, Lunca, Picioru Lupului, Slobozia, Todirelu și în cătunele Baba Nicula și Poiana cu Cetate. În 1931, comuna a fost desființată și inclusă în comuna Galata, dar această comună avea să fie din nou divizată, o parte din ea fiind chiar inclusă în orașul
Comuna Ciurea, Iași () [Corola-website/Science/301266_a_302595]
-
clasificate ca monumente de arhitectură (satul Ciurea, 1893) și (din zona satului Slobozia, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea); fabrica de cărămidă (1891) din satul Ciurea; (sfârșitul secolului al XIX-lea) din satul Curături; și (1845) din satul Picioru Lupului.
Comuna Ciurea, Iași () [Corola-website/Science/301266_a_302595]
-
În preajma gospodăriilor sunt mulți tei, nuci și cireși. Livezi nu există și nici vii prea mari, însă o mare zonă viticolă se află în apropiere, la Șorogari, sat care aparține tot acestei comune. În pădure încă mai trăiesc porci mistreți, lupi, vulpi, dihori, iepuri și căprioare, cele din urmă de multe ori fiind acuzate de distrugerea culturilor din preajma pădurii. Sătenii cresc vite, porci și păsări, iar unii dintre ei se ocupă cu apicultura. În afara satului a fost amenajată în jurul anului 1980
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
Alexandru Lăpușneanu că “se mai adaugă a patra parte din satul Todirești, cumpărat de Petru de la Arpășești dată lui Dragu fost comis”. La 3 iulie 1626 într-un document se arată că se vinde o parte a moșiei de către moștenitorii Lupului și Nastei, Neniului care era pârcălabul Ținutului Cârligătura. La 22 martie 1633, Eremia, fiul lui Onciul, vinde partea sa din satul Arpășești lui Iordache diacul, iar Alexandru Iliaș voievod întărește lui Iordache fost vornic părți de moșie din satul Arpășești
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
județului, în nordul Podișului Bârladului, pe malul drept al Bahluiului, în vecinătatea sud-vestică a municipiului Iași. Este străbătuta de șoseaua de centură a Iașiului, desemnată că șosea națională, cu denumirea de "DN28D", drum ce leagă comună spre nord de Valea Lupului (unde se termină în DN28) și spre sud-est de Ciurea. La Valea Ursului, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ248A, care duce spre est la Iași și spre sud-vest la Voinești, Țibana, Țibănești, si mai departe în județul Vaslui
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
1434. Celelalte sate componente sunt atestate după următoarea cronologie: La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Stavnicul a județului Iași, si era formată din satele Miroslava, Uricani, Proselnici, Cornești, Vorovești, Găureni, Balciu, Iezereni, Dancaș, Ciurbești, Valea Lupului și Capu Rediului, având în total 2455 de locuitori. În comuna existau nouă biserici și trei școli cu 86 de elevi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasă Copou a aceluiași județ, având 1016 locuitori în satele Balciu, Ciurbești
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
prezentăm unele elemente ale complexelor faunistice ce se întâlnesc în munții Poiana Ruscăi și Deci a Padeșului. A. Fauna pădurilor Pădurile de fag și stejar, destul de reprezentate în zonă sunt populate cu o serie de specii de animale ca: vulpea, lupul, mistrețul, veverița, pisica sălbatică, căprioara, jderul și altele. Dintre păsările prezentate în preajma Nădragului amintim: ciocănitoarea, cucul, gaița, pițigoiul, cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn etc. În pădurile Nădrăgene în vecinătate cu pădurile Rușchiței și Obrejei, s-au semnalat câteva familii
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
detaliate despre această zonă le avem cu ocazia împroprietăririi fraților Zărnești, prin dania regală din 22 septembrie 1365. În hotarele moșiei Icușul de Sus erau amintite anumite locuri din această zonă, reprezentând hotarul cu alte moșii: Izvorul Topla (Tuplafeu), Valea Lupului (Farkasfeu). Documentele din perioada 1365 - 1371 menționează mai multe așezări printre care "Padushausa" (satul Muntele Padeș) probabil satul Luncanii de Sus. Informații despre Luncani avem din Dania Regală din 22 septembrie 1365 când este menționată așezarea Padushausa (satul Muntele Padeș
Luncanii de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301375_a_302704]
-
le (Canidae) este o familie de mamifere carnivore semidigitigrade mici și de talie mijlocie, răspândite pe tot globul pământesc, din care fac parte câinele, lupul, vulpea, șacalul etc. Au un cap alungit și terminat într-un boț trunchiat, golaș și umed, cu trunchi alungit, comprimat lateral, si cu abdomen supt, cu o coadă adesea stufoasa, dar care nu ajunge, în general, la pământ, cu picioare
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
o talie mică sau mijlocie. Greutatea variază de la 1 la 75 kg în funcție de specie. De obicei, masculii sunt mai mari decât femelele. Cei mai mici reprezentanți ai familiei sunt vulpile de deșert ("Vulpes zerda"), iar cei mai mari reprezentanți sunt lupii ("Caniș lupus"). le au picioare înalte, lungi și subțiri terminate cu labe mici. Picioarele anterioare au de obicei cinci, mai rar patru, degete, iar cele posterioare au totdeauna patru degete cu gheare neretractile groase și tocite. Capul este alungit și
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
digestiv, care este de 2-7 ori mai lung decât corpul. Osul penian prezent și mare. Numărul mamelelor variază între 8 și 10. Bulă timpanica este neîmpărțita în compartimente. Canidele sunt aproape întotdeauna animale teritoriale. Unele trăiesc singuratice, altele în hâite. Lupul cenușiu ("Caniș lupus"), lupul roșu ("Caniș rufus"), câinele roșu indian ("Cuon alpinus") și câinele sălbatic african ("Lycaon pictus") umblă în hâite alcătuite din grupe de familii, cu câte 30-60 de indivizi. Unele specii de canide vânează singure sau se grupează
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
2-7 ori mai lung decât corpul. Osul penian prezent și mare. Numărul mamelelor variază între 8 și 10. Bulă timpanica este neîmpărțita în compartimente. Canidele sunt aproape întotdeauna animale teritoriale. Unele trăiesc singuratice, altele în hâite. Lupul cenușiu ("Caniș lupus"), lupul roșu ("Caniș rufus"), câinele roșu indian ("Cuon alpinus") și câinele sălbatic african ("Lycaon pictus") umblă în hâite alcătuite din grupe de familii, cu câte 30-60 de indivizi. Unele specii de canide vânează singure sau se grupează cu alte carnivore, dacă
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
sunt stricătoare, altele folositoare. În general canidele sunt animale folositoare, reducând mult numărul rozătoarelor și menținând în echilibru populațiile de iepuri, însă, uneori, atacă păsările și mamiferele domestice. Unele specii sunt pe cale de dispariție sau au dispărut în timpurile istorice. Lupii au dispărut în ultimele 2-3 decenii din Anglia, Olanda, Belgia și Danemarca, iar câinii din Insula Falkland ("Dusicyon australis") au fost exterminați de primii exploratori pentru ca le furau mâncarea. Pentru a-și apăra oile oamenii au așezat în unele regiuni
Canide () [Corola-website/Science/300072_a_301401]
-
(în trecut "Pătârlagi") este un oraș în județul Buzău, Muntenia, România, format din localitățile componente Mușcel, (reședința), Poienile, Sibiciu de Sus, Stroești, Valea Lupului, Valea Sibiciului și Valea Viei, și din satele Calea Chiojdului, Crâng, Fundăturile, Gornet, Lunca, Mănăstirea și Mărunțișu. El se află în Depresiunea Pătârlagele, pe cursul superior al râului Buzău. Declarat oraș în 2004 (legea nr. 203 din 25 aprilie 2004
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
secolele al V-lea î.e.n.-I e.n.), una medievală timpurie din secolele al VI-lea-al VII-lea și una din epoca migrațiilor (secolele al VII-lea-al VIII-lea). Situl de pe platoul Podei și de pe culmea Chichilău de la Valea Lupului cuprinde și el multiple așezări: una neolitică (mileniile al VI-lea-al V-lea î.e.n.), una din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), una din perioada Halstatt (secolele al XII-lea-al V-lea î.e.n.), una
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
nordice ale masivului, cât și în cele sudice. Jderul și râsul se întâlnesc mai rar. În schimb, veverița apare mai pretutindeni în calea drumețului, în regiunile forestiere, unde nelipsită este și vulpea. Cerbi și căprioare dau farmec pădurilor de la poale. Lupul este prezent și el în aceste locuri. Multe păsări înfrumusețeză viața pădurii: se întâlnesc forfecuțe, cintezoi, cojoaice de munte, ciocănitoare, sturzi, codobaturi de pădure, mierle. Cocoși de munte și ierunci se adăpostesc prin desișuri. Dintre păsările răpitoare trăiesc în masiv
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
Iași. În 1968, ea a devenit comună suburbană a municipiului Iași, luând denumirea actuală de "Rediu", la fel ca și satul ei de reședință. Tot atunci, satul Tătăruși și-a schimbat numele în "Breazu", comuna a primit și satul Valea Lupului, iar câteva sate existente anterior au fost desființate: Zahorna (inclus în Horlești), Beldiman (inclus în Valea Lupului) și Capu Rediului (inclus în Rediu). În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Iași. În
Comuna Rediu, Iași () [Corola-website/Science/300164_a_301493]
-
fel ca și satul ei de reședință. Tot atunci, satul Tătăruși și-a schimbat numele în "Breazu", comuna a primit și satul Valea Lupului, iar câteva sate existente anterior au fost desființate: Zahorna (inclus în Horlești), Beldiman (inclus în Valea Lupului) și Capu Rediului (inclus în Rediu). În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Iași. În 2004, satul Valea Lupului s-a separat pentru a forma o comună de sine stătătoare, iar comuna
Comuna Rediu, Iași () [Corola-website/Science/300164_a_301493]
-
existente anterior au fost desființate: Zahorna (inclus în Horlești), Beldiman (inclus în Valea Lupului) și Capu Rediului (inclus în Rediu). În 1989, s-a renunțat la conceptul de comună suburbană, comuna fiind subordonată direct județului Iași. În 2004, satul Valea Lupului s-a separat pentru a forma o comună de sine stătătoare, iar comuna Rediu a căpătat componența actuală. Trei obiective din comuna Rediu sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local, toate fiind situri
Comuna Rediu, Iași () [Corola-website/Science/300164_a_301493]
-
între 825-40 cm. În timpul iernii sunt frecvente vânturile dinspre nord-est care ating uneori viteze ce depășesc 50 m/s. În această regiune fauna este influențată de relief și de climă, fiind caracteristică pădurilor de foioase. În pădurile din jurul satului găsim lupi, vulpi, mistreți, veverițe, șarpele de alun, mierla, cucul, ciocănitoarea, gaia, pițigoiul, sticletele, ulii, bufnițe, iar pe hotare și pășuni găsim căprioare, iepuri, fazani. Stânile ciobanilor sunt adesea atacate de lupii înfometați, care din păcate sunt din ce în ce mai puțini fiind omorâți de
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
fiind caracteristică pădurilor de foioase. În pădurile din jurul satului găsim lupi, vulpi, mistreți, veverițe, șarpele de alun, mierla, cucul, ciocănitoarea, gaia, pițigoiul, sticletele, ulii, bufnițe, iar pe hotare și pășuni găsim căprioare, iepuri, fazani. Stânile ciobanilor sunt adesea atacate de lupii înfometați, care din păcate sunt din ce în ce mai puțini fiind omorâți de săteni sau de câinii care apară stânile. În sezonul rece mai ales, vulpile se apropie foarte mult de gospodăriile oamenilor aflate la marginea satului, intrând chiar în curțile acestora unde
Cucerdea, Mureș () [Corola-website/Science/300229_a_301558]
-
vioreaua ("Scilia biofila"), lăcrămioara ("Convalaria majalis"), ciuperci, bureți galbeni, bureți iuți, ghebe etc. În cadrul vegetației ierboase mai amintim pelinul ("Artemisia"), macul ("Papaver orientalis"), ruscuța de primăvară ("Adonis vernalis"), mohorul ("Gallium verum").</br> Fauna este reprezentată prin mamifere; iepuri, vulpi, dihori, lupi, nevăstuici, porcul mistreț, căprioare; păsări: cucuveaua, coțofana, vrabia, rața sălbatică etc.</br> Solurile reprezentative sunt cele de luncă, aluvionare, solurile acide, brune, solurile gleziate, regosolurile, negru de fâneață, podzolurile cu fertilitate, în general moderată. ASPECTE DE GEOGRAFIA POPULATIEI Satul Doștat
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
Adeseori aceste pajiști sunt degradate în urmă pășunatului excesiv . Fauna este răspândită în funcție de vegetație, astfel în etajul alpin este prezentată acvila , gaița de munte, forfecuța, dintre păsări, cerbul, porcul mistreț dintre mamifere. În etajul făgetelor putem aminti căprioara, veverița , mistrețul, lupul, vulpea dintre mamifere, mierla, cinteza, gaița, cucu, dintre păsări. Peștii întâlniți pe raza satului Musca sunt: păstrăv, clean, scobar, lipan. Se prezintă diferențiat în funcție de substratul litologic, vegetație, înălțime, orientarea versanților etc.Tipurile de sol prezente pe raza satului sunt: În urma
Mușca, Alba () [Corola-website/Science/300255_a_301584]
-
sensibilității și hărniciei băciței. Tot spațiul acesta pastoral era împânzit de colibe și de staule, câte 10-20 pe câte un versant, în vreme ce dincolo de culme erau altele. Această densitate umană a făcut să se împuțineze fiarele, pricipalul dușman al oilor fiind lupul, care nu o dată făcea pagube, așa că oile trebuiau bine păzite mai ales noaptea, chiar dacă se aflau în staul. Paza aceasta ca și toată treaba de la stână cădea în sarcina femeilor, ba nu de puține ori paza oilor peste noapte ca
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]