11,805 matches
-
Clara și Bobo se putea întoarce acasă s-o caute fără grabă și fără a mai fi nevoit să toarne gogoși la urechea lui Edi. Ce bine că a uitat Edi de Clara! De fapt, Bobo nu pricepea de ce se mira atâta. în definitiv, atâta pot oamenii mediocri: se agață și ei de una-alta, lucruri sau oameni care vădesc o oarecare utilitate pentru ei. Iar când utilitatea acestora a dispărut, dispar și ele ca și cum nu ar fi existat niciodată. Ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o țigară mentolată, atunci când o văzu că înghițea ultima îmbucătură de sarma. Ce fericire pe noi! Georgiana o privi consternată, continuând să molfăie. — Drept să-ți spun, nu-mi aduc aminte de așa ceva! replică ea incolor. Se uita în continuare mirată la Clara. — Nu știam că fumezi! Nici nu mi te-aș fi putut închipui cu țigara-n gură! Țin minte clar că nu suportai fumul de țigară. Dacă mi-ar fi spus altcineva, aș fi crezut că îndrugă gogoși, zău
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu-mi răspunde nimeni, dar apăs pe clanță. Printre spițele de lumină, strecurate de un abajur din papură, vopsit verde, al unei lămpițe de birou, un bărbat cu sprâncene arcuite, mă scrutează nemulțumit. Cu un aplomb de care, însumi, mă mir, înfrunt fluidul mustrător. Să dau bună seara! încă nu e ora potrivită. Dar nici bună ziua! nu e adecvat, fiindcă, în cabinetul medicului, e cam penumbră și dumnealui și-a aprins lămpița. În fine, îi întind mâna, zicând: Vă salut, inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de griji, porția ne-a părut prea mică și bunătatea slăninii prea mare Atunci am cunoscut noi că legea lui Ali Străilaș nu-i dă voie nici o țâră, ca să se înfrupte din darul cel mai de seamă al porcului și mirându-ne cu toții de asemenea opreliște, am luat aminte că legea are, uneori, tărie și puteri greu de bănuit, punând ciudate vrednicii și în cine nici nu te aștepți Fiindcă Ali Străilaș, când s-a aflat la rând, așa cum stau cetățenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gras dintre noi, măcar că se stocise și el de grăsime, slăbind, subțiindu-se și uscându-se, aproape ca noi, ceilalți Și cu cât înțelegeam mai bine, cu mintea mea amorțită, grija cea mai mare a arapului, tot mai tare mă miram de așa un gând anapoda, minunându-mă și bătându-mă cu palma peste gură Și simțind fremătarea mea, Cornel Braiu s-a dezmorțit și cercetându-mă prin întunecime, s-a interesat, întrebându-mă cu voce firavă: ce faci, Bade Ștefane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar fi răspuns: am fost adus pe lume, taman când venise în Țară, Vodă Cuza. Și eram mărișor când, Domn puternic și liberator și gospodar s-a rânduit Vodă Carol Întâiul Și acei tovarăși care umblau cu colectiva s-au mirat tare, făcând din buze: Țțț! Și iar Țțț! apoi i-au zis că: să trăiești, Moșule Braiu, o sută de ani! Iar Tata-bătrân și-a scos luleaua din gură și a răspuns Zicând: apăi că, tocmai am împlinit această sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Moșule Braiu, o sută de ani! Iar Tata-bătrân și-a scos luleaua din gură și a răspuns Zicând: apăi că, tocmai am împlinit această sută de ani, pe la Sânzienele de acum cinci veri în urmă Și musafirii, schimbând unele priviri mirate între ei, nu știau cum să-l ia și cum să se mai apropie de moșneag și unul dintre ei, mai gospodari la vorbă, și-a adus aminte niște potrivite cuvinte, zicându-i să nu-i fie de deochi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a mormăit, complice, Iov, ațintindu-și căutătura către tovarășul său, cu plete crețe. După ce a cumpănit în minte, cine știe ce gânduri, răspunse cu un glas răgușit, care parcă-i venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea lui, cugetările fiindu-i cam acestea: Apăi, că de asta mașina albă, cu gura zăbrelită, așa, cum se vede, îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
meditând că ar fi păcat să prăpădească prețiosul whisky, utilizându-l ca înlocuitor de spirt medicinal, pe acel trup sleit de vlagă, în pofida frecușului cu zăpadă din belșug. Își umplu totuși căușul palmei cu acel brandy volatil, de câteva ori, mirându-se el însuși de generozitatea-i remarcabilă, în timp ce întindea medicamentul miraculos pe membrele ce începuseră să se răcească. Relua, însă, tratamentul cu o asemenea forță dezlănțuită și cu un asemenea elan revoluționar, încât pacientul făcea din cap, ba clătinându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
porunci el acestui pacient cu bizară, trufașă și plină de neobrăzată comportare. Dintr-odată, aprigă, aspră, barbară, intoleranța față de ingratitudine și față de lipsa de respect îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te miri ce, în văzul întregii gloate pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci, îl strânse în brațe, țocăindu-l răsunător și luându-și paltonul și cușma din blană de iepure dădu să se echipeze de drum: Mulțumesc pentru ospeție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ochi holbați și fără lumânare lângă el, acoperit cu un colț de învelitoare peste picioarele descărnate, fostul coleg de serviciu, actualul răposat, insul asistat de generozitatea lui Bibi Bleotu, parcă așteptase să fie descoperit așa, in rigor mortis. Mult se mirară, a doua zi, Bleotu, șoferul său stenahorisit, precum și Svetlana și ceilalți, cum de transpirase mortul atât de tare, de-i erau ude membrele descărnate, pielea pământie de pe ele și murdăria veche a cămășoiului, pe care, probabil, într-un acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
piele de mătase, avea, de mai sus de genunchi și în continuare, un păr abundent, tot atât de flocos cum se întâlnește, de obicei, pe Muntele lui Venus. Când terminară de miorlăit, de zbătut, de înfipt ghearele, încăierându-se, nu se mai miră că, în înfierbântarea luptei de pisici, Melania se eschivă, apelând la o stratagemă: E timpul să facem ca iepurașii, zise ea, printre aprigi gâfâieli. Nu mai băură decât o carafă de whisky, pe care o consumară în doi, cu deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de Tatăl Ceresc. Îngenunche, înălțând o rugă de mulțumire către Pronia divină, pentru marele dar al Sărbătorilor Crăciunului, intenționând să dedice Cerului strădania și jertfa neobișnuită și imensă a abstinenței sale. Pe drept cuvânt și cu temei neîndoielnic, toți se mirau că Vladimir nu se lăsa înfrânt nici de limpezimea, faima și finețea whiskyului, nici de plinul bărdacelor cu vinuri galbene de Odobești, nici de castroanele cu răcituri de curcan sau de aroma sarmalelor făcute de Zoe, așa cum se înveleau ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
disciplină. Iar ceea ce voi credeți că ar fi arme tăioase, de fapt nu sunt decât unelte de lucru. Aș zice că așa ceva nu se poate produce în obștimea greierilor. Căci acolo, fiecare nu se supune decât propriei voințe. Da? se miră apăsat și zeflemitor tânăra furnică. De aceea probabil Greierele-dregător, căruia voi nu-i dați nici o ascultare, trebuie să vină aici la noi ca să primească de la Regina furnicilor subtile sugestii, care să țină loc de pravilă funcțională către neamul vostru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Celebrul animal a avut mereu nevoie de bani. La Început, când s-a născut, acum aproape doi ani, Într-o seară de ianuarie a lui 2004, nu avea mari pretenții. Ca un pui de rasă ignobilă, se descurca din te miri ce. Îi erau suficiente alcoolul și țigările cu care Joy’s - barul pe care-l administram - Îi trata pe membrii fondatori. Joy’s (dacă sunteți În trecere prin Arad, vizitați-l, păstrați eventual un moment de reculegere) a fost locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
deja beat la Începutul Întâlnirii, arțăgos și frustrat, se grăbea să prindă o cursă de Lipova; numai Vasile Leac părea dispus la orice. Așadar: Ceea ce s-a Întâmplat atunci pare, privind În urmă, de-a dreptul rușinos. Nu m-am mirat văzându-i cum intră În bar, veneau des pe-acolo. Mai Întâi Leac, Înalt și drept ca un stâlp, râzând cu toți dinții și privind În jur cu bunăvoință. Agățat de poala fâșului lui negru, unul care habar n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Șapte, mă, șapte! Stăteam bine. Celebrul animal era o ficțiune, dar nu una completă. Spătarul Milea, al șaptelea și cel mai de soi dintre noi, era Însă ceva de vis. Le știa pe toate, Își dădea cu părerea despre te miri ce. Era portavocea Celebrului animal, noi ne păstram anonimatul. * Mda, iată că bucolicul, foșnirea pădurii, mirosul de rășină al băncii pe care mă odihnesc după cursa pe bicicletă mă Îndeamnă să teoretizez. Adevărul e că Spătarul nu s-a Înfățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sfeter cafeniu cu nasturi de lemn, peste tricou roz. Singură. Unde-s fetele? - Cu Cătă la Timișoara, la niște prieteni. Se Întorc azi. Nu Îndrăznesc să mă gândesc prea mult la perspectiva oferită de această absență. Așa că spun repede: - Mă miram că nu le-ai luat cu tine. Cristina zâmbește. Își aduce aminte că-s la curent cu disputele privind educația religioasă a copiilor. - Nu le prea iau cu mine. Nu din cauza lui Cătă, nici ele nu se dau În vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ei, În vacanțe mai ales. Mă avusese În grijă de mic, continua s-o facă și acum. Când am deschis cafeneaua literară, s-a oferit să mă ajute, i-am dat și acțiuni În firmă, bine am făcut. Clienții se mirau văzând la pult o bătrânică albită, dar cu ținută, elegantă și amabilă. Părea un fel de mascotă a localului, nu aveau de unde să știe că ea ținea de fapt afacerea. O simpatizau Însă, era femeie deșteaptă, citită. În plus, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fratele Cristinei nu le-a putut Însoți peste tot, el trebuia să meargă la muncă, avea un post destul de bun În construcții, numai duminicile era liber. - Atât? - Atât. Nici nu-ți pot povesti acum tot. Dar tu, voi? Eu mă mir de Întâmplarea ei cu Andreea, mai rar așa ceva. Apropo de Andreea: - M-am apucat și eu de film. Cu Sorin. Nu știa că Sorin are asemenea ambiții. Nici eu, dar ideea lui a fost interesantă: să umblăm cu o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
stradă, nu știu ce m-a apucat să-i pun Întrebările. Boul! A vrut să ne legitimeze. Cristina știa de Pârvu, nu-i purta ura pe care i-o purtam eu, dar În definitiv nici nu avea de ce. Nici nu s-a mirat de reacția lui, s-a mirat c-am găsit oameni care să stea de vorbă cu noi. Nu credea c-o să iasă ceva din asta, din ce spuneam eu părea o chestie destul de artificială. Ați montat ceva? Poate-i arătați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-i pun Întrebările. Boul! A vrut să ne legitimeze. Cristina știa de Pârvu, nu-i purta ura pe care i-o purtam eu, dar În definitiv nici nu avea de ce. Nici nu s-a mirat de reacția lui, s-a mirat c-am găsit oameni care să stea de vorbă cu noi. Nu credea c-o să iasă ceva din asta, din ce spuneam eu părea o chestie destul de artificială. Ați montat ceva? Poate-i arătați și Andreei, se Întoarce În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mine, mai creativă, mai artistă. * Nu era doar pentru mine un moment potrivit reflecției. Și ceilalți, derutați de amploarea ultimelor noastre acțiuni, ca și de consecința lor imediată - jena financiară, păreau tentați să facă evaluări. Priveam În urmă și ne mira felul În care evoluaserăm, Încercam să ne deslușim. Oare cum de deveniserăm așa de politici, după ce porniserăm la drum doar ambetați de pura literatură? Unde se produsese derapajul, cine sau ce Îl provocase? Ne doriserăm oare cu adevărat să ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fiare ca să rămână În formă, acolo era și locul de unde-și supraveghea Leac domeniul. E foarte interesant ce se petrecuse cu prietenul nostru. Nu-l mai văzuse nimeni de multă vreme cu nici o femeie, nu adusese nici una la conac, ne miram unde e Leac cel de odinioară, amantul langoșăreselor, futăciosul de serviciu din C.a. Ne mira pe toți transformarea asta misterioasă, cea mai drastică a unui membru din C.a. Eu emisesem o ipoteză, dar o țineam pentru mine, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
interesant ce se petrecuse cu prietenul nostru. Nu-l mai văzuse nimeni de multă vreme cu nici o femeie, nu adusese nici una la conac, ne miram unde e Leac cel de odinioară, amantul langoșăreselor, futăciosul de serviciu din C.a. Ne mira pe toți transformarea asta misterioasă, cea mai drastică a unui membru din C.a. Eu emisesem o ipoteză, dar o țineam pentru mine, fiindcă nu eram tocmai În situația să vorbesc cu Leac despre femei: credeam că, având deja un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]