60,569 matches
-
petrec umbre tare ciudate, orașul pare stăpânit de niște noime de aceea trei borne se plimbă, amorțite, pavajul năpârlește ca un gușter gras, statui solemne se ascund sub poduri, pubelele valsează, un clopot n-are glas hingherii se ascund, măturătorii negri de frică au intrat în greva foamei lor, pe la răscruci, hîrtii și pungi dansează, spre luna plină urlă haitele de câini. primarul fanfaron cu urechi înfundate doarme păzit de un cerber din carton. *** pe o sfoară de rufe ne-am
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
doar timpul în același număr de clipe distincte. De unde să știi că acum numărătoarea era alta, reală, înapoi ca la o lansare nouă spre Lună. Așa că la ultima trecere a străzii te simțeai mai ușor ca oricînd. Geanta pe umăr, neagră, goală avea în ea doar cîteva file albe, una sau două poeme abia începute și uitate acolo de-o vreme - ea era singura ta ancoră. Dar clipele de la coadă spre cap se grăbeau și ele și nu doar ale tale
Numărătoarea inversă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/3200_a_4525]
-
ea, în timp, cu tot timpul în gură, iubindu-se cu timpul, metresa, văzîndu-mi sarcasmele și invitîndu-mă, cu timpul în toate gurile ei, ea are tot timpul și toată vremea ceva de spus, ea are verbul în care sensurile sînt negre, cu el ne iubește, ne spune acest verb cu timpul în gură și în noi toate limbajele devin nisip, nisip lichid, o subțire placentă în care ei îi place să se tot nască, rostește-ți moartea, naște-ți moartea și
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
poșircile unor seri fără mîntuire, dar iubeam disperările, băieți teribili și fete atinse de furia obrăznicăturii seducătoare, în noi, se înecau pe rupte orizonturi gri, și iubeam disperările, zilele noastre aveau culoarea romului, beam rom, cum Paul Celan, tragicul, bea negrul lapte al zorilor, niciunde nu eram acasă, acasă noastră era chipul străin, ce apărea, cînd nu mai erau soluții, iubeam stările fără soluții, ripostam cu mine era poetul Vasile Dan și se anunță un timp greu, consecințele lui șunt otrăvurile
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/3455_a_4780]
-
parte Și-și lasă palmele să se îngroape-n mîl. Eu deja am urcat sus, în coroană, printre scolopendre. E cerul, e cometa-n amiază, sînt rîuri după rîuri de venin. Intră în mine, se potolesc doar într-o apă neagră, în tanin. Tu îți strecori mîinile prin toracele meu, soarele-i ghem destrămat. M-am înălțat. Membre după membre păroase acoperă aceleași urme. Continență și repetiție - două anotimpuri - tribul fumegă depărtat. Vis de maimuță Înotăm în golful liniștit din care
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
dinăuntru să iasă prin tencuială, ca igrasia). Dar au fost, din când în când, și capcane pentru niște hiene confuze, - o, nu, o, nu, de fapt, nu mirosea încă a mort... De-atunci, îmi pun cravata cu dungi albastre și negre doar când nu mai știu unde sunt. Când simt de pildă, că-mi fuge pământul de sub picioare, și fac câte-o piruetă neașteptată, ca un balerin șchiop ori ca o paiață, - vertebrele mele, zdravăn sudate cândva, o iau razna ca
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
Și, iată, mă poticnesc chiar acum, nu mai știu cum să-mi continuu poemul, mi s-au terminat figurile de stil, majusculele, și, oh, acea muzică, muzica, pe când năvălește de pretutindeni „Muzica! Muzica!”... Dezleagă-te, așadar, cravată cu dungi albastre, negre, nu mai pot, lasă-mă să urlu, nu mi-au mai rămas decât sinonimele urletului Și nu mai găsesc în memorie decât o antologie de gemete, în vremea asta, a noilor, vechilor asasini. Ia de la mine paharul acesta, Mehr Licht
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
și eu - ca în casa mea - mereu cu doi Ioani... cu anii să bem ceva ori poate mai bine nu - ci doar să visăm că suntem o lume întreagă - primul - zis și Flora, va recita ceva diafan, iar umbra lui neagră va cânta la pian secundul - spus Matiuț, va veni cu o mașină verde ca o măslină și va da bani mulți să bem și să tot mâncăm din propria lui carne - tot felul de vacarme și de nespuse cuvinte cuminte
Poezie by Adam Puslojic () [Corola-journal/Imaginative/3623_a_4948]
-
vremuri, să călătoresc în Siberia, cu mai mulți confrați, ajunserăm cu toții sus de tot, la uiguri... Nu mai țin minte dacă era chiar vorba de populația nordică unde, asaltați de niște țânțari cât vrăbiile, ni se oferise să mâncăm icre negre cu polonicul vârât în niște gălăți de tablă roșii și întinse cui vrea și de câte ori vrea de niște cumetre zdravene din partea locului, în cizme soldățești, cu basmale pe cap, mi-aduc aminte, verzi... Ce nu am uitat și ce am
Ungurește by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11073_a_12398]
-
rutiere, accidentele aduse cu promptitudine pe micul ecran de reporteri harnici și... Și-atât! În primul episod, Sfântul Nicolae a venit parcă mai vesel decât anul trecut, dar și cu desagii mai umflați de promisiuni pentru anul 2006. - Daruri?!? Austeritate neagră, fiii moșului! Bine că le mai vedem în reportaje tv, că după 1 ianuarie, zice prietenul Haralampy, vindem televizorul și cumpărăm câțiva metri de salam superior cu șorici, resturi de carne de la vreun second și bucățele din arborele de cauciuc
Papucii lui Năstase și Iliescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11062_a_12387]
-
urmă o mulțime de ghete și ghetuțe jerpelite și goale, adică așa cum le găsise... Doar soacrei lui Haralampy, care își pusese bocancii cât mai aproape de patul ginerelui, Moșul i-a pus într-unul un bilet pe care scria cu cariocă neagră: ,Brie, femeie, matali nu ții samă că-i sărăcie în răzășie?" Dar fain ninge în Carpați și pe Autostrada Soarelui unde au loc și primele accidente rutiere... Intrăm adânc, tot mai adânc în iarnă, pătrunși de frigul virtual de după scumpirile
Papucii lui Năstase și Iliescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11062_a_12387]
-
încât să nu ne delecteze cu noi provocări), literatorii autohtoni au făcut din fostele teme interzise adevărate laitmotive, și din vechile tabuuri - tablouri vivante. În poezie, unde cel mai talentat poet al generației 2000 și-a introdus ,penisul lung și negru" în... pântecul României, în proză, unde un teribil desant deșănțat tinde să facă regula, ba chiar și în critica literară și eseistică, unde un Luca Pițu, bunăoară, își împănează paginile cu subtile ori străvezii referințe anatomice, scriitorii noștri tot seamănă
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
un triunghi în alt triunghi, în schema unui trecut cu bătrîni, dezamăgiri și scrisori. ,Sfîntul Mina, singurul nume care se ridica odios și amenințător din harta anilor opriți." Poveste despre îngeri și demoni. Vindecători. Și despre veștile, jumătate albe, jumătate negre, care călătoresc, fără să moară vreodată, între două tristeți în oglindă. Comparația e, de fapt, un reostat de muzici. Acutele nu trec, mai curînd gravele, făcînd să vibreze, abia-abia, două poze despărțite de ani, dar la fel de palide, că nici nu
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
nuanțe, la toate palierele proastei dispoziții. Este forma bernhardiană de rezistență împotriva lumii. Stifter îmi amintește mereu de Heidegger, de acest ridicol filistin național-socialist, în pantaloni bufanți. Dacă Stifter a degradat total literatura înaltă în kitsch, Heidegger, filosoful din Pădurea Neagră, a transformat filosofia în kitsch, Heidegger și Stifter, fiecare la rândul său, în felul lui, au prefăcut filosofia și literatura în kitsch. Pe Heidegger, după care s-au luat generațiile din timpul războiului și de după război și pe care l-
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
care s-au luat generațiile din timpul războiului și de după război și pe care l-au copleșit încă din timpul vieții cu lucrările lor de doctorat dezgustătoare și stupide, îl văd mereu șezând pe banca lui de acasă din Pădurea Neagră lângă soața lui, care, în entuziasmul ei pervers pentru tricotat, îi împletește întruna ciorapi de iarnă din lâna tunsă chiar de ea de pe oile deținute de familia Heidegger. Pe Heidegger nu-l pot vedea altfel decât pe banca de acasă
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
lui, care, în entuziasmul ei pervers pentru tricotat, îi împletește întruna ciorapi de iarnă din lâna tunsă chiar de ea de pe oile deținute de familia Heidegger. Pe Heidegger nu-l pot vedea altfel decât pe banca de acasă din Pădurea Neagră, alături de soața lui, care l-a dominat complet toată viața și care i-a împletit toți ciorapii și i-a croșetat toate scufiile și i-a copt pâinea și i-a țesut așternutul de pat și i-a cârpit chiar
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
orice fantezie, de orice sensibilitate, un rumegător de filosofie străgerman, o vacă filosofică gata să fete oricând, spunea Reger, care a păscut pe pășunea filosofiei germane și și-a lăsat decenii în șir să cadă baligile ei cochete în Pădurea Neagră. Heidegger era așa-zicând un coțcar filosofic, spunea Reger, care a izbutit să întoarcă o întreagă generație de savanți din domeniul științelor spiritului cu susul în jos. Heidegger este un episod respingător al istoriei filosofiei germane, spunea Reger ieri, la
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
totul demascat, vaca Heidegger a mai slăbit, dar laptele Heidegger se mai mulge încă. Heidegger, în pantalonii săi bufanți tociți, în fața casei-bloc din Todtnauberg, ca într-un decor, mi-a rămas în minte ca fotografie demascatoare, filistinul gânditor cu scufie neagră de Pădurea Neagră pe cap, în care s-a tot pus la fiert imbecilitatea nemțească, spunea Reger. Suntem bătrâni, am luat de-acum parte la multe mode ucigătoare, la toate aceste mode ucigătoare în artă și în filosofie și la
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
Heidegger a mai slăbit, dar laptele Heidegger se mai mulge încă. Heidegger, în pantalonii săi bufanți tociți, în fața casei-bloc din Todtnauberg, ca într-un decor, mi-a rămas în minte ca fotografie demascatoare, filistinul gânditor cu scufie neagră de Pădurea Neagră pe cap, în care s-a tot pus la fiert imbecilitatea nemțească, spunea Reger. Suntem bătrâni, am luat de-acum parte la multe mode ucigătoare, la toate aceste mode ucigătoare în artă și în filosofie și la articole de consum
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
proprii, asta e. Heidegger a micșorat într-atât tot ce era mare, încât a devenit posibil german, înțelegeți, posibil german, spunea Reger. Heidegger este mic-burghezul filosofiei germane, care și-a așezat scufia lui de noapte kitsch pe filosofia germană, scufia neagră de noapte kitsch, pe care Heidegger a purtat-o întotdeauna, cu orice prilej. Heidegger este filosoful papucilor și al scufiilor de noapte celebrat de nemți, nimic altceva. Nu știu cum, spunea Reger ieri, de câte ori mă gândesc la Stifter, mă gândesc și la
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
care întotdeauna m-a dezgustat, căci totul la Heidegger m-a indispus întotdeauna, nu numai scufia de noapte de pe cap și izmenele de iarnă țesute în casă de pe soba încălzită chiar de el la Todtnauberg, nu numai bastonul de Pădurea Neagră cioplit de el însuși, ca și filosofia de Pădurea Neagră cioplită de el, totul la acest om tragicomic mă dezgustase, îmi repugnase profund mereu, numai când mă gândeam la asta; mi-era de ajuns să cunosc doar un rând din
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
a indispus întotdeauna, nu numai scufia de noapte de pe cap și izmenele de iarnă țesute în casă de pe soba încălzită chiar de el la Todtnauberg, nu numai bastonul de Pădurea Neagră cioplit de el însuși, ca și filosofia de Pădurea Neagră cioplită de el, totul la acest om tragicomic mă dezgustase, îmi repugnase profund mereu, numai când mă gândeam la asta; mi-era de ajuns să cunosc doar un rând din Heidegger, ca să fiu dezgustat, și încă mai dezgustat la lectura
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
cei care confundau filosofia cu arta culinară, cei care luau filosofia drept friptură ori patiserie ori mâncare gătită, ceea ce corespunde întru totul gustului german. Heidegger ținea curte la Todtnauberg și se lăsa oricând admirat pe estrada sa filosofică din Pădurea Neagră ca o vacă sacră. Chiar un renumit și temut editor de reviste din nordul Germaniei a îngenuncheat pios cu gura căscată dinaintea lui, de parcă aștepta, la apusul soarelui, de la Heidegger cel așezat pe banca lui de acasă, să zicem, cuminecătura
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
la apusul soarelui, de la Heidegger cel așezat pe banca lui de acasă, să zicem, cuminecătura spirituală. Toți oamenii aceștia mergeau în pelerinaj la Todtnauberg la Heidegger și se făceau de râs, spunea Reger. Mergeau în pelerinaj la așa-zisa Pădure Neagră filosofică și la muntele sacru Heidegger și îngenuncheau dinaintea idolului lor. În îngustimea lor, nu știau că idolul era o nulitate intelectuală totală. Nici măcar n-au bănuit, spunea Reger. Episodul Heidegger este însă un exemplu revelator pentru cultul filosofilor germani
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
să îi pedepsească adecvat? De obicei, Dumnezeu face acest lucru. în romanul Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov, însă, Satana (și trupa sa de intervenție) este cea care pedepsește și sancționează în funcție de culpă. Acest lucru se întâmplă întrucât (auto)mitologizării negre a aparatului de represiune (care a cultivat programatic spaima cetățenilor față de NKVD, KGB etc.), Bulgakov îi opune sanificator o mitologie a diavolilor pedepsitori, a căror funcție este tocmai aceea de a contracara minciuna instaurată de societatea totalitară sovietică. Este cât
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]