10,018 matches
-
iasă din primejdie cu eroism și de aceea, spune Machiavelli, "nu vedem de ce l-am socoti mai puțin valoros decît oricare alt excelent conducător de armate. Cu toate acestea, cruzimea lui nestăpînită și lipsa lui de omenie, împreună cu crimele lui nenumărate nu ne îngăduie să-l preamărim între oamenii desăvîrșiți". Fapta curajoasă și primejdioasă, dovedită într-o împrejurare, nu scuză cruzimea gratuită, desfășurată fără necesitate, irațională. Să recitim o frază definitorie pentru concepția umanistului realist care a scris De principatibus, spre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de obicei pe hangiu, și tot aici se mai află un măcelar, un morar, doi lucrători la cuptoarele de cărămizi. Cu aceștia îmi pierd vremea prostește tot restul zilei, jucînd cărți sau dînd cu zarurile, și între noi se iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urîte și fără de sfîrșit; iară de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
altă cauză naturală și obișnuită 13, și anume că atunci cînd cineva devine principe nu se poate ca el să nu facă rău celor peste care începe să domnească, atît prin trupele înarmate pe care le folosește, cît și prin nenumăratele abuzuri și asupriri pe care le aduce cu sine orice cucerire, astfel încît vei avea împotriva ta pe toți aceia pe care i-ai lovit prin ocuparea principatului. În același timp, nu vei putea să păstrezi prietenia acelora care te-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe cei puternici pentru ca să rămînă el singur stăpîn peste întreaga provincie. Cel care nu va ști însă cum să procedeze în această chestiune, va pierde repede ceea ce a cucerit, iar atîta cît va fi stăpîn în acea provincie va întîmpina nenumărate greutăți și supărări. Romanii au ținut bine seama de aceste lucruri în provinciile pe care le-au cucerit; ei au întemeiat acolo colonii, i-au amăgit cu vorba pe cei mai mici și nu le-au dat mai multă putere
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și mai bine. În adevăr, Orsini și ai lor, dîndu-și seama prea tîrziu că puterea ducelui și a bisericii însemna distrugerea lor, convocară o dietă la Magione, în regiunea Perugiei. Aceasta a provocat rebeliunea de la Urbino, tulburările din Romagna, precum și nenumărate primejdii pe care ducele a trebuit să le înfrunte și pe care le-a învins cu ajutorul francezilor. Redobîndindu-și astfel tot prestigiul și nemaiavînd nevoie să se bizuie nici pe Franța nici pe alte forțe dinafară, și pentru ca să nu mai aibă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
spus mai sus, Agatocle a devenit principe, nu prin favoarea cuiva, ci prin gradele pe care le atinsese în cariera militară și pe care și le cîștigase cu mii de osteneli și de primejdii, păstrîndu-și apoi locul de principe prin nenumărate fapte curajoase și primejdioase. Desigur că nu putem considera drept un act de merit faptul de a-și ucide cetățenii, de a-și trăda prietenii, de a nu avea nici o credință, de a fi lipsit de milă și de religie
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cel mare cu care a rezistat obstacolelor și le-a învins, nu vedem de ce l-am socoti mai puțin valoros decît oricare excelent conducător de armate. Cu toate acestea, cruzimea lui nestăpînită și lipsa lui de omenie, împreună cu crimele lui nenumărate, nu ne îngăduie să-l preamărim între oamenii desăvîrșiți 24. Nu putem, așadar, să atribuim nici sorții norocoase, nici însușirilor lui ceea ce el a dobîndit atît fără una, cît și fără cealaltă. În vremurile noastre, sub domnia lui Alexandru VI
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
papa Leon a găsit, așadar, un stat pontifical foarte puternic și se poate nădăjdui că, dacă ceilalți l-au făcut mare prin puterea armelor, el îl va face glorios și demn de respectul tuturor, prin bunătatea și prin celelalte virtuți nenumărate pe care le posedă. CAPITOLUL XII De cîte feluri sînt armatele și despre soldații mercenari După ce am vorbit în mod particular despre toate caracterele acelor principate pe care mi-am propus să le analizez la începutul acestor pagini și după ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nimiciți. Papa luliu II, după ce s-a folosit de faima dărniciei pentru a ajunge pe tronul papal, nu s-a mai gîndit apoi nici o clipă s-o păstreze, pentru ca să poată purta războaie. Regele de azi al Franței a întreprins războaie nenumărate fără a pune biruri noi pe supușii săi, numai pentru că economia lui îndelungată i-a îngăduit să facă aceste cheltuieli suplimentare. Iar regele de azi al Spaniei, dacă ar fi fost socotit darnic, n-ar fi întreprins atîtea războaie și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și gata de acțiune, dacă nu au avut în fruntea lor oameni care să se bucure de această faimă. Între faptele demne de admirație ale lui Hanibal se numără și aceasta. Deși armata lui era foarte mare, fiind alcătuită din nenumărate neamuri amestecate și deși el a purtat-o să lupte pe pămînturi străine, nu s-a ivit totuși niciodată vreo neînțelegere nici în mijlocul ei, nici împotriva principelui, atît cînd soarta le-a fost nefavorabilă, cît și atunci cînd treburile au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ei, nici împotriva principelui, atît cînd soarta le-a fost nefavorabilă, cît și atunci cînd treburile au mers bine. Faptul acesta n-a putut să aibă alte cauze decît cruzimea neomenească a lui Hanibal, cruzime care, adăugată la însușirile lui nenumărate, l-au făcut să fie întotdeauna pentru soldații lui demn de respect și de teamă. Dacă n-ar fi avut acea primă însușire, celelalte nu i-ar fi fost de ajuns pentru ca să obțină rezultatul acesta. Scriitorii cu puțină judecată admiră
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tu nu trebuie să-l ții față de ei. De altfel, un principe are întotdeauna la îndemînă tot felul de motive îndreptățite, care-i îngăduie să-și calce cuvîntul sub aparențe cinstite. S-ar putea aminti în acest sens exemple moderne nenumărate și s-ar putea arăta că de multe ori o pace și o făgăduință au fost anulate și zădărnicite prin faptul că principii nu și-au ținut cuvîntul, iar acela care a știut cel mai bine să facă pe vulpea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe principe, va satisface poporul; dar atunci cînd i s-ar părea că prin aceasta îi displace, el nu mai are curajul să ia o hotărîre de acest fel, deoarece greutățile care se ivesc pentru conspiratori sînt în cazul acesta nenumărate. Experiența ne arată că experiențele conspiratorilor au fost foarte multe, dar prea puține au izbutit; deoarece acela care uneltește nu o poate face singur și nici nu poate să-și aleagă părtașii decît dintre aceia pe care îi vede nemulțumiți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de față el trebuie să se teamă și după ce l-a săvîrșit, deoarece, cînd conjurația s-a produs, el va avea poporul împotriva lui, așa încît nu va putea să mai spere în nici o scăpare. S-ar putea da exemple nenumărate în acest sens, dar mă voi mulțumi cu unul singur, care s-a petrecut pe vremea părinților noștri; Annibale Bentivoglio, bunicul domnului Annibale astăzi în viață și care era principe peste Bologna a fost omorît de unul din familia Canneschi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mari și totodată să satisfacă poporul făcîndu-l să fie mereu mulțumit, fiindcă aceasta este una din grij ile însemnate pe care le are un principe. Între regatele bine organizate și bine cîrmuite în vremurile noastre este regatul Franței. Există aici nenumărate instituții bune de care depind libertatea și siguranța regelui; dintre acestea, cea dintîi este parlamentul și autoritatea lui. Acela care a orînduit statul acesta a cunoscut ambiția celor puternici și neobrăzarea lor. Socotind deci că au nevoie să fie ținuți
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și îndura ușor orice oboseală, disprețuia orice mîncare aleasă și orice fel de plăceri moleșitoare, ceea ce îl făcea iubit de întreaga armată. Cu toate acestea, sălbăticia și cruzimea lui au fost atît de mari și de nemaiauzite încît, după ce prin nenumărate omoruri ucisese o mare parte din populația Romei și întreaga populație a Alexandriei, ajunsese să fie omul cel mai urît din toată lumea, începu să fie urît chiar de aceia pe care îi avea în jurul lui, așa încît fu ucis de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
moment dat, eu eram sub limita de vârstă. Dar acum am fost lăsat la vatră. — Păi și ce mai căutați aici? — Expun uniforma americană. Nu consideri că-i ceva semnificativ? E puțin strâmtă la gât, dar curând o să vezi milioane nenumărate de tipi În uniforma asta, mișunând ca lăcustele. Cosașul, știi, ceea ce numim noi cosaș În America este de fapt o lăcustă. Adevăratul cosaș e mic, verde și plăpând, prin comparație. Dar nu trebuie totuși să-l confundăm cu cicada, lăcusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vedeau clar. Soldații se îmbrăcară în grabă. În clipa aceea, la marginea pădurii, la vreo patru sute de picioare de ei, venind parcă din infern, își făcură apariția quazii. Strigau cu toții, rotind securile deasupra capetelor. Chiar și de la distanța aceea păreau nenumărați - cinci sau chiar șase sute. O mulțime de uriași gata să ucidă. — Adtentio! strigă Antonius. Soldații luară din care scuturi și pila. Imediat, tubicen-ul înălță trâmbița lungă spre cer și scoase un sunet prelung, ascuțit, apoi două sunete scurte - primul grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se alătură centuriei. Linia de genieri dispăru repede în spate, fiecare fiind tras înapoi de balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame rotitoare. Scuturile ovale - tăietoarele de capete - răneau fețele, trupurile și picioarele dușmanilor. Antonius galopa printre oamenii săi și, cu glas puternic, îi îndemna, îi încuraja rotindu-și spada, înfigând-o în piepul vreunui quad sau tăind gâtul altuia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cuceri Imperiul. El ar fi demn să conducă... — Am stat multă vreme în Africa și pot să-ți spun că o tradiție răspândită în întregul Orient susține că stăpânul lumii va fi un om din Judaea. Te referi la Vespasianus? — Nenumăratele minuni petrecute în viața lui mă fac să cred că va ajunge împărat. Oracolul zeului Carmelus din Judaea i-a prezis lui Vespasianus că toate proiectele lui se vor realiza. Mai mult, astă-noapte, curierul meu nubian mi-a povestit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vopsea roșie. Cu toate că exercițiile la par și jocul cu penele îl făcuseră mai rapid și mai intuitiv, când ajungea din urmă un rețiar, acesta sărea în lături. Valerius, aflat în atac, se dezechilibra și cădea în genunchi. Căzu astfel de nenumărate ori. — Poftim. Proculus îi întinse niște fașe de lână. — Înfășoară-le în jurul genunchilor. Orgolios, Valerius refuză și luă poziția de apărare. — Salix! strigă Proculus. Ai uitat ce a pățit Salix? Valerius se opri brusc, întorcându-se spre maestru. — Salix? — Prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se apere de secutor, fiindcă secutor-ul ținea în stânga scutul, iar în dreapta - sica pregătită pentru a ucide. Își dădu seama că Flamma era în spatele lui, pregătindu-se să arunce plasa, după o schemă de atac pe care Valerius o repetase de nenumărate ori în timpul antrenamentelor cu Proculus. Începu să alerge, încercând să ignore fiorul de spaimă pe care-l simțea pe șira spinării. Trebuia să-l obosească pe Flamma. Se simțea epuizat, sfârșit de căldură; coiful nu-l lăsa să respire, gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai târziu, va erupe. Puterea prea multă nu mai este sigură. — Eu nu uit călătoria obositoare de la Colonia până aici, cu toată armata după noi, oftă primul ajutor de bucătar. Cremona, cu toate leșurile alea... Bononia, apoi trecerea peste Appenninus, nenumăratele opriri și banchete, Vitellius și soldații lui, mereu gata să se îmbuibe, să bea și să ucidă. Erau șaizeci de mii de soldați, știați asta? Și toți erau adunați în jurul împăratului, toți înaintau spre Roma împreună cu senatorii... Toți îl adulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
paharnicul așezase mai multe soiuri de vin pe care urma să le amestece și în care acum punea miere. — Roma e plină de soldați care, pentru că sunt vitellieni, își permit orice, de la violuri până la jafuri. Când ies în oraș, văd nenumărate scene violente. Mișună o grămadă de soldați beți care nu fac nimic... Doar fură, se ceartă, insultă și lovesc oamenii... Cât despre femei... Dar ce spuneți de poporul nostru? E gata să asiste la moartea unui împărat și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un demon să-i călăuzească mâna în timpul luptei cu Skorpius. Se îndoia că va fi în stare să-l învingă pe campionul lui Vitellius, și îndoiala aceea îl neliniștea. Încercă să rememoreze mișcările lui Skorpius, pe care le studiase de nenumărate ori. „Trebuie să-l înving“, se gândi furios. Privi în sus, spre Marcus. — Când termină? — Acum intră lusiarii, cetățenii care aruncă sulița, trag cu arcul... Valerius se uită exasperat spre arenă. — Ticăloșii ăia vor să ne imite pe noi, gladiatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]