9,529 matches
-
Dumnezeu; Ce pustietate... Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Întrun ultim efort (tabloul al patrulea), Iona apare în spăr tura burții ultimului pește. Privește în zare, ca întro oglindă, dar descoperă cu disperare că orizontul e doar un șir nesfârșit de burți. Decizia finală e surprinzătoare, însă întro perfectă logică a discursului dramatic. Nedescoperind nicio cale de salvare din universul multiplu închis în care este iremediabil captiv, el caută ieșirea în sens invers, adâncin duse în propriul orizont lăuntric. Asumânduși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
rar), de film, actori, vedete (în sens autentic sau peiorativ), persoane cu notorietate de o zi, aflate în lumina reflectoarelor pentru a-și spune povestea penibilă sau îngrozitoare (banalul nu se caută). Picarescul a revenit la modă, serialele tv sunt nesfârșite, întâmplările se petrec în toate registrele (de la comedie la dramă, de la fericire la nenumărate nenorociri), fantasticul se amestecă în mod inedit cu realismul și verosimilitatea cu imposibilul; ceea ce se caută este autenticul și nu coerența sau adevărul. Adevărul nu mai
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
din Reims, simfoniile lui Haydn. Ca să accezi aici e nevoie să depui un mare efort, să cobori înapoi în timp și să devii stăpân pe limbile în care sensul e pronunțat: minerul devine arheolog și traducător și, cu o grijă nesfârșită, lucrează pentru a recupera obiectul antic, fiind foarte atent să nu-l spargă. Apoi îl curăță, când e necesar repune laolată fragmentele, îl studiază și îl introduce într-un muzeu. [...] Aș rezuma astfel: trecutul e unul dintre locurile privilegiate ale
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nu fie falsă, reflecția ar trebui să anuleze permanent și în mod repetat proiecțiile supradimensionate. (Misterul nu este nici Spirit absolut, nici Materie absolută, nici spirit, nici materie; el se află la limita competenței spiritului uman.) Misterul nu este nici nesfîrșit, nici limitat, acesta fiind motivul pentru care nu poate fi el definit. El nici nu există, dar nu este nici inexistent: există, dar numai pentru spiritul uman, ca mister de nepătruns al existenței; nu este nici veșnic, nici temporal, căci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să faci din credința în absurd virtutea supremă. Expresia credo quia absurdum nu aparține unui adversar al bisericii, ci unui prelat. Conform unei alte versiuni, ea ar fi fost rostită de unul dintre părinții bisericii.) Neputînd să se încăpățîneze la nesfîrșit să creadă în ceva contrar rațiunii, filosofia a sfîrșit prin a se separa complet de religie. Ruptă însă de rădăcina mitică și redusă la eforturi speculative individuale și contradictorii, filosofia metafizică și morală au eșuat curînd într-o continuă lupă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trăit de fiecare, Esența-suflet nu participă la temporalitatea vieții psihosomatice. Numele simbolic al "modului" său de existență este "eternitatea", iar imaginea cea mai corectă a eternității nu este deloc prelungirea la infinit a timpului aparent, timpul care se scurge la nesfîrșit din trecut spre viitor. Singura imagine care corespunde eternității este "prezența imuabilă", care este o altă imagine inimaginabilă ce exprimă misterul și evidența lui invariabilă. După moartea trupului și a psihicului, după eclipsa universului individual, sufletul nu părăsește trupul, deoarece
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să mor sufletește", decît să suport moartea elanului animant în timpul vieții. Principiul imoral constă în exaltarea dorințelor pămîntești și în ignorarea spiritului supraconștient. Și care dorință pămîntească ar fi mai exaltată și mai irațională decît cea de a prelungi la nesfîrșit viața aparentă? Individul se cramponează de apariție și nu ar vrea să o mai abandoneze: moartea este considerată drept un accident lipsit de orice sens misterios. Dincolo de mormînt, prea ușor ademenit de dorința cea mai irațională, omul speră să salveze
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
măsura intensității vanității. Dar este poate modul unic prin care putem participa la evoluția spre o stare mai bună, imposibil de atins fără controlul resentimentelor, care, confruntate cu asaltul lumii, au tendința să renască zilnic și să declanșeze un șir nesfîrșit de meditații. Învingerea purificatoare a lor este imposibil de realizat, dacă nu recurgem la valorificările reconciliante. Recunoscîndu-te în falsul motivator, introspecția devine umor, întrucît umorul forță supremă de acceptare constă în a te implica în vina comună pentru a transforma
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
afirmație sau o părere. Pot să sune chiar a provocare, așa cum au fost interpretate în ultimul exemplu. După ce am folosit "podul", să nu mai vorbim! Să ne stăpânim dorința de a umple cu perle de înțelepciune golul produs de aparent nesfârșita tăcere care poate urma acestor "poduri". Palmele întinse înseamnă că responsabilitatea de a vorbi în continuare a fost transmisă interlocutorului, așa că lăsați-l să se descurce singur cu replica următoare. După ce i-ați transmis controlul, lăsați-vă ușor pe spate
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
să vorbim despre menirea noastră de dascăli . Găsim, în fiecare elev și în fiecare generație, o cărămidă ce construiește, ne construiește. Rutina zilnică presupune potențialitate în a explora enigmele Universului uman. Chiar dacă băutura este amară, nu putem renunța la setea nesfârșită pentru ea. De oricând , Profesorul, de oriunde ar fi, pe orice cale ar colinda, este Ființa care acordă sens lumii . Primordial este să cultivi interioritatea, să o grădinărești, indiferent de obstacolele vieții care, trebuie să recunoaștem, vin dinspre necunoaștere profundă
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
stratificare socială, capitalistă: straturi subiective sau sedimente discursive - semne și mărci impuse corpului fără organeă. În al doilea rând, sintagma „corp fără organe” se află în strânsă legătură cu sintagma „mașinilor dezirante”, mașini care sunt conectate între ele în circuite nesfârșite: mașinile dezirante sunt mașinile conectate corpului fără organe. Prin urmare, corpul fără organe înseamnă o procesualitate cu un potențial infinit de actualizare: un corp dezorganizat de fluxul perpetuu al dorinței, o stare de trecere, o multiplicitate latentă ca și intensitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în mod infinit în cyberspațiu: deși distruse și dezmembrate, cadavrele apar ca niște trupuri intacte în spațiul virtualității. Corpurile neînsuflețite sunt astfel animate, putând fi replicate, transmise în mod global și divizate (fără alterarea integrității întregii baze de dateă la nesfârșit, precum un cadru de arhitectură numerică. Corpurile informaționale devin un model standard al trupului uman, așa cum este acesta „normalizat” în viziune cybermedicală, fără operarea unei distincții între viu și mort (vezi o comparare a acestora cu vampirii, ființe pendulând între
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la o înregistrare instantanee în timp real. În timp real nu mai există nici măcar distanța unei imagini. Or, ca să exiști pur și simplu, este nevoie de o distanță de la sine la sine. Abolirea acestei distanțe ne condamnă la o reproducere nesfârșită, la un soi de imortalitate derizorie (Baudrillard, 2001, p. 42Ă. Dacă susținătorii noilor întruchipări identitare avatarice văd în imersie, în interacțiune sau în telecolaborare avantajele posibilității de a fi în locul altuia sau a celuilalt, nu doar metaforic, ci în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
automatizării și al inerției. În timp ce transumaniștii sunt încrezători în aspectele pozitive ale perfecționării tehnologice a umanului, inclusiv în cel al cyberimortalității, acești filosofi francezi văd în tentativele de izgonire a limitelor și a slăbiciunilor umane riscul imanent al reversiei, metastaza nesfârșită a umanului. Adoptând o atitudine umanistă, Baudrillard critică utopiile tehnologice ajunse în orizontul postumanismului și al transumanismului, însă recurge la distopii identitare și umane. Aceste perspective distopice, pe de o parte, temperează și echilibrează prima extremă, trag semne de alarmă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale spațiului virtual, discursul criticului figurează el însuși în teritoriul metastazelor tehnoculturale, al exceselor și al postulatelor ex-statice. În timp ce critică afirmațiile utopice ale cercetătorilor tehnologiei virtuale, eseistul deplânge sfârșitul utopiei, ca țel ideal imaginat de om, în contextele extinderii la nesfârșit și a extenuării tuturor posibilităților: utopicul îndeplinit înseamnă pierderea oricărei utopii, a oricărei credințe sau speranțe, prelungirea vieții în dimensiunea fadă a supraviețuirii la limita existenței umane. Postumanul (mai-mult-decât-umanul sau hiperumanulă, în accepție baudrillardiană, se întoarce împotriva umanului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cutremura. Oriunde și oricând, creatorii care mor afirmă odată mai mult dreptul lor la viață. O asemenea afirmare tragică sunt și ultimele versuri ale lui Nicolae Labiș de o mare încărcătură lirică, metafora „păsării cu clonț de rubin" fiind a nesfârșitului tăvălug al zeului morții: „Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. Nu mai pot s-o mângâi. M-a strivit Pasărea cu clonț de rubin, Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, Ciugulind
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
este memorabil, dar nu există un singur vers în care Vocea Poetului să nu fie perceptibilă, ca o muzică subterană, inalterabilă. Deschidem la orice pagină, „Primele iubiri” și suntem uimiți să auzim această voce în discursivele poeme autobiografice, în narațiile nesfârșite, în prea monotonele descrieri, prin care Labiș se află la nivelul epocii sale. Avem, astăzi, despre poezie o cu totul altă idee decât aceea care stă la baza Locurilor și întâmplărilor, dar simțim îndată cât de inefabil lirism conțin locurile
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
determinată de împrejurări biografice. La Nicolae Labiș este evident efortul de a integra o biografie în evenimentele noii istorii, încercarea de anvergură romantică de a-i conferi o expresie lirică. El se „limpezea” în această poezie, care îi oferea un nesfârșit izvor de autocunoaștere. Acea „curgere” a poeziei sale se regăsește și sub aspectul structurii formale, se remarcă tipul de frazare de mare fluență, trecerea unei fraze dintr-un vers în altul fără opriri dictate de nevoile versificației. Fraza are un
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în înalturi. Pentru poetul vizionar, terestrul, biologicul, socialul nu sunt decât aspectele fenomenologice ale universului privit pe latură categorială. Nicolae Labiș știa, asemenea vechilor înțelepți, că la alcătuirea lumii stau câteva elemente primordiale: pământul, apa, aerul și focul din metamorfoza nesfârșită a cărora au luat ființă infinitele forme ale materiei. Toți marii poeți, de la Mihai Eminescu la Lucian Blaga, de la Tudor Arghezi la Ion Barbu au cântat aspectele elementare ale materiei. Atracția spre elemente a lui Nicolae Labiș reprezintă o constantă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sensul evoluției spre transparență a ideii poetice. Versurile exprimă acum, cu o remarcabilă prospețime și acuratețe, „dor-durerea” cu care este căutată divinitatea și este resimțită lipsa ei: „acum te invoc - dar cu spaimă, dar cu știință / pentru că simt lipsa ta nesfârșită” (Obsesia); „mă sfâșie gândul singurătății” (Piatra pentru zidărie); „iar tu, tu ești o idee / dureroasă / și mult dorită” (Singurătate). Dorul ca durere se va metamorfoza în dorul ca dragoste în poemele din Dorul și ființa (1986), aproape „un poem-fluviu” (Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
dureroasă / și mult dorită” (Singurătate). Dorul ca durere se va metamorfoza în dorul ca dragoste în poemele din Dorul și ființa (1986), aproape „un poem-fluviu” (Emil Manu), în care M. vorbește despre miracolul iubirii, invocându-și cu aprigă dorință iubitul: „nesfârșit de caldă chemarea / a cuiva de dorul cuiva / [...] ești tu, iubite, / tu ești, dor nespus” (Metamorfozele iubirii). În unele poezii se întrezăresc reminiscențe din Nichita Stănescu, cu care poeta are afinități: „înecat sub greutatea lui a fi /, a vrea dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288162_a_289491]
-
poate înlătura strălucirea puritatea. Albastru Polaritatea albastrului este yin, feminină și pasivă. Calitățile de introversiune și de reflecție se datorează profunzimii și imaterialității sale. Este culoarea mării și a cerului, adică a elementele infinite. Privirea se pierde în această masă nesfârșită. Când marea este de un albastru profund și luăm apă în mâini, își pierde culoarea, devenind transparentă. Albastrul nu poate fi cuprins, atins, posedat. Dintre toate culorile, albastrul este cel mai imaterial și cel mai schimbător. Suportă variații infinite, se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
au fost determinate astfel încât să reproducă reguli pentru operații cu cantități, deja cunoscute nouă. Cea mai mare parte a noțiunilor matematice avansate, cum ar fi numerele complexe, algebrele, operatorii liniari, mulțimile Borel și această listă ar putea continua aproape la nesfârșit -, au fost proiectate astfel încât să fie subiecte valabile prin care matematicianul să-și poată demonstra ingeniozitatea și simțul frumuseții formale. De fapt, construcția acestor noțiuni, cu precizarea că le pot fi aplicate considerații interesante și ingenioase, este prima demonstrație a
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Neamuri așa cum zice și Justin Martirul, Meliton din Sardes și Celsus: ,,Binecu- vîntat să fii, o Doamne,/ Tu care ai dat Neamurilor putere de pătrundere/ ca să priceapă minunile Tale,/ să cunoască al Tău Adevăr,/ și să povestească despre mila Ta nesfîrșită... Prin Duhul Sfînt/ prin tainica Ta putere,/ ai făcut ca izvorul cu-noașterii să se ivească în mine,/ o fîntînă a puterii,/ revărsînd ape îmbelșugate,/ cu nesfîrșită iubire și credință.” În același manuscris în Coloana Xlll,1-21 avem: Cînd la început
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
priceapă minunile Tale,/ să cunoască al Tău Adevăr,/ și să povestească despre mila Ta nesfîrșită... Prin Duhul Sfînt/ prin tainica Ta putere,/ ai făcut ca izvorul cu-noașterii să se ivească în mine,/ o fîntînă a puterii,/ revărsînd ape îmbelșugate,/ cu nesfîrșită iubire și credință.” În același manuscris în Coloana Xlll,1-21 avem: Cînd la început lumea s-a înfăptuit/ Tu ai pogorît Duhul Sfînt/ asupra tuturor celor aduse la viață de Tine,/ și le-ai făcut pe toate să mărturisească/ minu-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]