9,288 matches
-
tubul proximal, ce prezintă o cinetică de saturație cu maximum de transport (Tmax). Secreția cationilor organici este analogă cu cea a anionilor. ATPaza Na+/K+ menține gradientul de Na+ și interiorul celulei negativ față de exterior. Na+ intră în celulă la polul apical datorită gradientului electrochimic împreună cu α-cetoglutaratul (αCG). αCG este schimbat prin membrana bazală cu anionii organici (de tip PAH) prin Transportorul de Anioni Organici (OAT), după care reia ciclul spre interiorul celulei. PAHintră în vezicule citoplasmice sau traversează celula până la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
apical datorită gradientului electrochimic împreună cu α-cetoglutaratul (αCG). αCG este schimbat prin membrana bazală cu anionii organici (de tip PAH) prin Transportorul de Anioni Organici (OAT), după care reia ciclul spre interiorul celulei. PAHintră în vezicule citoplasmice sau traversează celula până la polul apical, unde este secretat în lichidul tubular prin difuzie facilitată de proteina Mrp2 (multi-drug resistance associated protein 2). Secreția tubulară a uraților Secreția activă se realizează din plasmă în fluidul tubular de către sistemul secretor al bazelor și acizilor organici, cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
La o extremă sunt chiar zorii istoriei scrise, atunci când se poate spune clar ce sunt religiile - și s-a verificat că toate societățile umane existente În memoria omului, chiar și cele mai puțin complexe cunosc ceea ce numim religie. La celălalt pol stau originile culturii și documentarea arheologică pentru primele două milioane de ani: aici „religia” nu există, nu e vizibilă, orice s-ar Înțelege prin religie. Un al treilea element al opoziției este furnizat de faptul că, după toate probabilitățile, nici un alt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
există, nu e vizibilă, orice s-ar Înțelege prin religie. Un al treilea element al opoziției este furnizat de faptul că, după toate probabilitățile, nici un alt primat În afară de om nu manifestă comportament religios. Așadar s-a Întâmplat ceva: Între un pol și altul trebuie să se fi diferențiat o Întreagă activitate nouă. Problema „originii” religiei va fi direcționată În funcție de următorii termeni: discernerea, dacă este posibil, a primelor urme ale diferențierii unui nou gen de comportament, distingându-l, de exemplu, de expresii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
importanță este faptul că grafismul pare să Înflorească la fel de devreme (acum cel puțin 40 000-30 000 de ani) În trei zone foarte Îndepărtate unele de altele, situate la limitele extreme ale lumii: Africa de Sud, Australia și Europa atlantică. Un al patrulea pol ar putea fi și India Împreună cu Brazilia. Ne aflăm deci În fața unui fenomen legat de ariile marginale, situate departe de centru. Grafismul elaborat, ca, de exemplu, ornamentele personale sofisticate, ar fi putut apărea pretutindeni, În contextul unei concurențe active din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
diferențiată pe meserii și clase, ar putea fi acceptată existența unui sistem religios centrat pe o Mare Zeiță, cu multe transformări, flancată de un zeu masculin, „prototip al lui Dionis” (Gimbutas, 1989). Zeița și zeul nu trebuie concepuți ca doi poli sexuali opuși, ci Într-o coexistență funcțională unitară, expresie a regenerării simbiotice, singura care asigură viața. În Mareaxe "Marea" Zeițăxe "Marea Zeiță" coexistă mai multe funcții și ipostaze: cea care dă viața, moartea și regenerarea; zeița-mamă; zeița gravidă a vegetației
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această epocă nu lipsește nici munca de sistematizare a panteonului egiptean, care tinde să plaseze toți zeii Într-un sistem În care Raxe "Ra" și Osirisxe "Osiris", În multitudinea de funcții și de aspecte ce le revin, sunt cei doi poli. „Cât despre ceea ce spuneți, voi sunteți o singură gură”, după cum afirmă un imn al lui Ramses al IV-lea2 dedicat lui Ra (și lui Osiris); acesta vede În Osiris Lunaxe "Luna", Nilul și stăpânul lumii de „dincolo”, iar În Ra pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Platon. Nu este Însă vorba de abjurarea mitologiei, ci de necesitatea regândirii și reinterpretării ei. Nu este pusă În discuție atât funcția povestirilor mitice, cât lipsa de actualitate a conținuturilor lor, supuse revizuirii Întrucât ele nu mai pot reprezenta un pol eficace de orientare. În Încercarea de a concilia perspectivele naturaliste ale fizicii ioniene cu tradiția mitică, la sfârșitul veacului al VI-lea Î.Hr., Theagenes din Rhegium a propus citirea În cheie alegorică a povestirilor tradiționale. În schimb, e probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale unei slujiri exclusive. Contrar a ceea ce se Întâmplă În cetăți, personalul oracolului delfic se sustrage cu totul celorlalte activități publice, iar acest fapt permite o disponibilitate constantă și o acțiune minuțioasă și continuă, care transformă progresiv Delfi Într-un pol de orientare sistematică a vieții religioase publice și private a Greciei. Mijlocirea În raporturile cu lumea divină sau cu forțele extraumane și interpretarea voinței sau planurilor lor le revin, În schimb, ghicitorilor (manteis) și poeților, care par să se bucure
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
laicizare, poetul avea o funcție orientativă atât pe plan politic și social, cât și pe plan religios, unde era un „Învățător al adevărului” care nu se deosebea de mantis. Așadar, poeți și ghicitori au participat la modelarea religiei grecești ca poli de orientare ai existenței umane În cadrul ordinii cosmice. Dar mantis Își avea propria sferă de acțiune, limitată la particularul unei situații de criză momentană care nu putea fi generalizată, În timp ce poetul sau, mai bine zis, poezia, după cum recunoștea Aristotel (Poetica
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Geistesgeschichte) a religiei romane, religia poeților, critica adusă religiei de către filozofi, crearea de către arhitecți și artiști a unui spațiu sacru și a unor imagini divine. b) Istoria religiei romane despre care vrem să vorbim aici se organizează În jurul a doi poli, și anume cultul, ca sistem de semne și de acțiuni simbolice, și reflecția, În care, prin poezie și filozofie, istoriografie și teologie, sunt puse În scenă și analizate cultul și zeii săi, sunt explicate din punct de vedere istoric, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cura, providentia) arată că orice clasificare a religiei romane În sfera științei religiilor trebuie să integreze o astfel de religie În sistemul global al civilizației și culturii. Așadar, tratarea „istoriei intelectuale (Geistesgeschichte) a istoriei romane” constituie cel de-al doilea pol al prezentului nostru studiu. 2. RELIGIA GREACĂ ÎN ITALIA ȘI RELIGIA ROMANĂTC "2. RELIGIA GREACĂ ÎN ITALIA ȘI RELIGIA ROMANĂ" 1. Protoistoriatc "1. Protoistoria" a) Indo-european, italic, roman Așa cum o spune chiar numele, religia romană este, Înainte de toate, religia unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o ordine aproape definitivă care va permite - În menținerea esențială a echilibrelor politice și militare - dezvoltarea unei noi civilizații cosmopolite, Într-o convergență rodnică a diferitelor experiențe culturale și religioase. S-au constituit, așadar, cele trei mari regate ce reprezintă polii fundamentali ai lumii elenistice orientale: Egiptul sub Ptolomeu al II-lea (283-246 Î.Hr.), Asia Mică sub domnia lui Antioh I, fiul lui Seleucos (281-261 Î.Hr.), Macedonia și Grecia sub Anxe "An"tigonos Gonatas (276-239 Î.Hr.). Din această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai mari revoluții religioase din istorie, fondator conștient și pasionat al unei credințe dualiste bazate pe elaborarea filozofică a problemei răului. Învățătura sa, transmisă esențialmente În G³th³, este un monument al demnității umane. Omul este pus În centrul conflictului dintre polii opuși ai unui dualism metafizic și etic: el poate contribui la victoria Binelui asupra Răului doar prin intermediul unei alegeri libere, inspirate de adeziunea fermă la valorile adevărului și ale dreptății. Această Învățătură a caracterizat În mare măsură istoria religioasă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mesaj salvific. Din această schimbare a semnificației, putem extrage o caracteristică a Învățăturii gathice: ca dezvoltare particulară a opoziției așa-druj, G³th³ prezintă, În realitate, și o opoziție simetrică așavan-dregvant. La fel ca așavan pentru partea pozitivă, dregvant exprimă adeziunea la polul negativ al opoziției așa-druj și se poate traduce ca „partizan al Minciunii”, indicându-l pe acela care, sub influența malefică a druj, se opune afirmării religiei bune, pe care Domnul Înțelept i-a revelat-o lui Zoroastru, și cooperează la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pahlavi vor fi m¶n½g și g¶tșg (cf., mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.3). Această doctrină a celor două existențe nu are legătură cu concepția dualistă pentru că cele două stări ale existenței s-ar identifica cu cei doi poli ai opoziției Bine-Rău, ci pentru că ea clarifică o trăsătură caracteristică, proprie dualismului zoroastrian, conform căruia opoziția simetrică dintre puterea benefică și puterea malefică este specifică existenței spirituale, dar se reflectă, firește, și asupra celei materiale. 6. Dualismultc "6. Dualismul" După cum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în articolul Întâlnirea cu zeul (1929), S. s-a încadrat de timpuriu în grupul „ortodoxist” al generației sale. Dar manifestărilor în această direcție li s-au adăugat, îndeosebi în intervalul 1931-1933, altele, situate într-un câmp diferit, dacă nu la polul contrar. Răspunzând celor care îi reproșau „duplicitatea” sau nesinceritatea (Al. Sahia, G. Călinescu), el declară că întotdeauna a fost mânat de „aceeași nestăvilită sete de aventură spirituală, de neîncetată creștere în duh”, că există o „unitate [a] spiritului modern al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
poetică inversă, pornind de la lirica sofisticată, abstractă, modernistă, spre a ajunge la simplitatea versului în ritm popular. Cele patru secvențe ale cărții (Însemnele, Sonetele, Sentimentele, Baladele) se caracterizează prin luciditate și rigoare, cu trimiteri transparente la Ion Barbu: „Aleph vibrând, /Pol criptic, în fapt inexistând/ Îl afli teoretic, postulând” (Modul barbian), dublate de muzicalitatea preluată direct din cântecul folcloric: „Auzit-ați de un Vlad/ Dus de mic la Țarigrad/ Să deprindă din Coran/ Suflet rău de otoman?” (Balada Vladului). Tonul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
pe cel care perpetuează comanda și să-l socotească vinovat de perpetuarea supunerii sale. Încetarea căutării el o pune pe seama constrângerii, și nu pe seama oboselii, renunțării și uitării sale. El nu poate să admită că cel ce perpetuează comanda reprezintă polul monumentalizat al neputinței sale, slujirea fidelă a decăderii și vinii care sălășluiesc în cel mereu supus. Căci agentul puterii pervertite se supune în fapt celor mereu supuși, slujindu-le bolile și exprimând astfel o perversiune obiectivă, răsturnarea și distorsiunea lor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ale pământului și mării (peirata gaies kai pontoio), unde sunt țintuiți pe veci Iapet și Cronos...“ Iapet și Cronos reprezintă personificarea unor borne care marchează limita ultimă a teritoriului oikoumene-i, iar după opinia cosmologului homerizant Crates din Pergamon, cei doi poli ai pământului<ref id=”2”> Vezi H. J. Mette, Sphairopoiia. Untersuchungen zur Kosmologie des Krates von Pergamon, München, 1936, pp. 88-89.</ref>, dincolo de care începea regiunea Tartarului, cu straturile sale de aer dens, rece și stăpânit de întuneric. În celălalt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Redus la ultima schemă ideatică și tradus într-un limbaj cât mai uzual, colocviul din A fi, a face, a avea (1985) argumentează savant (ultrasofisticat, pe alocuri), în limbaj matematic, exemplificat grafic, aserțiunea că „întreaga aventură umană” se consumă între „polii verbelor fundamentale”, adică a fi și a avea. Primul e verbul „total”, primordial, „din care răsar toate numele (și toate pronumele) și toate celelalte verbe (și toate adverbele)”, pe scurt: toate cuvintele („pline” și „goale”, în terminologia chineză), „prin care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
pe cel al celei de a doua! S-ar părea că simțul istoriei pe care îl avea el era mai important pentru Iorga decît ponderea extraordinară a istoriei acestei regiuni, dar utopia este o proiecție indispensabilă a imaginației creatoare, ca pol opus al ideologiei. Iar Iorga, întotdeauna plin de idei noi, nu era lipsit de imaginație creatoare. Dușman de moarte al alianțelor imperiale și al imperiilor (România a fost victima a cel puțin patru din acestea în timpul vieții lui), Iorga le
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a realizărilor și greșelilor sale, și care i-a adus sfîrșitul. Autorul i-a citat adesea pe dr. Samuel Johnson, pe Bismarck și pe Charles de Gaulle. Ei nu au fost aleși întîmplător, deoarece constituie criteriile și servesc uneori drept poli opuși. Primul dintre ei este încarnarea gîndirii raționaliste a secolului al XVIII-lea, iar cel de al doilea este arhitectul "politicii realiste". În sfîrșit, De Gaulle a fost un naționalist romantic, dar de o specie rară: un visător naționalist realist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În Olanda. Depunând mărturie după război, șeful securității germane din Amsterdam a adeverit că „principalul sprijin al forțelor germane În sectorul polițienesc (și nu numai) era poliția olandeză. Fără ea, nu am fi realizat nici 10% din obiectivele ocupației”. La polul opus se situează Iugoslavia: divizii Întregi din armata germană abia reușeau, cu maximă vigilență, să țină În frâu grupările partizane 11. Era doar una dintre diferențele Între Est și Vest. O alta era tratamentul rezervat de naziști națiunilor ocupate. Norvegienii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a unei experiențe recente. Era și ecoul unei moșteniri mai vechi. Acuzațiile de colaborare și trădare, setea de pedeapsă și visul unui nou Început nu au apărut odată cu Eliberarea. Ele recapitulau o venerabilă tradiție franceză. Încă din 1792, cei doi poli ai vieții publice franceze, revoluționar și contrarevoluționar, au exemplificat și perpetuat marea sciziune națională: pro sau contra monarhiei, pro sau contra Revoluției, pro sau contra lui Robespierre, pro sau contra Constituțiilor din 1830 și 1848, pro sau contra Comunei. Nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]