9,391 matches
-
risipirea undelor propagate ascendent. Troposfera și exosfera de la poli și de la latitudinile mici emit raze X, ce au fost observate prima dată la Observatorul Einstein în 1983. Particulele energetice provin di magnetosfera lui Jupiter și creează aurore ovale ce înconjoară polii. Spre deosebire de analoagelor pământești, care apar doar în timpul furtunilor magnetice, aurorele jupiteriene sunt permanente în atmosfera plantei Jupiter.. Termosfera a fost primul loc extraterestru unde a fost descoperit cationul "trihidrogen" (H). Acești ioni se clasifică în partea mijlocie-infra-roșie a spectrului, cu
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
zone spre centuri, în timp ce jeturile de est (prograde) se găsesc la tranziția dintre centuri spre zone. Dacă am lua ca model viteza vânturilor, ne-am da seama că vânturile zonale cresc în centuri și descresc în zone, de la Ecuator spre poli. Prin urmare, curentul vântului în centuri este ciclonic, în timp ce curentul vântului în zone este anticiclonic. Zona ecuatorială este o excepție de la această regulă, prezentând un jet prograd ce are un minim local al vitezei vântului exact la ecuator. Viteza jeturilor
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
culoarea și viteza unor benzi se poate schimba regulat. Centurile și zonele ce divid atmosfera lui Jupiter se deosebesc prin caracteristici unice și fiecare au numele său propriu. Acestea încep de sub regiunile polare sudice și nordice, ce se extind de la poli cam 40-48° N/S. Aceste regiuni albastre-gri sunt adesea caracterizate. "Regiunea temperată nord-nordică" (RTNN) prezintă mai multe detalii decât regiunile polare, datorită abundenței de caracteristici generale. Pe de altă parte, "Centura Temperată Nord-Nordică" (CTNN) este cea mai distinctă curea din
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
Crozier Emperor Penguin" (colonia Pinguinilor Imperiali de la Cape Crozier). În domeniul explorării geografice, realizările au inclus descoperirea Peninsulei Regelui Edward VIII și a "Polar Plateau" (Podișul Polar), prin intermediul rutei Munților de Vest. Totuși, expediția nu a avut ca scop atingerea Polului Sud, cel mai sudic punct de pe glob. a fost un punct de reper în istoria explorării britanice a Antarcticii. Expediția a fost considerată a fi de succes, în ciuda faptului că a fost nevoie de o încă o misiune costisitoare pentru
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
fost revizuit, iar până la urmă problema a fost combătută. Scott, Wilson și Shackleton au plecat pe 2 noiembrie 1902 cu sănii, câini și personalul auxiliar. Scopul lor era „să mergem drept înspre sud pe cuprinsul Barierei cât putem, să atingem polul dacă e posibil, sau să descoperim noi teritorii”. Prima mare realizare a fost făcută când pe 11 noiembrie un grup a reușit să depășească cel mai sudic punct atins de Borchgrevink, mai exact 78°50′ sud. Totuși, lipsa abilității de
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
lui Armitage de anul trecut către munți a deschis un drum la o altitudine de 8.900 picioare (2.700 m) înainte de a se întoarce, dar Scott a decis că vrea să meargă înspre vest, dacă e posibil, chiar la Polul Sud Magnetic. După un start fals din cauza săniilor defecte, un grup format din Scott, Lashly și Edgar Evans a părăsit Discovery pe 26 octombrie 1903. Urcând un ghețar mare, care a fost numit după geologistul grupului, Ferrar, ei au ajuns
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
de gheață plutitoare, și o frunză fosilizată descoperită de Ferrar care a ajutat la înțelegerea trecutului Antarcticii cu super-continentul Gondwana. Mii de specimene biologice și geologice au fost colectate și examinate, descoperindu-se noi forme de viață marine, iar locația Polului Sud Magnetic a fost recalculată cu mai multă acuratețe. O aprobare generală din partea hidrografului șef al Marinei (și oponentul lui Scott) Sir William Wharton a fost încurajatoare. Totuși, la publicarea rezultatelor în domeniul meteorologice, oamenii de știință s-au îndoit
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a se întoarce în Antarctica, aceasta nefiind la acel moment făcută publică. Scott a fost prevenit din timp de către Shackleton, care la începutul anului 1907 și-a anunțat planurile de a face o expediție cu două obiective: de a atinge Polul Sud geografic, dar și magnetic. Sub această constrângere, Shackelton a hotărât să nu lucreze din Strâmtoarea McMurdo, pe care Scott o considera a fi propriul său teren de lucru. În timpul respectivei expediții, neavând niciun loc sigur de ancorat, Shackelton a
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
a fi propriul său teren de lucru. În timpul respectivei expediții, neavând niciun loc sigur de ancorat, Shackelton a fost obligat să își încalce promisiunea. Ea a fost de succes, ajungând la 88°23′, mai puțin de 160 km geografici de Polul Sud, în timp ce un alt grup din expediția a atins Polul Sud Magnetic. Totuși, încălcarea promisiunii și bucuria învingerii lui Scott l-a făcut pe Shackelton să rupă prietenia cu el, Scott făcându-l un mincinos și un hoț. Planul lui
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
neavând niciun loc sigur de ancorat, Shackelton a fost obligat să își încalce promisiunea. Ea a fost de succes, ajungând la 88°23′, mai puțin de 160 km geografici de Polul Sud, în timp ce un alt grup din expediția a atins Polul Sud Magnetic. Totuși, încălcarea promisiunii și bucuria învingerii lui Scott l-a făcut pe Shackelton să rupă prietenia cu el, Scott făcându-l un mincinos și un hoț. Planul lui Scott a devenit realitate - o expediție în scopuri pur științifice
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
și bucuria învingerii lui Scott l-a făcut pe Shackelton să rupă prietenia cu el, Scott făcându-l un mincinos și un hoț. Planul lui Scott a devenit realitate - o expediție în scopuri pur științifice, cu obiectivul de a atinge Polul Sud Geografic. Scott era disperat să nu se confrunte cu amatorismul de care era legată expediția Discovery. El l-a numit pe Edward Wilson ca și șef al grupului de cercetători, iar Wilson a selectat o echipă cu experiență. Expediția
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
experiență. Expediția a pornit pe 10 iunie 1910 în "Terra Nova", una dintre navele ce a salvat Discovery. Programul ei a fost încurcat din cauza sosirii unei expediții norvegiene condusă de Roald Amundsen în același timp. Grupul lui Amundsen a atins Polul Sud pe 14 decembrie 1911 și s-a întors cu bine acasă. Scott și patru tovarăși printre care și Wilson, au ajuns la Pol pe 17 ianuarie 1912; toți cinci murind pe drumul de întoarcere. Note Referințe Surse online
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
sosirii unei expediții norvegiene condusă de Roald Amundsen în același timp. Grupul lui Amundsen a atins Polul Sud pe 14 decembrie 1911 și s-a întors cu bine acasă. Scott și patru tovarăși printre care și Wilson, au ajuns la Pol pe 17 ianuarie 1912; toți cinci murind pe drumul de întoarcere. Note Referințe Surse online
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
rege al Italiei Berengar al II-lea. Spre deosebire de predecesorii săi, Baldwin și-a îndreptat atenția către răsărit și către nord, lăsând partea de sud a stăpânirilor sale în mâinile unor vasali ai săi, precum conții de Guînes, Hesdin și Saint Pol. La nord de comitatul său, lui Baldwin i s-a conferit provincia Zeelanda ca fief din partea împăratului german Henric al II-lea, iar pe malul drept al râului Scheldt el a obținut Valenciennes în 1013, alături de părți din Cambresis, ca
Balduin al IV-lea de Flandra () [Corola-website/Science/325113_a_326442]
-
stăteau în grădină, îmbrăcate sumar, și le luau pălăria curioșilor care se aventurau să privească prin gard. Pentru a le-o restitui, aceștia trebuiau să treacă mai întâi prin camera lor. Tarifele porneau de la 15 lei. Putea fi de un pol (20 de lei) la casele obișnuite sau de doi poli (40 de lei) la casele de lux, putând ajunge însă și la cinci poli (100 de lei). Existau chiar și abonamente pentru câte 10 vizite, precum și reduceri pentru mai multe
Bordel () [Corola-website/Science/325167_a_326496]
-
care se aventurau să privească prin gard. Pentru a le-o restitui, aceștia trebuiau să treacă mai întâi prin camera lor. Tarifele porneau de la 15 lei. Putea fi de un pol (20 de lei) la casele obișnuite sau de doi poli (40 de lei) la casele de lux, putând ajunge însă și la cinci poli (100 de lei). Existau chiar și abonamente pentru câte 10 vizite, precum și reduceri pentru mai multe interacțiuni. Pentru o întâlnire amoroasă cu mai multe contacte și
Bordel () [Corola-website/Science/325167_a_326496]
-
să treacă mai întâi prin camera lor. Tarifele porneau de la 15 lei. Putea fi de un pol (20 de lei) la casele obișnuite sau de doi poli (40 de lei) la casele de lux, putând ajunge însă și la cinci poli (100 de lei). Existau chiar și abonamente pentru câte 10 vizite, precum și reduceri pentru mai multe interacțiuni. Pentru o întâlnire amoroasă cu mai multe contacte și dormit cu clientul, tariful putea ajunge la jumătate din salariul lunar al unui muncitor
Bordel () [Corola-website/Science/325167_a_326496]
-
pară adevărată. La a șaptesprezecea întâlnire, un oaspete - Gilbert Hayes - cere permisiunea să relateze și el o povestire. El relatează că, cu cinsprezece ani în urmă, a descoperit o planetă fără câmp gravitațional care a pătruns în sistemul solar prin polul sud celest, rămânând ascunsă altor astronomi. Hayes compară planeta cu un "superneutron" și pretinde că se îndreaptă spre Soare, pe care îl va lovi peste o oră, distrugându-l în același fel în care un neutron produce fisiunea nucleului de
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
fundamental de personalitățile reale, modelele de masculinitate fiind adesea figuri fantasmatice, constructe ficționale (John Wayne, Sylvester Stallone, Arnold Schwartzeneger). Ceea ce acest ideal cultural implică este de fapt menținerea practicilor care instituționalizează dominația bărbaților asupra femeilor. Feminitatea “tradițională” se construiește în jurul polului supunere, pasivitate, receptivitate sexuală în cazul femeilor tinere și atitudine protectoare la femeile mature. În schimb, feminitatea non tradițională se construiește ca autonomie și rezistență la cultura dominantă, rezistență marginalizată însă de invizibilizarea femeii în istorie, politică, mass media. “Ceea ce
Feminitate () [Corola-website/Science/325303_a_326632]
-
a fost o așezare prosperă anterior cuceririi musulmane; Barbara Kreutz consideră că astfel se explică de ce Matera i-a rezistat lui Ludovic, pe când Oria l-a întâmpinat cu bunăvoință. Acest atac a produs deteriorarea comuncării dintre Bari și Taranto, celălalt pol al puterii musulmane din sudul Italiei. Împăratul Ludovic a instituit o garnizoană la Canosa, la frontiera dintre Benevento și Bari, însă s-a retras la Benevento până în martie 868. Probabil că aceasta ar fi perioada în care Ludovic al II
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
rezervată « femeilor masculine », de exmplu anumitor lesbiene. Dar viața femeii este împlinită prin funcția sexuală, atât prin însuși actul sexual, cum este cazul prostituatei, cât și prin produsul acestuia, cum este cazul mamei. Femeia ar fi astfel un "unificator". La polul opus, datoria bărbatului, a elementului masculin a personalității sale, ar fi de a tinde către genialitate în vederea depășirii sexualității în favoarea iubirii abstracte de Dumnezeu, a absolutului pe care-l găsește în el însuși. O parte importantă din această lucrare tratează
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
în universul fascinant al prozei fantasy". Books from Mars remarcă "proza clară și delicios de descriptivă" și o recomandă cititorilor, iar Snippets & Wisps o consideră "din multe puncte de vedere, mai ușor de citit decât prima [carte a seriei]". La polul opus se află The Literary Phoenix, care vede în "" "aproximativ același lucru [ca și în prima carte]. [...] Dorința cititorului de a "lăsa deoparte povestea imediat ce s-a întâmplat ceva interesant" devine mai puternică și mai dezamăgitoare". Totuși, consideră că "există
Războiul uriașilor () [Corola-website/Science/324691_a_326020]
-
astăzi, cum ar fi peștele primitiv, cefalopodele și coralul. Cele mai frecvente forme de viață erau trilobiți, melci și scoici. Mai important, primele artropode au mers pe uscat pentru a coloniza golul supercontinent Gondwana. Până la sfârșitul perioadei, Gondwana era la Polul Sud, America de Nord s-a ciocnit cu Europa închizând Oceanul Atlantic. Glaciațiunea Africii a dus la o scădere importantă a nivelului mării, omorând formele de viață de-a lungul coastei Gondwana. Glaciațiunea a dus la "Pământul de Zăpadă" care a avut ca
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
rămână vertebrele dominante de-a lungul perioadei. De asemenea, au evoluat primele reptile în mlaștini. De-a lungul Carboniferului a existat un model de răcire, care în cele din urmă a condus la glaciațiunea continentului Gondwana care era situat în jurul polului sud, un eveniment cunoscut sub numele de glaciațiunea Permo-Carbonifer. Permianul se întinde de acum 300 de milioane de la 250 milioane de ani și a fost ultima perioadă a Paleozoicului. La început, toate continentele erau prinse împreună pentru a forma supercontinentul
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
gol pe care dispariția din Jurasic-Cretacic l-a lăsat în urmă, cum ar fi "Carcharodontosaurus" și "Spinosaurus". Cel mai mult succes au avut dinozaurii "Iguanodon" care s-au răspândit pe toate continentele. Anotimpurile au început să-și facă efectele și polii au devenit reci, dar dinozaurii ca "Leaellynasaura" au continuat să locuiască în această zonă, ei populând tot timpul anului pădurile polare. Apar și primele păsări care au evoluat și au declanșat o concurență cu pterozaurii. Cretacicul târziu a durat 35
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]