10,542 matches
-
canadiene, te întrebi dacă nu cumva clima s-a luat după oameni, dacă nu cumva era mai cald înainte de venirea primilor emigranți. Nu e vorba despre discriminare, ci despre un soi de incompatibilitate afectivă de care e preferabil să nu pomenești. „O simți și mai intens - mi-a spus compatriotul, care a vrut să se însoare cu «englezoaia» - dacă ai de-a face cu autohtonii care se străduiesc, fiindcă așa e «politic și guvernamental corect», să nu trăiești senzația că ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și partea de grotesc. Cum ar fi, de exemplu, momentul în care mi-am dat seama că un vecin de pat nu tușea, ci murea, și am fugit într-un salon îndepărtat cu temeiul acelei credințe infantile, despre care am pomenit, că distanța rezolvă multe. „Domnule - mi-a zis un medic -, ai fost pomenit dimineața la raportul de gardă. Fugeai de parcă aveai o rachetă-n fund. De cine fugeai, de moarte?“ Atunci, ironia medicului nu mi-a plăcut deloc, astăzi însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am dat seama că un vecin de pat nu tușea, ci murea, și am fugit într-un salon îndepărtat cu temeiul acelei credințe infantile, despre care am pomenit, că distanța rezolvă multe. „Domnule - mi-a zis un medic -, ai fost pomenit dimineața la raportul de gardă. Fugeai de parcă aveai o rachetă-n fund. De cine fugeai, de moarte?“ Atunci, ironia medicului nu mi-a plăcut deloc, astăzi însă o găsesc potrivită momentului. Da, fugeam de moarte. De îndată ce am fost mutat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe celălalt trotuar“. Am rămas de atunci cu ideea că trebuia evitat trotuarul fără porți, fapt ce mi-a încărcat memoria afectivă cu un sentiment ambiguu, de loc plin de pericole, de loc de care era cuminte nici să nu pomenești. Pe la paisprezece ani, am citit o nuvelă de E.A. Poe cu titlul „Poarta din zid“ în care era vorba tot despre un spațiu enigmatic și despre un zid înalt. Numai că la Poe exista și o poartă. Personajul din nuvelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
diferitelor promatii de absolvenți, etc. A lucrat intens și a scris până la sfârșitul vieții, a trecut la cele veșnice la 29 august 1992, fiind înmormântat în cimitirul din Rădăuți, lăsând în urmă o familie îndurerata, colegii și pritenii care-l pomenesc mereu. Profesorul Amuliu Bordeianu a slujit cu pasiune învățământul liceal din Rădăuți, a dat țării multe promoții de elevi foarte bine pregătiți, pentru care a primit numeroase felicitări de la olimpide sau universități sau direct de la foștii săi discipoli, ajunși în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93283]
-
noaptea, stînd la căldură În cabina macaralei, o invenție străveche care mergea pe aburi. Răsăritul soarelui ne-a găsit tot pe platformă, așteptînd, cu tot cu bagaje. Speranțele noastre de a ne urca clandestin la bord se cam stinseseră, cînd ne-am pomenit cu căpitanul care aducea o pasarelă nouă, recondiționată, iar acum San Antonio era În contact permanent cu solul. Bine instruiți de macaragiu, am alunecat ușurel la bord, ne-am instalat și ne-am Încuiat, cu bagaje cu tot, În toaleta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
spunând cu Papa Paul al VI-lea: „Morții nu sunt morți!” Încredințați de Sfânta Evanghelie, creștinii totdeauna și pretutindeni au crezut în nemurirea sufletelor, în învierea morților; cultul morților ocupă loc de seamă în practica lor de pietate creștinească, îi pomenesc pe cei morți la Sfânta Liturghie, săvârșesc acte de jertfă meritorie pentru ca în felul acesta să implore îndurarea lui Dumnezeu în favoarea celor ce au trecut dincolo; împart pomeni generoase pentru ca și-n felul acesta să contribuie la alinarea suferințelor celor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
morților ocupă loc de seamă în practica lor de pietate creștinească, îi pomenesc pe cei morți la Sfânta Liturghie, săvârșesc acte de jertfă meritorie pentru ca în felul acesta să implore îndurarea lui Dumnezeu în favoarea celor ce au trecut dincolo; împart pomeni generoase pentru ca și-n felul acesta să contribuie la alinarea suferințelor celor care mai au de ispășit în fața dreptății lui Dumnezeu. În fiecare an, începând de la 2 noiembrie (ziua pomenirii tuturor morților), și în continuare... se vede atâta aglomerație în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
închisorii m-a scos din celulă și m-a dus la camera de serviciu de la intrarea pe celular. Aici mă aștepta locotenentul major Ștefan care mi-a ordonat să stau cu fața la perete. După ce mi-a pus câteva întrebări, m-am pomenit deodată cu o lovitură puternică în spate. La intrarea în camera de serviciu am observat într-un colț, un ciocan de lemn cu o coadă lungă, cu care se încercau gratiile de la geamuri în fiecare seară înainte de a se da
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a spus să urc în mașină. La plecare locotenentul Ștefan mi-a tras o înjurătură zdravănă, apoi a adăugat: „Lasă că vii tu din nou pe mâna mea!” Mașina a pornit în viteză spre București și iată că m-am pomenit din nou într-o cameră largă de la subsolul securității Uranus, plină cu deținuți aduși de la diferite închisori. După vreo cinci zile fără ca nimeni să mă întrebe ceva, am fost din nou scos afară și transportat cu o dubă într-o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
creștinismului” zice un scriitor bisericesc. Șiroaiele de sânge ce au curs cu îmbelșugare din trupurile lor nevinovate, au dat Bisericii forțe noi cu care a putut să rămână neclintită în cursul celor douăzeci de veacuri de la întemeierea ei. Nu se pomenește în istorie o societate care după două mii de ani de existență să fie așa de bine organizată și să aibă o activitate așa de intensă cum este Biserica Catolică. Aceasta, pentru că Dumnezeiescul ei Făuritor i-a făgăduit asistența până la sfârșitul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
petice de hârtie... Petre Sirin, august 1973 PARTEA I Îl cunoscusem pe Mihai Rădulescu prin 1949, vara... Tocmai făcusem o excursie sentimentală în Făgăraș și eram de câteva zile în București, pradă unor simțăminte dintre cele mai contradictorii, când mă pomenii cu un amic - Jean H[erdan]1, un tânăr prețios și distins, cu părul ondulat și de o nuanță aurie mult prea frumoasă pentru a fi firească. Veșnic preocupat de relațiile sale mondene, venise și de data aceasta să mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mucalită tot odată, ocupând un rol intermediar între șambelan și maestru de ceremonii. Nu este de mirare deci că tocmai atunci când aveam mai multă nevoie de o îndrumare competentă și fundamentală, de o investire întru viață și omenie, m-am pomenit singur și stingher... Soarta însă, care întotdeauna mi-a fost o a doua mamă bună, mi l-a trimis atunci pe Mihai Rădulescu. El mi-a fost Maestrul! Iar evanghelia pe care mi-a propovăduit-o, punându mi-l în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
eu, Sașa să joace întotdeauna rolul cavalerului sovietic sans crainte et sans reproche 1... Fapt care, bineînțeles, i-a cam tulburat mințile de cuminte fiu de pescar ce era. Astfel că, într-o bună zi a primăverii 1953, m am pomenit pe neașteptate cu el în strada Mircea Vodă. Pierduse examenul de preselecție la Institutul de Cinematografie, care se dăduse 127 1. „Fără teamă și prihană“, deviza lui Pierre Terrail, senior de Bayard (1473-1524); însușirile cavalerului medieval perfect. în toate capitalele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și, cu dezinvoltură, făcui portretul Mamei... și azi consider faptul acesta ca un act de impietate filială, al unuia ce calcă peste cadavre. și nu mi-l pot ierta. Dar cât de bine îmi cunoșteam subiectul! și ce gamă nemai pomenită de calități și defecte îmi oferea el, ce treceri de la duioșii paradiziace la izbucniri de duritate și mânie, dar mai cu seamă de gelozie dusă până la absurd. Da - eram fiul mamei mele și, de fapt, portretizând-o pe dânsa, pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ați gândit în felul acesta. și pe bună dreptate, căci ascundeam cu adevărat lucruri foarte dubioase: un haos mai mare, un conglomerat mai bizar de păreri prejudecate, părtinitoare și contradictorii decât la mine în timpul din urmă nici nu s-au pomenit. Lucrul cel mai rău însă este că acum nici nu mai încerc să fac puțină ordine în idei, să le leg pe cât posibil unele de altele, așa cum încă încercam cu vreo doi-trei ani înainte. Dezordinea asta ideologică nu mă mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
explicație a incognito ului meu: Dumneavoastră erați o instanță cu totul superioară și, în toate pro blemele, nu îndrăznesc să mă adresez decât intermediarului dintre noi.) Odată cu întoarcerea la București însă, lucrurile au revenit la starea lor obișnuită: ne-am pomenit din nou pierduți în acest vârtej de lucruri mărunte și de oameni, vârtej pe care nu suntem în stare să-l dirijăm, căruia nu suntem în măsură să-i găsim o rațiune pe măsura noastră, pierduți în el și în afara
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a fost chemat pe culoar și luat la întrebări dacă într-ade văr nu mâncam nimic, ceea ce el a adeverit. Încă din ziua a treia, în timp ce eram dus sus, la etajul al patrulea, unde se afla Serviciul de Moravuri, m-am pomenit nas în nas cu Vally. Prin urmare, și el... Bineînțeles că ne-am recunoscut și ne-am bucurat. — A, prin urmare vă cunoașteți?! chicoti Radu Marin, care era și el prezent în lift. Da, am fost colegi de facultate! În
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
delicte: o carte a paradoxalului Cioran și, poate, tot atât de paradoxalul Anti-Goethe. Se pare că această a doua anchetă a dus la prăbușirea interioară a lui Mihai. După fluctuațiile anchetei și judecării acelei cauze infa mante, familia, la rândul ei, se pomeni strivită sub greutatea demnă, dar inexorabilă a acestei a doua acuze: cel mai bun prieten al lui Constantin Noica și crimă împotriva securității statului! Aici nu mai încăpeau pachete transmise celor arestați preventiv, nu mai exista posibilitatea unor întâlniri inopinate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din teancul de scrisori ce se aflaseră la Dinu și pe care, în ciuda rugăminților sale, Dinu nu le distrusese. Dinu nu distrusese scrisorile! Nu distrusese scrisorile! și Mihai a fost nevoit să recunoască... Numai că în scri soarea aceea erau pomenite prin inițiale, așa cum obișnuia să o facă și în Jurnalele sale, numele a trei prieteni comuni, care nu fuseseră identificate. — Domnule Rădulescu, cine sunt persoanele respective? Mihai știa cine erau. Dar nu spuse. Într un fel sau altul, amână răspunsul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a izvorât, așa cum ți-ai dorit tu, «clar ca izvorul de munte» în această carte încântătoare pe care ți-ai plecat ochii până în ultimele tale clipe. Dacă Enescu a fost pentru cerul românesc acea viola d’amore de care am pomenit la început, sufletul tău, Mihai, s-a dovedit a fi acele strune gingașe, alcătuite din fir prețios, săltând de bucurie, intrând «în rezonanță». și s-a ivit această carte. «Cinste cui te-a scris», cum glăsuiește poetul. Iar tu, cititorule
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
crezut. Un sens verificat al vieții, la fel de valabil carespirația însăși. Această lăcomie de viață, crescând înlăuntrul tău în ciuda tuturor circumstanțelor exterioare, este și ea un rege. Un rege recalcitrant, pe care-l știu bine. De aceea nici nu l-am pomenit vreodată cu o vorbă, i-am ținut numele sub obroc. Am născocit „animalul inimii“ tocmai pentru a-i putea vorbi regelui fără să-i rostesc numele. Abia cu mulți ani mai târziu, când acea perioadă se depărtase îndeajuns de mine
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ei, ci eu eram pricina că îi măsuram prea lung din priviri, forțându-i să devină siniștri și să mă pună la îndoială. și a fost eșecul meu, firește, că în fața substanței lor durabile am devenit un material perisabil. Am pomenit mai înainte de harbuji fiindcă în ei cuvântul biblic „Purtați-vă sarcinile unii altora“ se transforma în plantă. Pe temeiul harbuzului se poate demonstra cât de calm ți se poate încuiba tăcerea ca stare interioară o viață întreagă în cap, atunci când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
niciodată gheara pe mine: dacă lucrurile iau o întorsătură rea, voi reuși să dispar, strecurându-mă în locul unde nu există cuvânt. Le-am povestit prietenilor despre acel interogatoriu și despre băutul apei, le-am descris cravata individului. Dar n-am pomenit nimic despre apa vărsată apoi din sticlă ori despre faptul că aruncasem paharul. și cu atât mai puțin despre ascunzătoarea în care intenționam să dispar. Într-una din verile de mai târziu am văzut cadavrul unei tinere femei la cimitirul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o poveste ajungi de râsul lumii. În cazul cel mai bun ne vor considera pe toți nebuni și nu vor mai crede nimic din ce spunem“. Așa se face că, de câte ori am relatat exemple de brutalitate a regimului, n-am pomenit o vorbă despre cimitirul săracilor. Am recurs la exemple mai anodine și-am putut verifica justețea avertismentului: chiar și exemplele inofensive treceau aici drept exagerări. Încă de pe atunci unii m-au bănuit că nu sunt în toate mințile. Îmi amintesc
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]