10,353 matches
-
ADENDA Din activitatea gazetărească a autorului Din ziarul « Monitorul » Iași, 21.05, 1996 Înainte de Crăciun și de Paști, mai toți "gospodarii” ies cu tot ce au prin casa "să bată covorul". Cu alte cuvinte, să bată praful care să fie respirat, de cei care trec prin zona. Și "bătătoarele"' sunt tot o invenție a "inteligenței". Dar odată și-odată, cineva tot trebuie să pună în prim-plan un mod de gândire și de conviețuire civilizată. Iar pentru cine nu știe care
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
sim patică) amintire, ci și- au asumat-o ca pe o parte a vieții lor. Lumina aruncată de ei către ea (mult mai eficientă decît mînia demascatoare) este una a privirii amuzate de un spectacol grotesc. Dănuț trăiește-n grotesc, respiră grotescul, dar, cum nu cunoaște altă realitate, numește acest grotesc „normalitate“ și-ncearcă să se bucure, cu puterea și optimismul tinereții, de el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii ’50 pentru că „eram așa tinere pe atunci !“, Cezar Paul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
general - social, politic, economic, național etc. Însă pentru mine, ca individ, el nu a fost ceva mon struos. M-am născut în ’68, deci comunismul a fost mediul în care am apărut și am crescut, aerul pe care l-am respirat. Cum n-am luat contact cu alte realități, vremurile acelea cu tot ce presupuneau ele repre zentau pentru mine normalitatea. Apoi, de anii ’70-’80 se leagă copilăria și adolescența mea. Cum să nu fiu, deci, melancolic ?“. Nu numai pionierii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
plan general - social, politic, economic, național etc. Însă pentru mine, ca individ, el nu a fost ceva monstruos. M-am născut în ’68, deci comunismul a fost mediul în care am apărut și am crescut, aerul pe care l-am respirat. Cum n-am luat contact cu alte realități, vremurile acelea cu tot ce presupuneau ele reprezentau pentru mine normalitatea. Apoi, de anii ’70-’80 se leagă copilăria și adolescența mea. Cum să nu fiu, deci, melancolic ? Iată cîteva repere ale
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să le fie copiilor cu un tată vitreg ; că străinul nu are habar de durerile fetelor ; și, apoi, ce-ar fi zis gura satului dacă doamna învățătoare ar fi făcut una sau alta ? Privirea i se înflăcăra, iar cînd termina, respira precipitat de fiecare dată. După o viață de chin, avea cel puțin acum mulțumire, pentru că fetele i se realizaseră, făcuseră facultate, se mărita seră, aveau toate trei mașini, iar una dintre ele îl avea pe Daniel, care stătea în fața ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sărăcăcioasă în care am deprins buchea cărții, și care a constituit pentru mine rampa de lansare spre învățătura înaltă, după câmpurile pe care pășteam animalele sau participam alături de ceilalți membri ai familiei la muncile agricole, după aerul pe care îl respiram în lărgimea Iticașului, a Răpițiștii sau a Fânațului, după apa fântânii din colțul dinspre șosea al curții, după soarele care îmi lumina fața în zorii fiecărei zile și-mi spunea „Bună dimineața!”. Ele, amintirile acelor timpuri, locuri și oameni, mă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și Adevărul literar, Eugen Herovanu-scriitorul se manifestă (în ultimele pagini ale Orașului amin-tirilor) în ipostază elegiacă; sentimentalul, revenit la Iași într-o seară de toamnă după o despărțire de ani sesizează ruptura. Textul în discuție, Pe urma pașilor mei proprii, respiră melancolie: "Nici nu știu cum am ajuns aici; în fața casei pe care nu demult am părăsit-o pentru totdeauna cu inima strânsă; în fața grădinii care mi-a desfătat ochii și sufletul ani de-a rândul... Ce proces obscur al ființei mele intime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
desenul lui Mihai Dascălu ... a învățat să se integreze unei compoziții sugestive” Victor Ernest Mașek - Estetician, Doctor în Filozofie “Spre deosebire de ceilalți naivi, Mihai Dascălu nu mimează, nu-și construiește lastic candoarea, ci și-o transpune pe pânză la fel de firesc cum respiră, cu detașarea ironică, uneori sarcastică, a celui care, jucându-se judecă și se judecă” Ion Butnaru, Jurnalist „Stimate Mihai Dascălu ,expoziția dumitale e o izbândă artistică. Lumina, culoarea, fantezia unora din pânze le iau cu mine, ca o amintire caldă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
arată jalnic, cu toate că zona s-a păstrat oarecum nealterată de trecerea anilor iar frumusețea locului și aerul ozonat face ca trecătorul, fie la pas fie cu mijloace de transport, să se oprească câteva minute pentru a admira peisajul și să respire aerul puternic ozonat indiferent de anotimp. Stațiunea climaterică Sommerfrische Perla stațiunilor climaterice a fost însă Sommerfrische, care era compusă dintr-un grup de vile care mai de care mai frumoasă, fiecare având altă arhitectură, realizate de arhitecți aduși special pentru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ne înfățișează un grup de fete care stau întro casă de țară. Sunt așezate în cerc și îmbrăcate în costume populare - toate la fel. Vocea din off ne spune că portul fetelor este păstrat întocmai de pe vremea dacilor și că respiră austeritate. Camera întârzie pe mișcarea unui fus care se învârtește, apoi sare la o imagine cu o fecioară torcând, desprinsă parcă din Grigorescu, apoi ne arată focul din sobă, apoi o privire de ansamblu asupra cinstitei adunări care se îndeletnicește
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în fața camerelor de luat vederi, se duc în cabină, întârzie puțin acolo, atât cât dă bine, și se întorc triumfători la urne, având grijă ca introducerea votului să fie făcută cât mai artistic. O țară întreagă trebuie săi vadă cum respiră civism prin tot porii - iar televiziunile își fac datoria și ne arată aceste momente cruciale. Curat consti tuțional! Muzica! Muzica! Iar noi, cetățenii, închinăm în sănă tatea coanii Joițichii, că e damă bună și ne simțim băgați în seamă. (2009
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
insistență pe post) și apoi celelalte îl preiau întro voioșie. Nu mai contează că indivizii respectivi poartă după ei, de multe ori ca pe un stigmat, însemnele televiziunii care ia făcut celebri. De exemplu, Magda Ciumac, Tolea Ciumac sau Ogică respiră OTV prin toți porii, imaginea lor fiind iremediabil lipită de televiziunea lui Dan Diaconescu și de bălăcăreala de acolo. Posturile TV care se consideră ceva mai serioase nu au însă nici o problemă să invite pe platourile lor personajele de mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de mirare că astfel de personaje îi bântuie pe români întrun fel sau altul, indiferent de gradul de cultură al fiecăruia. De fapt, oamenii sunt parazitați de ele, leau intrat în sânge, ca nu știu ce noxă din aerul poluat pe carel respiră. Picătura chinezească a dat roade. Li sa administrat, cu tenacitate, în fiecare zi, tratamentul, iar acum totul a dobândit rangul de normalitate, a intrat în viața cotidiană a fiecăruia, ca orice lucru firesc, ca alternanța anotimpurilor. În plus, lumea a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
strada Uranus!“ etc. Sfinte Karkaleki, (adevăratul) patron al presei române, roagăte pentru noi! (2007) Vremea cacealmalei Cacealmistul este o specie omniprezentă la televizor. Îl vezi și în rândul moderatorilor de talkshowuri, îl găsești și printre invitați. Unii sunt cacealmiști așa cum respiră, alții merg la cacealma doar atunci când nau mână bună. Și e firesc ca norocul să le mai joace și astfel de feste, din moment ce sunt puși săși dea cu părerea despre orice, de la chestiuni macroeco nomice sau de geostrategie până la comentarii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
barocă. O mare care, pe nesimțite, s-a transformat În lumină, În aer, În aripă. Icar nu putea să zboare decît deasupra unei mări; ca această mare, de o culoare indefinită astăzi, caldă ca trunchiurile arțarilor și ca pămîntul care respiră prin toți porii o pace Înaltă, Înmuind În ea conturul tuturor lucrurilor. Soarele arde violent și vara nu-și mai numără darurile, le risipește... Astăzi mă simt Îndemnat să prefer unui album Renoir comentariul său despre inconvenientul peisajelor prea frumoase
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o creez pe Galateea cu mîinile mele și cu dalta mea și apoi s-o iubesc cum n-am iubit nici o altă femeie. Mi-am cîștigat dreptul la dragoste sculptînd-o pe Galateea atît de frumoasă, dar dacă piatra nu va respira și buzele ei nu se vor Încălzi truda mea nebună nu-mi va da decît singurătate. La fiecare lovitură de daltă sper și mi-e frică. Încă nu știu dacă arta mea e un izvor de fericire sau de nefericire
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
îndreptățit să scrie cel care observă ceva lăuntric, cel ce trăiește o experiență care-i deschide ochii și-l face să discearnă mai bine viața. Iar dacă litera acestei scriituri austere suferă adevărate mortificări la nivelul expresiei formale, spiritul ei respiră în schimb o vitalitate contagioasă la nivelul comunicării: „Stilul sobru, grija pentru observarea detaliilor, capacitatea de a pune în valoare fiecare cuvânt în parte, intensitatea comunicativă, toate acestea fac din scriitura lui Ignațiu de Loyola o contribuție importantă pentru aceia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
inimii care naște pasiunea pentru celălalt. Este un sentiment cald, un dar mare lăsat de la Dumnezeu, pomenit chiar și în Biblie, în numeroase variante. Ea unește inima cu mintea și sufletul omului Din cauza fumătorilor, aerul din interior devenise greu de respirat. Avea nevoie de o gură de aer curat. Voia să iasă pentru puțin timp din restaurant. Valentin când sesiză îi spuse pe un ton ușor ironic, zâmbind „Îmi pare rău, dar nimeni nu a stabilit vreo regulă aici, trăgând indiferent
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
emoțiile și trăirile sale erau pline de iubire față de elementele naturii și oriunde iubirea ocupa un loc privilegiat. Nu-i plăcea să fie dominată ca o cămilă și nici ca ea să acopere ca o viță de vie, tot ce respiră. Visele ei nu aveau deloc de a face cu banii, bogății sau altceva. Ea voia doar dragoste și iubire. O cuprinse un sentiment de neliniște, fiindcă avea să intre pe un teritoriu nou și nu ar fi vrut să regrete
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu privirea peste fața ei, se așeză lângă ea și începu s-o sărute cu poftă și tandrețe. Își strecurase degetele în părul ei voluminos și se aplecă mai mult peste fața ei, încât îi era aproape imposibil să mai respire. La rândul ei, duse o mână în părul lui, iar cu cealaltă mână căuta să se apere, încercând din instinct să oprească totul. Obrazul ei era înfierbântat, iar buzele lui i se păreau că spun ceva: „Te iubesc !” Învăța să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nu ți-a plăcut? Ea tăcu și se uită la el cu acea privire care spune totul. Zări în ochii lui o strălucire ce străpungea orice întuneric. - Trebuie să recunoști că uneori ești prea posesiv. Nu am aer să mai respir. - De ce spui asta? Și în momentul acela o sărută ca și cum ar fi simțit că moare dacă nu o face, iar ea răspunse la fel. Apoi băură tot vinul din pahare. Dragostea nu are o măsură ca toate celelalte. Ea își
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
acestui episod din viața ei, ar recunoaște cu adevărat că există o lumină în ea cu dorințe fără margini, cu puterea de a se jertfi la nevoie pentru acel prunc, căruia îi dăduse viață. Chiar și aerul pe care îl respira, răsuflerea ei, viața ei i le-ar fi dăruit. Uneori inima îi bătea zadarnic, fără vreo speranță și se simțea ca o buruiană veștejită. Începea să se roage în neștire: Doamne oare există vre-un loc unde tu să nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu putem fi fericiți atâta timp cât tu ești într-o stare depresivă. Era în postul mare al sărbătorilor de iarnă. Afară stătea mai degrabă să plouă decât să ningă. În seara aceea de decembrie Carlina nu putu să doarmă, nici să respire normal nu îndrăznea. Trecuse parcă ani până când Valentin venise din stațiune acasă. Inima se răzvrătea zvâcnind mai tare și într-un mod neașteptat, iar răsuflarea îi devenea mai grea de parcă ar fi mers zeci de kilometri. Își simți corpul rece
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ieșire, coborând treptele scărilor cu inima frântă și bătându-i nebunește. Picioarele îi erau goale pe dinăuntru, fără de folos, iar mâinile se legănau la întâmplare, căutând înfiorată la lumina unui felinar de stradă chipul lui Alin, aerul pe care-l respira și o ținea în viață, lumina ochilor săi. Era aurul pe care și-l dorise cu atâta ardoare în toți anii din urmă. Aruncă priviri rapide de jur împrejur și constată că domnea o liniște totală. Își strecură mâna prin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de care avea atâta nevoie. Îi ură „bun venit”, îmbrățisând-o cum nu o mai făcuse de multă vreme. Carlina îi ură la rândul ei „bun găsit”. Lacrimile le ascunse cât putu de tare și aproape că nu îndrăznea să mai respire. Rămase uimită, fără surâs și cu ochii mari deschiși se întoarse cu gândul înapoi în timp și constată că imaginea lui de demult nu îl mai reprezenta. Îi păruse schimbat și îmbătrânit definitiv și iremediabil, iar în mintea ei parcă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]